EXPERIENȚA SUPERBLOG – SALA DE ANTRENAMENT A BLOGGERILOR

Am urmărit competiția SuperBlog din umbră de aproximativ doi ani, dar nu știu de ce, până în această toamnă mi-a lipsit nebunia aceea de a intra în cursă. Mi-a fost puțin teamă, trebuie să recunosc, articolele care trebuie scrise în cadrul competiției sunt destul de diverse, iar blogul meu este unul exclusiv literar. În plus, mă gândeam că nu sunt chiar atât de cameleonică, încât să pot să mă pliez pe orice tip de subiect și să iasă și ceva frumos din mâinile mele. Da, recunosc, la capitolul încredere în sine mai am de lucrat, pentru că încă nu știu exact ce pot face. Am scris atât de mult timp doar despre cărți și tot ceea ce este legat de acestea încât am uitat că pot mult mai mult de atât, că sunt ambițioasă și că pot face lucrurile să arate foarte bine dacă îmi pun în cap. Doar am terminat liceul la secția de matematică-informatică, urând materiile teoretice cu toată ființa mea, fapt care nu m-a împiedicat să am în majoritate doar medii de zece, pentru că excelența mă caracterizează. Nu știu de ce mi-a fost atât de teamă de eșec, pentru că aceste două luni de competiție mi-au dovedit exact contrariul. Pot orice îmi pun  în minte, trebuie doar să fac primul pas.

Prin septembrie, mânată de un impuls de moment, mi-am zis că a venit timpul să las în spate confortul și să mă înscriu în SuperBlog. A fost doar o nebunie de moment, o sclipire care a dispărut imediat ce am anunțat lucrul acesta pe blog. Apoi, au început frământările atât de caracteristice mie, cum că nu voi putea, că nu voi reuși, că mă voi face de râs, că nu voi duce totul la bun sfârșit. Ei bine, m-am înșelat, pentru că, o dată intrată în cursă, atât de tare mi-a plăcut încât așteptam cu ardoare anunțul unei noi probe și deja îmi făceam scenarii în minte legate de ceea ce ar trebui să scriu, de forma pe care ar trebui să o aibă articolul. Și am scris vreme de 28 de probe, cu un entuziasm care a mai scăzut un pic spre final din cauza oboselii, dar cu aceeași bucurie și plăcere a scrisului. Mi-am dat seama că îmi place să scriu povești despre absolut orice, fie că e vorba de materiale de construcții, mașini sau produse cosmetice. Se poate, doar trebuie să vrei!

superbloglogo-300x185_1501681571_1502457700

Competiția SuperBlog – sala de antrenament a bloggerilor dedicați, o experiență absolut minunată și un show de zile mari

Încă de la început, mi-am propus că, orice ar fi, nu îmi voi pierde bucuria scrisului, sclipirea aceea de nebunie care m-a împins de la spate pentru a lua parte la această competiție absolut minunată, că voi lua lucrurile așa cum vin și nu o voi lăsa pe perfecționista din interiorul meu să iasă la suprafață de fiecare dată când rezultatele nu vor corespunde cu așteptările mele. Mi-am promis că nu mă voi enerva, că nu voi lua lucrurile personal și că voi stoarce informațiile de la cei mai buni, pentru a evolua și a învăța mai multe despre scris și despre dedesubturile blogurilor. În mare parte, mi-a ieșit lucrul acesta, în sensul că m-am bucurat de toate notele, exclusiv de cele sub 90 de puncte și dovadă în acest sens stă faptul că nu mi-am folosit cele 3 contestații din dotare, cu excepția uneia și asta pentru că voiam să pricep mai bine ce am greșit, nu pentru că m-ar fi frustrat nota. Am fost destul de relaxată în privința notelor și m-am bucurat la fiecare în parte, răsuflând ușurată că am mai trecut un hop cu bine. Era sentimentul acela de eliberare și era bine.

În plus, am vrut să ajung în primii 20 de competitori și, în mare parte, acolo am stat. Aș fi ajuns pe un onorabil loc 18 dacă nu mă pierdeam în hățișul timpului undeva spre finalul competiției și nu aș fi avut o penalizare de 40 de puncte, pentru că am întârziat 3 zile și respectiv o zi cu scrierea a două articole. Astfel, cu un punctaj final de 2562 de puncte, am terminat pe locul 33, ceea ce nu e rău, ținând cont că am fost înscriși 162 de oameni și este prima participare. Nu mă mulțumește, normal, pentru că știam unde pot fi, însă nu am reușit să împletesc timpul dedicat oamenilor dragi și activităților zilnice cu scrisul pe ultima sută de metri. Am obosit spre final, recunosc, iar asta s-a putut observa în punctele de penalizare. Cu toate acestea, mi le-am asumat. Mă gândisem serios să renunț, dat fiind că știam sigur că nu puteam participa la timp la cele doua probe, dar nu am putut să fac asta. Aș fi fost o lașă, iar eu nu fug din față provocărilor, așa că am ales să scriu, chiar dacă știam că punctele se vor diminua semnificativ.

Am început SuperBlog cu o bucurie fără margini și aș vrea să spun că am terminat în aceeași notă optimistă, dar au fost 28 de probe, cam 3 articole de scris săptămânal, iar acest fapt m-a moleșit un pic pe final. Am obosit, dar am vrut să păstrez ștacheta tot sus și să scriu tot cu pasiune și cu iubirea de cuvântul scris, așa cum am făcut inițial, cu toate că m-am mobilizat un pic mai greu. În octombrie, îmi scriam articolele de cum apăreau cerințele, în noiembrie, în schimb, am lăsat totul pe ultima sută de metri și scriam seara, în condițiile în care termenul de expirare era 23:59. Da, da, o să visez mult timp ora asta, că a cam devenit spaima mea! 🙂 Dar mi-a ieșit, am avut articole bune, dacă mă iau după punctajul obținut din partea juriilor, și am și cunoscut oameni minunați, bloggeri cu mai multă experiență, de la care am sigur ce să învăț.

Am avut doar patru note sub 90 de puncte, am reușit să câștig un premiu la articolul despre vitamine și o mențiune la Spacer, ceea ce e minunat, și am învățat multe lucruri. M-am dezvoltat, în primul rând, ca blogger. Am creat povești pornind de la niște brief-uri din care nu credeam că sunt capabilă să scot ceva. Apoi, am învățat că trebuie să citesc totul cu atenție, pentru că, în graba de a scrie, am pierdut unele aspecte din vedere, fapt pentru care articolul, chiar dacă a fost unul bun, nu se apropia foarte tare de cerința sponsorului. Am început să scriu articole de peste 1000 de cuvinte, cel mai lung a fost de 3000 de cuvinte și acelea cenzurate, căci aș fi putut mai mult. 🙂 Nici acum nu pot fi scurtă, am început să depășesc lejer mia de cuvinte, ceea ce rar mi se întâmpla anterior competiției. Am învățat să îmi aranjez puțin pagina blogului, pentru că aspectul contează, la fel, și care îmi sunt lipsurile. În plus, încep să îmi recitesc cu ochi critic articolele, ceea ce e un punct forte. Când ai pe cineva în spate care îți observă până și câteva diacritice lipsă sau un cuvânt lipsă, e normal să fie astfel. 🙂

Mi-a plăcut extrem de tare experiența SuperBlog și, recunosc, dă dependență. Acum, că nu mai am de scris atât de des, parcă îmi lipsește ceva și mă motivez să scriu articole, parcă am mai multe idei. 🙂 La primăvară, voi fi prezentă din nou în competiție, cu același entuziasm caracteristic și fără nervi. E un antrenament minunat pentru un blogger, un spectacol de zile mari pe care e musai să îl încercați pe pielea voastră. Mie mi-a plăcut la nebunie și clar mai vreau. Până la primăvară, să ne auzim cu bine!

14 gânduri despre ”EXPERIENȚA SUPERBLOG – SALA DE ANTRENAMENT A BLOGGERILOR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.