Nu ies foarte des din casă, v-am mai povestit eu despre ursul care sălășluiește în mine și care nu se dă dus prea ușor, orice i-aș face, însă sunt unele zile care îmi amintesc mai tare de ce mă închid în mine și îmi transform casa într-un castel… Am impresia de multe ori că ne aflăm cumva în Țara Minunilor și că noi suntem un fel de Alice care observă totul și acumulează greu tot ceea ce se desfășoară în exterior, toată nebunia aceea care mă face să mă gândesc că nu mai avem șanse să ne mai facem bine. Ne învârtim într-un cerc vicios și rămânem blocați acolo, fără a realiza că ne-am întors exact de unde am pornit, în același punct static care ne ține cu putere pe loc.
O lume nebună, nebună, nebună… Vreau să evadez!
Lumea în care trăim ne vrea aliniați la o oarecare normă, ne dorește egalizați și așezați comod în aceleași haine gri, care să nu te scoată în niciun fel în evidență. Imediat ce ieși din această normalitate, devii ținta tuturor privirilor celor din jur, care ajung să te înghiontească, să ți se înfigă în spate ca un ghimpe, ca tentaculele unei caracatițe uriașe, ce se răsucesc în jurul gâtului tău. Și uneori doare… te apasă cu putere și ți se impregnează pe retină… Pe aceea a sufletului.
Nu m-am încadrat niciodată într-o normă și nici nu cred că o voi face vreodată. Pur și simplu, mi-e peste poate. Consider că fiecare e unic și special și asta ar trebui să fie de ajuns. Nu putem să ne aliniem la niște tipare, pentru că ar fi ciudat și incredibil de nedrept. E nevoie de amprenta aceea de originalitate și autenticitate.
Aștept o lume în care să nu mai punem etichete și în care să nu le mai căutăm în mod obsesiv pe frunțile celor din jur. Trăim în diversitate și e minunat. Suntem unicat.
Mi-e atât de dor de frumos și de bun și de eleganța aceea a comportamentului față de cei cu care intrăm în contact…
M-am regăsit și eu printre rândurile scrise de tine. Mă ,,impresionează” lumea, societatea. De multe ori mă bucur că am lumea mea cu cele 2-3 persoane care sunt exact ca mine. Aș vrea să fie altfel, dar….realitatea e alta…
Probabil trebuia să ne naștem în veacurile trecute ca să vedem măcar un pic de rafinament 🙂
O seară frumoasă cu inspirații și clipe de suflet!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, așa cred și eu uneori, că am nimerit în epoca greșită. Și eu am puțini prieteni, dar buni. O seară minunată! 🥰🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lumea nu e mai nebuna azi decat ieri.
Diferenta e ca acum avem internetul si mass media care ne „informeaza” rapid despre una sau alta.
Vazand lumea prin aceasta lupa, pare mai nebuna.
De fapt, suntem doar mai multi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și asta e adevărat. Vedem totul mult mai repede și mai larg…
ApreciazăApreciază
Tare frumos ai scris. E si normal sa fim cu totii diferiti, suntem unici, chiar daca societatea incearca sa ne transforme dupa anumite tipare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet! 🤗🤗🤗
ApreciazăApreciază
„Toate-s vechi si noua toate”, spunea poetul si pe buna dreptate. Cat despre societate, ea a vrut mereu ca indivizii sa fie cat mai aliniati, eventual impartiti in diverse caste, fiecare cu rolul specific. Pana la un punct, o astfel de aliniere face conducerea mai usoara, insa are consecinte in timp. Ar putea fi unul dintre motivele pentru care societatea umana s-a blazat, stagneaza in loc sa evolueze, asta cand nu e valabil modul „un pas inainte si doi inapoi”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai spus totul! ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te imbratisez, o zi frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te înțeleg perfect!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤❤❤
ApreciazăApreciază