FERICIREA E ÎN NOI. E LUMINA CARE NE FACE SĂ STRĂLUCIM

Fericirea e un sentiment atât de greu de definit și de scos la lumină, fapt care ne face uneori să credem că este doar o iluzie, o aripă de fluture gata să se rupă la cea mai mică zguduire și sa se risipească în vânt. E un sentiment atât de intim și cu conotații atât de diferite pentru fiecare dintre noi. Pentru unii, o mașină sau o casă nouă reprezintă fericirea, pentru alții, o clipă petrecută în familie reprezintă fericirea supremă, pentru noi, iubitorii de lectură, o carte nouă aduce fericirea și zâmbetul pe buze întotdeauna, iar pentru unii, fericirea are forma unui pahar de apă, a unui codru de pâine sau a unui nou răsărit pe care îl poate vedea, a unei raze de soare pe care o poate simți pe piele.

În ultimul timp, pare că vedem tot mai puțin fericirea în jurul nostru și parcă nimic nu ne mai mulțumește. Vrem mereu lucruri noi și ne plictisim repede de tot și de toate sau, imediat ce obținem ceea ce ne dorim, nu mai simțim bucuria aceea supremă, parcă am uitat cum se simte fericirea în suflet. Imediat ce ne atingem obiectivele, ne propunem din nou altele, ne cramponăm în lucruri mărunte și ne luptăm cu o încrâncenare care, în cele mai multe dintre cazuri, nu își are rostul, dacă stăm să analizăm la sânge fiecare acțiune în parte.

Așteptăm ca oamenii din jurul nostru să ne smulgă un zâmbet, ne dorim ca acțiunile celor din jur să ne ofere fericirea, vrem pe cineva alături, prieten sau iubit, care să ne facă să simțim că vibrăm, că suntem vii, ca putem trăi totul la intensitate maximă. Uităm adeseori că elementele exterioare nu ne vor aduce în suflete bucuria aceea fără margini, ca atunci când eram copii și alergam după fluturi sau săream prin băltocile create de prima ploaie.

Vrem mereu tot mai mult de la noi, fapt pentru care ajungem să nu mai fim mulțumiți de nimic. Suntem prea duri cu noi și cu cei din jurul nostru și ne facem singuri rău. Ne facem fel de fel de gânduri și uităm că fericirea e atât de aproape, de ușor de obținut, atât de tangibilă, de concretă… Ea este întotdeauna în interiorul nostru, niciodată în exterior. Suntem creatorii propriei fericiri și doar de noi depinde ca aceasta să strălucească puternic, luminând totul în jurul nostru. Cei din jur nu ne pot oferi asta, depinde doar de noi să o aducem la suprafață. Suntem făuritorii propriei fericiri. Trebuie doar să îi dăm voie să acționeze. Fără a lăsa temerile și fricile să iasă în față. Trebuie să ne amintim de noi copii, căci atunci știam cum să facem asta.

 

shallow focus photo of woman sitting on field while blowing bubbles

Fotografie de Ivandrei Pretorius pe Pexels.com

Publicitate

13 gânduri despre ”FERICIREA E ÎN NOI. E LUMINA CARE NE FACE SĂ STRĂLUCIM

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Atât timp cât ne cunoaștem suficient, iar fericirea este un act total individual, părerea celor din jur nu ne poate atinge. Da, sunt oameni care încearcă să ne pună la pământ, vampiri energetici, dar depinde doar de noi să nu îi păstrăm alături… E nevoie să acționăm în permanență forța interioară. Oamenii ne pot face rău doar atât timp cât le-o permitem. Ei acționează asupra noastră în măsura în care le-am oferit ocazia asta.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.