FREDERIK BACKMAN: UN BĂRBAT PE NUME OVE – RECENZIE

Atât de multe idei mi se învârt în acest moment prin minte și atât de greu îmi este să vorbesc despre ceea ce a devenit noua mea obsesie, plăcerea mea vinovată, care nu știu cum de a putut sta într-o stare atât de latentă atât de mult timp. Da, vorbesc despre Un bărbat pe nume Ove de Frederik Backman, carte față de care am avut o viziune destul de împărțită încă de când a apărut: pe de o parte, îmi doream să o citesc, pe de altă parte, o vedeam atât de des în mediul online, atât de lăudată și de apreciată, încât nu eram sigură dacă ar trebui să mă număr printre cei mulți care au citit-o. Gândurile mele s-au tot împărțit, a citi sau a nu citi asta a fost întrebarea pentru mult timp, bătălia care s-a dat cu putere în mintea mea, însă, într-un impuls de moment, observând cartea pe Cartepedia, mi-am zis gata, îmi fac curaj, fie ce-o fi. Acum, sinceră să fiu, recunosc că am fost o fricoasă fără limite… Cartea asta este pur și simplu minunată, iar Ove e, ei bine, tipul acela de bunic pe care ți-l dorești o viață prin preajmă. Dacă-i cinste, atunci cinste să fie până la capăt, vorba lui Backman, a cărui stalker mă declar de acum înainte. Am zis!

Un bărbat pe nume Ove este pur și simplu un roman terapie pentru minte și suflet. Este o carte care vine învelită într-o hârtie a rigidității, a morocănelii, dar, pe măsură ce te afunzi în poveste, descoperi o lecție de viață mare cât distanța dintre cer și pământ și multă, multă bunătate, așa cum nu credeai că mai este posibilă în lumea în care trăim. Primești o lecție despre blândețe, toleranță, nevoia de a le fi alături celor din jur, chiar și când oamenii respectivi par a fi ursuzi și greu de iubit, precum și despre dorința de a ajuta, de a transforma locul de lângă tine în Rai, în ciuda greutăților și a durerii prin care ești nevoit să treci. Romanul este o lecție cum puține se întâlnesc, construită sub forma unor articole de blog, căci fiecare capitol începe cu anunțul titlului – Un bărbat pe nume Ove, urmat de acțiunile acestuia, care te face să râzi și să plângi în același timp, te farmecă, te cuprinde sub aura sa magică și te lasă la final năuc, cu speranța că vei putea fi la un moment dat măcar puțin din ceea ce a fost Ove, că vei putea să lași în urma ta un pic din strălucirea și lumina pe care el le emana cu atâta putere, în ciuda aparențelor exterioare.

picsart_11-29-023507582496132272963.jpg

Un bărbat pe nume Ove sau cum să te îndrăgostești de un personaj

Declar cu mâna pe inimă că m-am îndrăgostit în mod definitiv și iremediabil de Ove. Tocmai de aceea îmi este și atât de greu să vorbesc despre el, căci am tendința de a îl lăuda în mod excesiv și nu știu câți ați dori să auziți asta. Ei bine, Ove e Ove, iar incipitul te păcălește puțin în privința lui, Backman fiind oleacă un pui de camelon, care îți vinde gogoși despre personajul său, pentru ca, mai apoi, pe tot parcursul narațiunii sale, să te facă să te schimbi totalmente și să îl privești pe Ove din cu totul și cu totul altă perspectivă, aceea a omului care a asistat la niște miracole, toate înfăptuite de bătrânelul acesta deloc simpatic în aparență.

Cadrul acțiunii este unul extrem de frumos construit, căci suntem plasați într-un cartier suedez destul de select, într-o zonă rezidențială în care mașinile nu au voie să calce, după cum are grijă Ove să afirme mereu, în care ai impresia că nu se petrec atât de multe, căci doar e o zonă în care trăiesc familii ce se știu de-o viață, dar în care se creează un adevărat nucleu, în jurul căruia se adună o pleiadă pestriță de personaje, extrem de actuale, căci avem parte de emigranți, de persoane obeze, de tăntălăi, care habar nu au ce să facă cu viața lor, de persoane aparținând comunității LGBT, cu toate problemele legate de definirea apartenenței la aceasta aferente, de bătrânei ursuzi, care par să urască pe toată lumea, de genul acela de femei pițipoance, care poartă un cățel cu ele în poșetă peste tot, de oameni cu probleme diverse, care se integrează totalmente în toată această societate pestriță.

Aici trăiește Ove de ani buni deja, aici și-a format noi amintiri, care sunt toate legate de Sonja, soția lui timp de patruzeci de ani, aici și-a construit o lume și tot aici are tendință de a face oarecum regulile, căci a făcut parte din asociația de proprietari în trecut și acum tot pe aceeași linie merge. La el, regulile sunt reguli și nu concepe ca acestea să fie încălcate. A trecut prin multe în viață, căci părinții i-au murit încă de pe când el era doar un adolescent, dar a luptat pentru viața lui și a ajuns să se poată întreține singur, fără a apela la mila oamenilor. A cunoscut-o pe Sonja, cea care a devenit întreaga lui lume, și și-a croit o viață alături de ea. Însă, din păcate, într-o luni, soția lui s-a stins din viață, iar lui Ove i-a cam ajuns. Își caută moartea, pentru a reveni alături de dragostea vieții sale, însă, din fericire pentru cei din jur, dorința lui de a se sinucide este mereu combătută printr-un joc al hazardului, care îl face să tot amâne momentul final până când lucrurile se vor aranja puțin în jurul lui.

În urma unui accident, Parvaneh și familia ei ajung în viața lui Ove, după care, în jurul lui, se strâng mult mai mulți vecini și chiar și străini care au nevoie de ajutor. La fel, apare și o pisică jigărită, care devine pisoiul celui care toată viața lui urâse aceste animale. Bărbatul veșnic ursuz, care cercetează totul în jur cu ochi critic, care le semnalează autorităților chiar și cea mai mică abatere e la normă, începe încet, încet să reînvețe să trăiască și să se apropie de oamenii din jurul său. Parvaneh scoate la lumină frumusețea sufletului lui Ove, când nimeni nu mai credea că este posibil, iar din acest moment, o poveste plină de duioșie și tandrețe iese la suprafață, făcându-te să devii parte din ea și să trăiești intens fiecare eveniment alături de personaje.

Un bărbat pe nume Ove este o poveste despre pierderi și regăsiri, despre familia extinsă, care nu se rezumă doar la cei care au același sânge cu tine, ci și la prietenii și vecinii cu care împarți totul, despre prietenie, dăruire de sine și, nu în ultimul rând, dragoste de viață. Dacă nu l-ați cunoscut încă pe Ove până acum, eu zic să nu mai amânați. Veți iubi cartea asta la final cu toată ființa voastră. Garantat!

picsart_11-21-115657460957296670671.jpg

Date despre carte:

Titlu: Un bărbat pe nume Ove

Autor: Frederik Backman

Titlu original: En man som heter Ove

Traducere: Andreea Caleman

Editura: Art

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 440

 

Cartea poate fi achiziționată de aici.

9 gânduri despre ”FREDERIK BACKMAN: UN BĂRBAT PE NUME OVE – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.