PE ARIPI DE POVESTE: CE CĂRȚI AM CITIT ÎN LUNA SEPTEMBRIE

Este sâmbătă dimineața, octombrie, afară e destul de frig și burează, iar ceața acoperă totul într-o aură de poveste. Nu e timp de stat afară, ci de povestit și despre ce anume puteam să vă vorbesc mai bine dacă nu despre cărți, și nu oricare, ci acelea citite în luna septembrie. Am devenit destul de leneșă la citit în ultimul timp și nu pentru că ar fi dispărut plăcerea lecturii, ci pentru că nu reușesc mereu să îmi găsesc motivația de a mă ridica de la lucru (corectat de cărți), de a ieși din magia acelei povești și de a intra în cu totul și cu totul alta. Da, v-am mai spus că eu citesc cărți în paralel, însă, se pare că nu am mereu starea necesară pentru a face asta. În plus, parcă sunt intrată într-un fel de bulă temporară, în care totul e plin de lentoare și lucrurile se rezolvă, dar în timp… Și da, sunt cea mai bună la găsit scuze și știu că m-am tot plâns în ultimul timp legat de acest subiect, dar na, dacă nu la voi, atunci la cine să merg? 🙈

În septembrie, am reușit să duc până la capăt șase cărți, din cele șapte începute (nu mai zic nimic, cea de a șaptea încă nu e terminată, iar duc un roman în două săptămâni 🙈), dar nu mă plâng deloc, cu toate că e puțin pentru mine. Nici nu depun un efort suficient în acest sens ce-i drept… Au fost totuși cărți bune și foarte bune, de 4 și 5 steluțe pe Goodreads, și lecturi diverse, căci am avut și autori români, și străini, și povești de dragoste, și thrillere pline de suspans.

Bucuriile lunii septembrie: ce cărți am citit la început de toamnă

Am început luna cu o carte extrem de sensibilă, care are darul de a te emoționa extrem de tare, dar care te și încurajează să mergi mai departe în viață cu optimism și cu poftă de a trăi totul la intensitate maximă, indiferent de ceea ce ai de pătimit: Camera minunilor. Cartea asta este terapie pentru suflet, căci prezintă povestea unei mame ce trece prin cel mai negru coșmar al unui părinte: fiul ei este lovit de un camion în timp ce se dădea cu skateboardul, fapt care îl aruncă în tenebrele comei profunde, iar prognosticul de supraviețuire este extrem de scăzut. Cu toate acestea, mama lui nu se descurajează, ci alege să facă tot ceea ce fiul ei își dorea să facă la un moment dat în viața asta, sperând că, astfel, va ajunge la sufletul lui și îl va păstra în viață, însă, toate aceste acțiuni o vindecă și pe ea de toate suferințele trecute și o fac să aibă poftă de a trăi și de a ieși din zona ei de confort, care nu o mai mulțumea, și să scoată la lumină visurile ei cele mai profunde.

Am continuat cu o autoare tare dragă mie, Mary Higgins Clark, citind un thriller extrem de antrenant,  Anii pierduți. Romanul aduce în discuție un document vechi de 500 de ani, Scrisoarea lui Isus către Iosif din Arimatreea, iar de aici au loc o serie de crime și de situații greu de dus. Nu am ghicit cine este criminalul, normal, iar asta iubesc cel mai tare, să nu am dreptate la un thriller și să fiu surprinsă.

Am descoperit apoi o autoare cu foarte mult potețial, Joanna Trollope, citind  O pasiune interzisă. Cartea asta are de toate ilustrate între paginile sale și nu mă așteptam la o atât de mare profunzime atunci când vine vorba de o carte de genul ei. Aduce în discuție relațiile dintre surorile gemene, cu o oarecare răsturnare a valorilor în oglindă, căci, pe parcursul acțiunii, sora mai slabă devine puternică, iar cea puternică devine depresivă. De asemenea, găsim o poveste de iubire cu iz exotic și visăm la Spania autentică citind această carte.

Am continuat cu un roman care stătea de mult timp în biblioteca mea, cred că a prins recordul de un an. Mă refer la  Teoria inocenței, de care, recunosc, m-am temut puțin. Însă, mi-am dat seama că nu aveam de ce și că nu trebuie să mai am preconcepții legat de nimic altceva, nici măcar la lecturi. A fost o carte absolut splendidă, m-am îndrăgostit de povestea lui Sophie și mi-a plăcut magia pe care autoarea a creat-o prin intermediul acestei cărți.

O altă surpriză minunată a lunii a fost Mouelle Roucher – volumul 1. „Dezliterarea” pe fuior de timp. Povestea este absolut minunat și feeric construită, cu o îmbinare minunată a oniricului și a realului, încât am zis că voi citi orice scrie autorul, fără drept de apel.

Ultima carte terminată în luna septembrie a fost una care m-a surprins extrem de plăcut: Plânset de copil. Este un thriller care s-a jucat puternic cu mintea mea, iar finalul a fost cireașa de pe tort. Nu m-am așteptat la o asemenea explicație a tuturor acelor fapte abominabile, căci o mamă este pusă în situația de a ucide oameni, pentru a își salva copilul care i-a fost răpit. Un om se transformă în neom, dar câte ar fi în stare să facă o mamă pentru fericirea copilului ei?!

Am început și Minți primejdioase de Alexandra Bracken, o distopie literară tare alertă și minunată, care mă ține în priză, însă, am lenea mai mare… Vă voi vorbi mai multe despre ea cât de curând sper eu. 🙈

Nu am o carte a lunii, toate au fost minunate. Cred că balanța înclină un pic spre Teoria inocenței, Mouelle Roucher și Plânset de copil.

Voi câte cărți ați citit în luna septembrie? Care este luna cărții pentru voi?