AVENTURI CU LĂBUȘ: REBELUL FAMILIEI

Nu v-am mai povestit de ceva timp despre Lăbuș, cu toate că noi doi suntem de nedespărțit și el este cam umbra mea, iar unde sunt eu, este și el întotdeauna. Dacă dispar fie și pentru o oră, două, deja devine agitat și urlă neîncetat, fapt care poate fi contestat cu siguranță de vecinii mei, care îmi spun mai apoi cât de nebunel a fost. Este o parte importantă a familiei noastre, însă cred că este și cea mai rebelă parte a sa, mai ales atunci când ieșim la plimbare și își dorește să plece tot timpul (cu toate ca stă cu mine tot timpul, cred că a împrumutat obiceiul ăsta de la mama mea, căci eu sunt mai urs de felul meu și cu greu părăsesc vizuina din dotare). Are așa o stare de nestare, căci altfel nu știu să o definesc, care îl face să se tânguie cât îl ține glasul, să plângă, să sară cât mai sus pe mine și să îmi întoarcă până și spatele dacă își dorește să iasă afară, iar eu nu vreau chiar în acel moment. Știe exact ce vrea și nu se lasă până nu obține. Are și niște priviri, destul de expresive, pe care le folosește în momentele esențiale… Ar trebui să vedeți asta. Te poate topi sau desființa în doar câteva secunde…

20190916_1535577133094379929199713.jpg

Lăbuș – alergător de cursă lungă

În momentul în care Lăbuș iese afară, în grădină sau pe stradă, se transformă complet. Este un cățel liniștit, care se alintă și doarme lipit cu totul de mine atunci când este în casă, însă, afară, se dezlănțuie și își centrează toată energia aici, care cred ca se stinge din nou imediat ce intră înapoi în casă.

Afară, Lăbuș nu merge, nu se oprește, nu adulmecă lucrurile din jurul său decât arareori, ci zburdă, sărind ca un iepure sau ca un cangur mai mic. Acum îl vezi lângă tine, în secunda doi, deja nu îl mai observi. Aleargă, aleargă, aleargă, fără oprire, fără să simtă oboseala. Îl vezi peste tot și nicăieri de fapt, pentru că el schimbă locul în câteva momente. Eu îmi iau o carte cu mine și citesc, până când hotărăște el că e suficient și vine la mine, culcându-se efectiv pe pământ sau cuibărindu-se la mine în brațe, așteptând efectiv să fie cărat până în casă.

Ce-i drept, îl ajută și faptul că nu avem foarte mulți vecini primprejur, fapt pentru care poate zburda liniștit prin grădinile din preajmă. Ba chiar am observat că și le atribuie, căci dacă, Doamne ferește, se întâmplă să observe ceva mișcare, om sau alt câine în grădinile din preajmă, latră cu forță, parcă spunându-le că acela este locul lui, iar ei nu au ce căuta acolo.

20190927_1009351716355095705022069.jpg

Lăbuș – rebelul și răsfățatul familiei

Lăbuș este alintatul întregii familii, iar el are grijă să profite de acest fapt prin orice mijloace. Scopul este să obțină ceea ce îi dorește suflețelul, așa că începe să plângă în față mea, după care merge pe rând la restul familiei. Știe sigur că îi va fi cuiva milă de el și îi va da drumul în grădină. În casă, ascultă orice comandă, afară, doar când a ajuns să obosească suficient, iar cu asta mă lupt destul de tare, pentru ca mi-aș dori genul acela de cățel care vine la comandă. Cu Lăbuș, nu e cazul. El face tot ceea ce îl taie capul și se așteaptă ca tu să îl urmezi îndeaproape, astfel încât să fii acolo atunci când obosește sau se plictisește el, pentru a îl lua în brațe, unde să poată să se odihnească.

Zilele sunt diferite, însă, de obicei, Lăbuș se întoarce singur. În ultimul timp, a fost puțin mai greu, pentru ca o nouă cățelușă și-a făcut simțită prezența prin jur, iar Lăbuș a descoperi cât de prolifică este prietenia cu aceasta… Fuge efectiv prin grădină, după care ajunge în mod inevitabil la ea și greu îl mai aduci înapoi. Vine, căci i se face dor, dar nu vreți să îl vedeți cum arată, cât de murdar este și cât de obosit…

Acum, e mai greu cu ieșitul din casă, dar așteptăm să treacă această perioadă, pentru a ne mai bucura un pic de vremea asta tomnatică frumoasă.

20190925_124514949823482330222969.jpg

4 gânduri despre ”AVENTURI CU LĂBUȘ: REBELUL FAMILIEI

  1. evaancutahamza zice:

    E tare simpatic! Eu cu pisoii sunt așa, cum apar eu, cum sunt ambii la picioarele mele. Unul dintre ei e extrem de iubăreț, iar celălalt e mămos, dar și oarecum mai independent. Am și un cățel și e tare simpatic, dar nu îl las la stradă, e doar în curte. Să îl vezi cum le aleargă pe pisici, dar să se joace, nu de alta, că sunt prieteni, mănăncă adeseori din același castron, unul lângă celălalt.

    Apreciat de 1 persoană

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Și Lăbuș mănâncă cu mâțele din dotare, doar cu unul dintre ei are o luptă permanentă. Amândoi se zburlesc unul la altul… Adevărul este că sunt o sursă bună de energie pozitivă. ❤

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.