ASIA BIBI ȘI ANNE-ISABELLE TOLLET: BLASFEMIE. CONDAMNATĂ LA MOARTE PENTRU UN PAHAR DE APĂ – RECENZIE

Avem atât de des tendința de a observa lucrurile care ne lipsesc în viața de zi cu zi și atât de repede uităm de binecuvântările pe care destinul le-a revărsat cu putere asupra noastră.  Ni se pare că suntem oropsiți de soartă, că norocul nu ne surâde și uităm cât de multe avem de fapt, câtă libertate de a ne comporta așa cum ne dorim, de a spune tot ceea ce ne trece prin cap fără teamă că asta ne-ar putea cauza probleme. Lista de lucruri pe care le deținem ar putea continua la infinit și poate nu ar strica să ne uităm uneori la cei care sunt mai prejos de noi, la cei care nu au mai de niciunele și care riscă să fie uciși de un sistem extrem de nedrept. Poate că, uneori, ar trebui să ne comparăm cu oamenii din anumite țări opresive, după care ar trebui să avem sufletul ușor ca un fulg, căci noi, aici, avem tot ceea ce un om și-ar putea dori.

Toate acestea mi-au trecut prin cap citind Blasfemie. Condamnată la moarte pentru un pahar cu apă, povestea adevărată a Asiei Bibi, o femeie creștină născută și crescută în Pakistan, o țară profund musulmană, pe care unii oameni cu mintea scurtă au ajuns să o radicalizeze, transformând chiar și un gest mărunt și nesemnificativ într-o erezie și condamnând omul pentru ceea ce lor li se pare a fi o blasfemie, o ridiculizare a islamului.

Povestea Asiei Bibi, spusă de aceasta pe când se afla în închisoare și scrisă cu ajutorul unei jurnaliste franceze, este o lecție pentru noi toți, indiferent de locul în care ne-am născut. Cărticica aceasta ar trebui să ne învețe că nu trebuie să uităm vreodată să fim mai buni, mai toleranți, să nu uităm să fim oameni în orice circumstanțe și să ne ferim de habotnicie și extremism în gândire. Fanatismul nu are cum să conducă vreodată la ceva bun și este trist că, într-o perioadă în care tehnologia este în floare și informația doar la un click distanță, încă mai e loc la aruncarea în închisoare și condamnarea la moarte a unui om care nu a făcut nimic altceva decât să bea un pahar de apă într-o perioadă a zilei excesiv de caniculară. Întotdeauna, când punem paie pe foc, lucrurile ajung să fie denaturate, dar consecințele nu ar trebui să stea sub semnul tragicului vreodată. O comunitate nu ar trebui să dețină o putere atât de mare asupra unor minorități, ci ar trebui să fie loc sub soare pentru toată lumea.

68600704_363353537895637_4739019596751699968_n

Blasfemie. Condamnată pentru un pahar cu apă – o poveste de viață plină de emoție, o revoltă împotriva nedreptății și un protest împotriva intoleranței radicale

Despre Pakistan și intoleranța față de femei, care sunt condamnate să trăiască o viață de supunere în fața zeului bărbat și lipsite de cel mai elementar drept, acela la educație, citisem în  Eu sunt Malala. Din acest punct de vedere, Blasfemie. Condamnată pentru un pahar cu apă nu este cu mult diferită, pentru că aduce în prim-plan tot situația femeilor, învățate de mici să nu iasă prea mult în evidență, însă perspectiva din care sunt spuse lucrurile se modifică. Acum, nu mai este vorba de povestea unei fete musulmane, ci despre o femeie creștină care trăiește în această țară majoritar musulmană. Asia Bibi a învățat de mică să se protejeze de răutățile celor din jur și să plece capul în față musulmanilor, care se pot transforma în niște persoane abuzive imediat ce li se pare că i-ai insultat, însă nu s-a așteptat să se ajungă atât de departe cu un conflict ce nu părea a fi mare lucru, chiar dacă avea la bază o chestiune religioasă. Trăia fericită viața ei săracă și simplă alături de un soț pe care îl iubea și de cei cinci copii ai ei. Aflăm povestea vieții ei și scene petrecute de-a lungul timpului pe când aceasta se află închisă pentru o vină închipuită, căci amintirile sunt singurele care au darul de a o ține în viață și care îi dau putere să meargă mai departe, indiferent de greutăți.

Întreaga ei viață este dată peste cap într-o zi oarecare, care nu a început deloc diferit față de celelalte zile. Asia a plecat la muncă pe un teren al unui vecin musulman într-o zi de 14 iunie 2009. Într-o pauză de la muncă, a mers să scoată apă de la fântână pentru ea și pentru celelalte muncitoare musulmane, însă a făcut prostia să bea ea prima apă, fapt care le-a dat un motiv celorlalte muncitoare să o hulească, reproșându-i-se că, fiind creștină, a întinat apa. De aici, discuțiile au escaladat, ajungându-se la tema convertirii la islam și al cui profet este mai bun. Acest fapt a coborât-o pe Asia extrem de jos pe scara socială și a transformat-o într-un subiect de discuție mondială, la care s-au implicat guvernatorii Pakistanului, dar și papa de la Roma și puterea din Statele Unite, mai ales că isprava ei i-a adus o condamnare la moarte și ani buni de închisoare.

Asia nu știe exact ce anume i se va întâmpla, este închisă singură într-o celulă și este supusă la cele mai groaznice tratamente. Recursul o ajută să mai trăiască o zi de chin și încă una, să mai facă un pas pe calea deznădejdii și a durerii. Este blamată de o țară întreagă, care iese în stradă cerând moartea ei. Este ajutată de guvernatorul musulman al Punjabului, de ministrul creștin al Minorităților din Pakistan, ba chiar și de imamii și mulahii (liderii religioși) din regiune, însă acest lucru nu face decât să conducă la moartea primilor doi, asasinați de fanaticii religioși, și la teama permanentă atât pentru viața ei, cât și a familiei sale, forțată să se mute dintr-un loc în altul pentru a scăpa cu viață.

Nu este un secret pentru nimeni că persecuțiile Asiei au continuat și după eliberarea ei din închisoare, fapt care a făcut ca aceasta să fugă alături de familie în Canada.

Ceea ce șochează la această carte este ura cu care niște oameni lovesc în semenii lor doar pentru că nu aleg să creadă sau să gândească la fel ca ei. Este cumplit să nu ai parte de libertatea cuvântului, de libertatea religioasă sau de cea de a îți modela viața după bunul plac. Oricum, fiind o minoritate, Asiei și familiei sale nu i-a fost ușor. Nu putea să își practice religia în mod public, căci era nevoită să se acopere, nu ținea icoane în casă, iar Biblia stătea sub pat. Mai exista doar o singură familie creștină în tot satul, așa că era greu și din punctul de vedere al socializării, căci creștinii nu sunt acceptați, ci doar tolerați. Mi se pare încă incredibil că așa ceva este posibil, că răutatea poate merge până într-acolo încât să distrugă viața cuiva doar de dragul de a îl vedea jos pe cel care este diferit de tine.

Tocmai de aceea consider că sunt bune astfel de cărți, că trebuie să se vorbească în continuare despre aceste cazuri grave, pentru a afla că astfel de lucruri se petrec în lume și pentru a lupta împotriva nedreptății. La fel cum Asia are curajul de a își spune povestea, la fel ar trebui și noi să ne ridicăm împotriva intoleranței și a răutății. Schimbarea începe în primul rând cu noi și ar trebui ca atunci când nu putem face bine, măcar să nu facem rău.

Blasfemie. Condamnată la moarte pentru un pahar cu apă este un strigăt de ajutor făcut de Asia Bibi, care la momentul respectiv se afla încă în închisoare, cu amenințarea ștreangului încă deasupra capului. Ea a scăpat, însă în zona din care provine, la fel și în alte colțuri ale lumii, astfel de lucruri încă se petrec, iar oamenii ar trebui să conștientizeze toate aceste chestiuni și să încerce să le oprească prin educație de orice fel, fie ea formală, fie ea religioasă. Islamul nu consideră că un creștin întinează apa, un musulman poate mânca alături de un creștin și poate bea apă din același recipient. Intoleranța nu duce decât la nefericire și la lucruri atroce, iar toate acestea pot fi schimbate prin intermediul unei bune educații.

Este o carte care te revoltă, care te pune pe gânduri, care naște în tine întrebări, fapt pentru care vi-o recomand cu căldură.

69070214_364296250907995_5808579905016823808_n.jpg

Date despre carte:

Titlu: Blasfemie. Condamnată pentru un pahar cu apă

Autor: Asia Bibi și Anne-Isabelle Tollet

Titlu original: Blaspheme

Traducere: Nicolae Constantinescu

Editura: Polirom

Categorie: Memorii. Jurnale

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 192

 

Cartea poate fi comandată de  aici.

7 gânduri despre ”ASIA BIBI ȘI ANNE-ISABELLE TOLLET: BLASFEMIE. CONDAMNATĂ LA MOARTE PENTRU UN PAHAR DE APĂ – RECENZIE

  1. anasylvi zice:

    Oamenii mereu cauta scuze pentru a justifica relele pe care le comit, si adeseori religia (oricare) a devenit o scuza foarte buna. Din pacate, multi oameni se indeparteaza nu doar de religie, ci si de Dumnezeu, fara sa realizeze ca nu se conditioneaza reciproc. Dumnezeu a existat cu mult inaintea religiilor, la fel cum gravitatia si alte legi ale fizicii actionau inainte sa fie descoperite de stiinta omului.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.