MICHAEL MORPURGO: LEUL-FLUTURE – RECENZIE

Iubesc faptul că astăzi putem descoperi o gamă largă de cărți pentru copii, toate pline de o frumusețe aparte și cu povești numai una și una, care reușesc să atingă atât sufletele celor mici, ajutându-i să desprindă lecții importante din interiorul lor, cât și pe cele ale adulților. Autorii creează adevărate istorii de viață, de care ajungi să te îndrăgostești întotdeauna, punând povestea mai apoi direct în suflet. O astfel de carte este Leul-fluture de Michael Morpurgo, un autor cu care m-am mai întâlnit și în trecut. Știam că el scrie ca de la inimă la inimă și nu m-a dezamăgit nici de această dată.

Leul-fluture este o cărticică plină de gingășie și de duioșie, pe care o citești cu sufletul. Neapărat cu sufletul. Te îndrăgostești în primul rând de personajele sale, care trăiesc viața la maximă intensitate, bucurându-se de clipe, stări, momente unice și de neînlocuit. Apoi, călătorești până departe, în Africa cea plină de culoare și de exotism, și te bucuri de mulțimea de animale sălbatice, precum leii, elefanții, hienele, prin mijlocul cărora te vezi plimbându-te neînfricat, cu o pușcă în mână alături de cel mai bun prieten al tău, nimeni altul decât un exemplar extrem de rar și de frumos de leu alb. Observi conacul plin de fast și te cațeri în copacii înalți, pentru a vedea până la marginea orizontului natura dezlănțuită. Apoi, te întorci pe plaiurile mult mai accesibile, așa cum sunt cele engleze, unde studiezi la școli cu internat, te împrietenești cu cineva la fel de singuratic ca și tine, lupți pentru viață și pentru lume și, în același timp, tânjești după vechiul tău prieten, leul alb, amintindu-ți mereu și mereu de promisiunea pe care i-ai făcut-o atunci când v-ați văzut ultima dată:

„Toată viața o să mă gândesc la tine.

Promit că așa o să fac.

Nu o să te uit niciodată.”

Așa este cartea asta, o continuă călătorie, în exterior, printre minunile lumii, și în interior, pentru întărirea propriului sine. Și are gust de Africa. Și este la fel de caldă precum sunt acele tărâmuri aflate la celălalt capăt al lumii. Și te înduioșează. Și poate, pe alocuri, mai verși câte o lacrimă la colțul ochiului. Dar e mare cât o lecție. De asta vă pot asigura. Este o poveste singulară despre prietenie, curaj, respectarea promisiunii și întoarcerea spre ceea ce este important pentru inimă, singura care ar trebui să fie fericită pe lumea asta. Este un roman deosebit despre un leu alb și un băiat singuratic, care nu o are decât pe mama sa și care trăiește la o fermă aflată în pustietate, ce reușește să găsească alinarea în îngrijirea micuțului pui al regelui savanei.

67953124_714965232297964_4586171610586677248_n

Leul-fluture: culori africane, sălbăticie, prietenie și curajul de a lupta pentru ceea ce îți dorești

Ca și la  Un vultur în zăpadă, autorul se folosește de povestirea în ramă pentru a ne face să ajungem la esența poveștii sale și pentru a ne oferi pe tavă o lecție măreață: aceea a păstrării promisiunii, din care decurge îndeplinirea tuturor îndatoririlor pe care le avem, chiar dacă acestea nu ne sunt mereu extrem de dragi. Astfel, ne plasează inițial în Anglia, unde un băiețel, elev de școală cu internat, decide într-o zi că nu mai suportă să stea în acel loc, în care simte că nu se potrivește, mai ales că alți băiți îl agasează în mod constant, fapt pentru care alege să evadeze, sărind gardul, și să înfrunte lumea de unul singur, pentru a ajunge acasă, în sânul familiei sale. Însă, nu departe de școală, descoperă un conac cu un leu uriaș sculptat la poartă, iar curiozitatea îl face să intre în curtea acestuia, pentru a descoperi ce secrete se ascund în spatele porților închise.

Astfel, el pătrunde într-un fel de tărâm magic, unde timpul pare că a stat în loc, iar poveștile din trecut sunt încă vii. O bătrână îl invită în casa ei, unde îi vorbește despre Bertie, cel mai bun prieten al ei încă din copilărie și, mai apoi, soțul ei. Bertie a trăit o viață cum numai prin cărți întâlnești. Cu un tată african și o mamă englezoaică, el cunoaște doar spațiul închis al fermei tatălui său, căci exteriorul este mult prea sălbatic și plin de pericole pentru un copil.

Se știe că orice lucru interzis devine o dorință puternică de a încălca limitele, iar Bertie nu face excepție de la regulă. El ajunge să jinduiască la libertate, la plimbări printre animalele sălbatice pe care le vede adăpându-se atunci când se cațără în cel mai înalt copac din curte și la un prieten. De asemenea, el speră ca mama lui să nu mai fie atât de tristă, căci este singurul lui partener pentru toate activitățile zilei și este cam greu să o vadă astfel.

Când totul părea lipsit de speranță, miraculosul se strecoară puțin câte puțin în viața lui Bertie, aducându-i lumină în suflet și alinare. Din punctul său de observare, el vede o leoaică venită alături de puiul ei, un singuratic asemeni lui Bertie, căci nu este asemeni oricărui alt leu, ci este un leuț alb. Apoi, întâmplările care par a fi o binecuvântare a sorții se succed cu rapiditate, aducându-l pe băiețel alături de animăluțul despre care toți ceilalți credeau că este doar o iluzie sau o plăsmuire a minții lui de copil. Tatăl lui împușcă leoaica, animalul care le decima vitele, iar puiuțul ei rămâne singur pe lume. Printr-un joc al hazardului, acesta revine în preajma fermei, ca și cum ar fi simțit mirosul mamei sale sau bunătatea oamenilor din interior, iar Bertie luptă alături de mama sa ca leul acela deosebit să devină animal de companie. Și devine mai mult decât atât, parte din familie, fapt care face ca lucrurile să fie mult mai complicate atunci când băiatul este trimis la studii în Anglia, iar leul alb este oferit unui circ francez.

Nici în Anglia Bertie nu va fi înconjurat de mulți prieteni, ci doar de bătrâna, pe atunci o copilă la rândul ei, care era un suflet asemeni lui, despărțită de un tată plecat mereu cu afaceri și lipsită de un prieten căruia să i se destăinuie. Prietenia lor se dezvoltă frumos, străbătând spațiul și timpul și transformându-se într-o frumoasă poveste de iubire. Tot ceea ce mai rămâne de făcut, este ca Bertie să își păstreze promisiunea făcută prietenului său din copilărie, leul alb plecat în lume, smuls de lângă el: aceea de a îl regăsi și de a se reuni. Dacă va reuși sau nu, rămâne să aflați citind cartea..

Leul-fluture este o poveste plină de emoție și de metafore asupra vieții, de lecții prețioase și de optimism, oferindu-ți forța de a merge mai departe chiar și atunci când simți că nu mai poți și când totul ți se pare potrivnic.

 

Date despre carte:

Titlu: Leul-fluture

Autor: Michael Morpurgo

Titlu original: The Buterfly Lion

Traducere: Oana Ionașcu

Editura: Nemira

Colecție: Nemi

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 144

 

Cartea poate fi comandată de aici.

 

 

 

 

9 gânduri despre ”MICHAEL MORPURGO: LEUL-FLUTURE – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.