NÉGAR DJAVADI: DEZORIENTALĂ – RECENZIE

În ultimul timp, îmi îndrept atenția spre acele cărți nu foarte populare, dare care mă atrag spre ele ca un magnet. Aleg să citesc acele cărți care mă fac să îmi doresc asta încă de la prima vedere, iar cu „Dezorientală” de Négar Djavadi chiar așa s-a întâmplat. A fost dragoste la prima vedere, am văzut-o pe Libmag și pur și simplu m-am îndrăgostit. Mi-am zis că trebuie neapărat să o am și nu mi se întâmplă foarte des să simt asta pentru o carte. Nu știam mai nimic despre ea, nu am citit recenzii, nici nu prea am văzut-o pe nicăieri și, după ce am citit-o, cred că este păcat că nu este mai prezentă în online. Sunt unele cărți de o frumusețe aparte care rămân undeva ascunse în umbră și mi se pare ca acesta este și cazul romanului de față, care are un stil de scriere minunat, în care se simte plăcerea scrisului, și un subiect incitant, care te ține captiv între paginile sale fără drept de apel. Am descoperit povești de viață, cu un background extrem de actual, căci autoarea aduce în discuție problematica emigrantului, și un personaj feminin de o forță extraordinară, care nu se teme să își declare public orientarea sexuală.

Romanul are un subiect inspirat din viața autoarei, însă, cu toate ca are elemente comune cu aceasta, nu este o carte autobiografică, așa cum ai fi tentat să crezi citind-o și observându-i bogăția de detalii istorice, extrem de precise, și intensitatea trăirilor. M-am lăsat dusă de val și chiar am căutat la un moment dat personajele pe Google, crezând că sunt persoane reale. Povestea este atât de credibilă, încât așa ai impresia și m-am bucurat că nu am fost singura care a crezut asta. Autoarea a ținut să lămurească chestiunea și a afirmat că nu este vorba de o carte în care își descrie viața, ci despre un roman de ficțiune, în care a adus la lumină și câteva momente din istoria țării ei de baștină și din poveștile sale și ale altor iranieni cu care a intrat în contact, sperând ca, astfel, occidentalii să vadă Iranul cu alți ochi, căci nu este o țară așa de înapoiată cum ne-am închipui, ci doar a avut parte de un destin plin de nefericire și de ghinion, ajungând la cheremul unor oameni nepotriviți.

„Dezorientală”  este o saga de familie cu accente orientale, care ne poartă pașii printre destinele tragice a trei generații, nevoite să lase în urmă tot ceea ce cunoscuseră și tot ceea ce le oferea identitatea ca indivizi, pentru a o lua de la capăt în zone ale lumii cu totul și cu totul noi, unde le este extrem de greu să se regăsească. Dincolo de a ne spune povestea unor iranieni greu încercați de viață, căci au fost nevoiți să treacă prin multe regimuri politice, fiecare dintre acestea văduvindu-i de încă un drept considerat normal în alte locuri, autoarea ne prezintă și elemente de istorie iraniană, oferindu-ne detalii despre perioada în care americanii erau la putere, ceea ce le oferea oamenilor libertăți majore, venirea la putere și decăderea regimului șahului Pahlavi, Revoluția din 1979, precum și venirea la putere a ayatollahului Khomeini.

Ca o paranteză, iubesc să găsesc elemente istorice într-o operă de ficțiune, pentru că astfel îmi pot îmbogăți mult mai ușor cunoștințele de istorie. Orele din școală nu erau suficient de atractive pentru a mă face să cunosc ceva despre lumea înconjurătoare, însă cărțile m-au ajutat întotdeauna în acest sens. Autoarea reușește să se păstreze obiectivă în prezentarea faptelor, în ciuda faptului că a fost nevoită să fugă în Franța alături de familia sa, asemeni protagonistei romanului său, iar acest fapt ajută. Prezintă totul cu imparțialitate și nu se oprește din a ne oferi detalii prețioase în notele de subsol scrise chiar de ea. Istoria pare mai prietenoasă astfel,

Dulceața poveștii este oferită de stilul arab de a spune totul, de plăcerea povestitului, care amintește de Șeherezada din „O mie și una de nopți”, și, într-un fel, Khimiā Sadr chiar este o Șeherezadă modernă, căci ne spune istoria familiei sale, începând cu străbunicul său și ajungând la tatăl, mama și surorile sale, pentru a scăpa de angoasele pe care i le provoacă perindatul prin spitale, pentru a face o inseminare in vitro, singura sa opțiune pentru a avea un copil. Tocmai de aceea, ea își varsă amintirile pe hârtie ca într-un vas gol ce trebui umplut, astfel încât să scape de prezent și să uite marile ei dureri.

65628134_404067950211773_1603520555288363008_n (1)

Romanul ne prezintă viața Kimiei Sadr și a familiei acesteia, nevoită să părăsească Iranul pentru a scăpa de un regim opresiv, care se aplica în principal intelectualilor. Totul este relatat de către Kimiā, ajunsă acum la maturitate, când își acceptă orientarea sexuală, este lesbiană, și viața în exil, care a făcut-o să piardă o parte din ceea ce ar fi putut fi dacă ar fi rămas în țara natală, dar și să câștige anumite libertăți. În Europa, mixează muzică rock seara, iar ziua încearcă să rămână însărcinată, urmând proceduri de inseminare artificială. Își spune povestea cu melancolie și cu nostalgia vremurilor trecute, când își avea întreaga familie aproape, așa cum numai într-o cultură arabă se poate: tineri și bătrâni la un loc, bunici, frați, surori, părinți, unchi, ca un tot omogen, care nu mai poate fi recuperat în lumea occidentală, unde s-au răspândit cu toții după ce au fost nevoiți să fugă din Iran:

„Nu-mi dau voie niciodată să mă duc cu gândul atât de departe și să mă întreb dacă cei din familia Sadr, risipiți prin toate colțurile lumii, îmi lipsesc atât de tare cum par să le lipsească surorilor mele. Îi păstrez într-un cotlon ascuns al minții, însă, la suprafață, ca pe niște lucruri ce plutesc în derivă pe o mare îndepărtată.”

Kimiā povestește totul așa cum îi vine în memorie, fapt pentru care apar multe inserții în povestea din prezent, însă acest fapt ne ajută să o cunoaștem mai bine și să îi înțelegem alegerile. Ne spune povestea strămoșilor ei, care au trăit în îndepărtatul ținut al Mazandaranului și unde străbunicul ei trăia într-un harem, având nu mai puțin de cinzeci și două de concubine și mulți copii, dintre care doar Nur, cea cu ochii albaștri, s-a remarcat. Apoi, familia ei este formată din dorința unui bărbat de a avea copii cu ochi albaștri, fapt pentru care s-a căsătorit cu Nur, tocmai pentru a păstra această tradiție (pentru cultura arabă, este un lucru destul de rar, pentru că, de regulă, arabii au ochi căprui). Așa se nasc mai mulți băieți, printre care și tatăl Kimiei, Darius, o fire războinică și mereu gata să riposteze și să se revolte. El o cunoaște pe Sara, cu care formează o singură ființă, iar împreună au trei fiice. Venirea pe lume a fetei mai mici, Kimiā, este îmbrăcat într-o aură de poveste, căci toți se așteptau să fie băiat, însă, toți consideră că a ieșit fată doar pentru că, în aceeași zi, a  murit bunica ei, Nur. Toți consideră că este un fel de transfer, fapt care ar explica, oarecum, de ce Kimiā ajunge mai târziu lesbiană. Nu este singura cu o altă orientare sexuală din familia sa, însă este singura care a avut curajul de a afirma asta, poate tocmai pentru că a lăsat în urmă țara sa, atât de închistată în tradiții și conveniențe sociale, încât acum a putut să se dezvăluie pe ea, cea adevărată. Tocmai de aceea, poate afirma ca a doua ei naștere a fost la venirea în Franța:

„A doua mea naștere a avut loc peste zece ani, când am ajuns la Paris. Kimiā a devenit Kimia, sau Kim, sau Kimy, sau «Cum? Poți să repeți?» La drept vorbind, nimic nu seamănă mai mult cu exilul decât nașterea. Să te smulgi din instinct de supraviețuire sau de necesitate, cu violență și speranță, din primul tău cămin, din coaja ta protectoare, ca să fii aruncat într-o lume necunoscută, unde trebuie să te obișnuiești necontenit cu privirile curioase. Niciun exil nu este rupt de drumul ce duce la el, de canalul uterin, pasaj întunecat între trecut și viitor care, odată străbătut, se închide și te condamnă la pribegie.”

Astfel, dincolo de povestea familiei Sadr, personajul narator aduce în discuție și problema emigrantului, rupt de obișnuințele sale și de tradițiile țării sale și nevoit să trăiască într-o țară cu totul și cu totul nouă, unde nu este mereu ușor să te integrezi. Kimiā pune în opoziție lumea plină de culoare a Iranului, unde părinții ei erau cineva, căci erau intelectuali și le plăcea să spună lucrurilor pe nume, revoltându-se atunci când libertățile le erau furate, fapt care i-a făcut să devină persona non grata în propria țară, și lumea pariziană, în care oamenii nu se cunosc între ei, nu discută, și în care părinții ei s-au însingurat, mergând până într-acolo încât au uitat și cine sunt. Însăși Kimiā se caută și experimentează o viață delirantă, cu alcool, droguri și fuga de acasă, cu lucratul în baruri și statul în camere infecte, pentru că simte că s-a pierdut pe ea însăși. E dureros să le observi declinul și destinul plin de drame, chiar și în exil, unde lucrurile ar fi trebuit să se așeze de la sine, unde au venit ca la un El Dorado plin de bogății. Devin niște dezrădăcinați, niște persoane mereu în căutarea unui loc în noua lume, mereu dornici să facă parte din noua comunitate în care au fost aruncați fără voia lor:

„Noi eram oamenii ăi cu viața răvășită de războaie, deportări, încercări ale sorții, plecări precipitate, de moarte. Noi eram familia aia în haine de sărbătoare, cu zâmbet încrezător și mândru, a cărei fotografie, dovada existenței sale pe pământ, colindase spațiul și timpul ca să ajungă acolo, între degetele mele pline cu inele de argint. Îmi spuneam că în Teheran nu există nicio piață de vechituri unde ar fi putut ateriza pozele noastre. Și, oricum, cine-ar îndrăzni să le vândă sau să le cumpere? Pentru ca chipul tatălui meu, cu țeasta lui pe jumătate cheală, ochii albaștri și barba troțkistă, devenise simbolul intelectualului ateu occidentalizat, al antirevoluționarului islamic, al trădătorului.”

„Dezorientală” este romanul care ne prezintă viața unei familii, a cărei istorie personală se împletește cu cea a unei țări în declin. Este un roman profund și un debut extraordinar, care mă face să îmi doresc să citesc mai multe cărți ale acestei autoare.

66313643_330197681241251_5904715446493380608_n (1)

Date despre carte:

Titlu: Dezorientală

Autor:  Négar Djavadi

Titlu original: Désorientale

Traduce: Ada Tanasă

Editura: Polirom

Colecție: Biblioteca Polirom. Actual

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 318

Nota pe Goodreads: 4.24/5

Nota mea: 5/5

 

Cartea poate fi comandată de  aici.

15 gânduri despre ”NÉGAR DJAVADI: DEZORIENTALĂ – RECENZIE

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Cu drag! 💞 Autoarea vorbește și despre vechii perși și despre cum li s-a schimbat numele în iranieni mai apoi. Abundă în aspecte istorice frumos explicate cartea asta și ce mi-a plăcut e faptul că autoarea e imparțială. Tratează cu ironie fină aspectele controversate.

      Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.