JODI PICOULT: PACTUL – RECENZIE

Am descoperit-o pe Jodi Picoult relativ recent, însă am ajuns să mă îndrăgostesc de modul ei de scriere, de felul ei unic de a analiza psihicul uman și de capacitatea ei de a crea emoții devastatoare, care te fac să plângi și să te întrebi în ce lume nebună trăim. Știam romanul ei, Pactul, însă recunosc, multă vreme m-am ferit de el din cauza coperții destul de explicite, care mă ducea cu gândul la un erotism excesiv, pe care eu nu îl caut la lecturile mele. Noroc că am dat de această carte într-o altă ediție pe Târgul Cărții, pentru că astfel i-am acordat o șansă. Am putut să o recunosc pe Picoult în modul de scriere a cărții și în organizarea acțiunii, însă romanul nu s-a ridicat totalmente la nivelul așteptărilor mele. Nu știu, parcă nu a avut acel ceva care să îl facă special, mi s-a părut că acțiunea a fost destul de statică pe alături și că mergea lucrat puțin mai mult pe elementul surpriză din final. Cred că doar așteptările mele au fost prea mari. Nu mă înțelegeți greșit, nu este o carte rea, însă voiam puțin mai mult de la ea.

Pactul este un roman plin de controverse și de emoții puternice, căci autoarea pune în balanță multe lucruri prin intermediul acțiunii sale. Sunt aduse în discuție relațiile de prietenie, la fel și cele de iubire, care, poate, uneori, de-a lungul timpului, ajung la o anumită saturație, dând senzația de plictis și nemaibucurând neapărat sufletul. Totul pare perfect inițial, căci există două familii cu o situație materială bună, una cu capul familiei doctor oftalmolog, iar cealaltă cu un cap al familiei doctor veterinar. Familiile Harrte și Gold erau vecine de mai bine de optsprezece ani și, cu toate că nu erau înrudite, ajunseseră să se considere una pe alta o prelungire a celeilalte. Tocmai de aceea, și copiii lor, născuți la o diferență extrem de mică, un băiețel și o fetiță, devin extrem de apropiați, fapt care nu mai miră pe nimeni, ba, mai mult decât atât, ajung să formeze un cuplu încă de la 13 și respectiv 14 ani. Chris și Emily par a avea relația perfectă, însă, un telefon în noapte, care anunță ceea ce e mai rău, cum că ambii copii sunt în spital, îi ia pe toți prin surprindere. Din acest moment, autoarea pendulează între prezent și trecut, prezentându-ne cu minuțiozitate faptele și relațiile și arătându-ne cum poate un eveniment tragic să schimbe oameni și relații. Dincolo de acțiune în sine, care ne conduce spre adevăr, care, ca orice adevăr, este unul relativ, în funcție de perspectiva din care este privit, Picoult ne vorbește despre relațiile dintre soți, despre relația dintre părinți și copii și despre dedesubturile minții umane, care pot conduce la răul cel mare.

74624120_2766373410054028_6941526092255592448_n

Pactul – un roman al căutării adevărului, al investigației și al familiei

Romanul debutează cu o tragedie: Emily, fiica familiei Gold, în vârstă de doar 17 ani, a murit, fiind împușcată. Chris, fiul familiei Harte, este și el rănit și internat în spital. Ceea ce părea un accident nefericit se transformă în mult mai mult de atât: Emily s-a sinucis, iar Chris spune că aveau un pact al sinuciderii și că amândoi trebuia să fie morți acum, doar că el nu a mai apucat să apese pe trăgaci, surprins de poliția și ambulanțele sosite la fața locului. Acesta este evenimentul care dă viețile ambelor familii peste cap, căci nu ai cum să nu te întrebi de ce, mai ales că fata nu a lăsat niciun bilet prin care să își explice gestul, iar părinții nu înțeleg cum de nu au putut să îi înțeleagă durerea sau nu au putut observa că este ceva în neregulă cu ea.

Acesta este punctul de plecare al romanului, însă, cu toate că tragedia ar trebui să le unească, evenimentul nefericit ajunge să separe cele două familii, până atunci parte a unui tot unitar, separându-le în tabere inamice, căci Chris este în viață, iar Emily nu și doar el știe ce anume s-a întâmplat în acea seară la carusel. Melanie, mama lui Emily, simte că s-a petrecut ceva mai mult în acel moment, îl consideră pe băiat vinovat de moartea fiicei sale și nu poate trece peste acest gând, fapt care o rupe definitiv de prietena ei, mama lui, Gus. Nici chiar poliția nu îl crede pe cuvânt pe Chris, căci autopsia relevă faptul că tânăra era însărcinată în unsprezece săptămâni, iar acesta ar fi putut fi un motiv pentru care băiatul să o omoare. Este smuls din sânul familiei sale și dus într-o celulă rece a închisorii, acuzat de omor cu premeditare, căci arma era luată din arsenalul tatălui său. Aceasta este doar o parte a întregii povești, iar romanul se transformă într-unul al investigației.

Cealaltă parte a romanului, trecutul, ne prezintă momentul în care familiile au ajuns în Bainbridge, apoi prietenia dintre ele, care le transformă într-o familie reală, perioada în care cele doua femei au fost însărcinate, nașterea lui Emily și a lui Chris și creșterea lor ca frații, aproape ca niște gemeni, căci au tendința de a prelua unul de la celălalt idei, sentimente, trăiri, emoții. Tocmai de aceea nu este surprinzător că odată cu creșterea, cei doi ajung să formeze un cuplu și încă unul dintre cele mai solide și unite din câte s-au văzut. Însă aparențele pot fi destul de înșelătoare. Fina analiză a celor doi tineri ne arată că tânărul, Chris, este destul de obsedat de Emily, mergând mult și pe atracția și intimitatea dintre ei, ia Emily este destul de speriată de ceea ce i se întâmplă, mai ales că fusese abuzată copil fiind, iar Chris nu o ajută foarte tare să își depășească temerile. Apoi, apare sarcina exact când se pregăteau de intratul la facultate și Emily începe să pomenească tot mai mult de sinucidere. Care este adevărul și ce anume se întâmplă, cine este vinovat de moartea fetei și ce a fost atunci poate că este mai puțin important, autoarea oferindu-ne perspective multiple asupra faptei și o fină analiză a relației dintre doi adolescenți crescuți la un loc, precum și a doi adulți care știau totul unul despre celălalt prin prisma prieteniei îndelungate (există o încercare de idilă între Gus, mama lui Chris, și Michael, tatăl lui Emily).

Cartea mi-a plăcut per total, însă mi se pare că putea fi scurtată puțin, mai ales la partea cu procesul, unde, pe o întindere de o sută de pagini, ni se oferă atât de multe detalii tehnice. Vizual, într-un film, poate ar fi fost mult mai bine, însă în scris, să urmărești un fel de stenograme ale unui proces, nu este tocmai comod. De asemenea, mi-ar fi plăcut un final un pic mai plin de emoție și de spectaculos, așa cum eram învățată în cazul autoarei, însă ajungem la niște concluzii pe care le intuiam deja de pe la începutul cărții, iar acest fapt mi-a lăsat un gust amar. Aș fi vrut puțin mai mult.

Pactul este o carte în care investigația și analiza relațiilor de familie și de prietenie se împletesc. Este o carte bună, o recomand, însă, personal, aveam ceva așteptări mai mari din partea ei.

72842287_2479370142180536_2782336851514490880_n.jpg

Date despre carte:

Titlu: Pactul

Autor: Jodi Picoult

Titlu original: The Pact

Trducere: Andreea Florescu

Editura: Litera

Colecție: 100 de nume cu renume

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 654

 

 

 

Publicitate

2 gânduri despre ”JODI PICOULT: PACTUL – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.