CLEMENTINE BEAUVAIS: CU TINE ÎN PARIS – RECENZIE

Paris. Orașul etern al îndrăgostiților, al luminilor care pătrund direct în suflet, făcându-te să crezi că totul este posibil, că ai dreptul chiar și la o a doua șansă atunci când prima dată ai dat greș și ai lovit în persoana care te iubea cu o pasiune greu de întâlnit într-o viață de om. Și cum anume ai proceda dacă soarta chiar ți-ar mai oferi o nouă perspectivă asupra lucrurilor și te-ar aduce față în față cu o iubire din adolescență? Ai profita de faptul acesta și te-ai întoarce către cineva cu care nu credeai că ai putea avea vreun viitor în trecut? Ai regândi totul și ți-ai dori să formezi un tot unitar cu cineva care te știa copil, pe care îl reîntâlnești adult fiind? Ce ar putea ieși dintr-o astfel de supă reîncălzită? Acestea sunt temele pe care le aduce în față noastră Clementine Beauvais, prin romanul ei, numit simplu Cu tine în Paris, al cărui subiect pornește de la mult mai cunoscutul Evgheni Oneghin al lui Pușkin, pe care autoarea îl reinterpretează cu măiestrie, aducând în fața cititorilor săi o poveste fresh, numai bună de citit în preajma sărbătorilor.

Cu tine în Paris este un roman încărcat de emoții și de o frumusețe aparte, care ți se dezvăluie cu putere imediat ce începi să te obișnuiești cu forma sa extraordinar de modernă și de atipică până și pentru literatura contemporană. Autoarea a ales să se adreseze direct cititorilor săi, cu care comunică de fiecare dată când are ocazia, întrerupând firul narativ, oferindu-le noi perspective asupra celor petrecute în cartea sa:

„Nu-i nevoie să faci mereu caz de iubirea pierdută. 

Dar, pentru cei doi îndrăgostiți, permiteți-mi

să fac o excepție.

Priviți cum tremură de bucurie că se revăd.

Priviți-le puțin ochii…”

Cartea este clar una cu accente postmoderne, organizată sub forma unui teatru ușor ieșit din canoane sau ca o poezie vorbită, de tipul slam folosit de poeții de stradă sau de rapperi sau cel puțin asta este impresia pe care ți-o lasă pe tot timpul parcurgerii subiectului. Însă, odată ce ajungi să te obișnuiești cu stilul neobișnuit de a spune povești, ajungi să te îndrăgostești de povestea de dragoste dintre cei doi îndrăgostiți, Evgheni și Tatiana, care s-au cunoscut prima dată în adolescență, pe când ea avea paisprezece ani, iar el nouăsprezece, s-au pierdut la scurt timp după, căci iubirile din adolescență rareori rezistă probei timpului, cu toate că sunt trăite la intensitate maximă, pentru a se regăsi zece ani mai târziu, printr-o simplă coincidență, un joc al hazardului, care îi aduce la un loc la aceeași oră într-un metrou parizian. Apoi, iubești pendulările între trecut și prezent, care te ajută să cunoști mai bine poveste lor de iubire, după care alergi alături de ei în jurul dorinței de a fi împreună, mânați de un impuls de moment, și rațiune, care clar se opune inimii, sentimentului, căci amândoi și-au trasat deja liniile directoare în viață și este destul de dificil să renunți la toate visele și speranțele în favoarea celuilalt.

picsart_12-09-078617437750127284310.jpg

Povestea dintre Evgheni și Tatiana se desfășoară inițial într-un moment în care amândoi erau cam neștiutori într-ale vieții, fapt pentru care nu știau exact cum să își continue existența. Tatiana era o visătoare incurabilă, sperând la o poveste de iubire ca în romanele pe care le citea, în timp de Evgheni se afla la vârsta aceea la care credea că știe deja totul despre lume și la care nu îi plăcea absolut nimic, căci totul era greșit, mai puțin ceea ce gândea el. Cei care ați avut adolescenți prin preajmă știți deja la ce mă refer, la acel moment de saturație, în care nimic nu le convine, nimic nu le intră în voie, și cam în acest punct al existenței se află și Evgheni. Tocmai de aceea, nici nu răspunde la sentimentele puternice ale Tatianei, exprimate printr-un email. Are impresia că dragostea nu înseamnă nimic și că îi face un bine. Mai mult decât atât, intervine și în povestea de dragoste dintre prietenul său, Lenski, și sora Tatianei, Olga, căci i se pare că Lenski este prea implicat în ceea ce privește sentimentele sale și vrea să aibă dreptate cu orice preț și să îi arate că se înșală, doar că dimensiunile acestei dorințe ale sale capătă niște dimensiuni dramatice, care sunt greu de purtat pe umeri mai apoi, fapt pentru care Evgheni și le șterge totalmente din memorie.

78764720_485484678740404_1969437307752677376_n.jpg

Zece ani mai târziu, cei doi se reîntâlnesc pur întâmplător la metrou și reiau legătura parcă de unde au lăsat-o. El lucrează la o firmă de consultanță, ea este implicată într-un doctorat care îi mănâncă mult timp, iar anii în care au fost departe unul de altul își pun amprenta asupra lor, aducându-le multe nesiguranțe și temeri, destul de greu de combătut de mintea matură de acum. Tatiana încă nu a putut trece peste momentul în care el i-a spus că nu pot fi amândoi, căci s-ar plictisi la un moment dat împreună, iar Evgheni nu știe cum să repare lucrurile în prezent. Nu o înțelege pe fată nici acum, o dorește doar pentru el și dezvoltă un fel de obsesie, care îl face să nu stea departe de ea, nici măcar când ea își urmează cursul firesc al vieții și alege să se mute la San Francisco. Acum, ar cerși clipe cu ea, dar mai este oare posibil să reiei firul unei legături, rupt și înnodat de atâtea ori? Mai este oare posibil să te lași pe tine în plan secund și să te arunci cu totul în vâltoarea unei povești de dragoste cu reminescențe din trecut? Toate astea trebuie puse în balanță, analizate și aflate de cei doi îndrăgostiți, care trăiesc totul acum la cu totul și cu totul alte dimensiuni decât atunci când erau copii. Cine a greșit și cine a avut dreptate rămâne de văzut, deși asta nu are o așa de mare importanță în prezent, când viața te trage pe făgașul dinainte hărăzit pentru tine.

Cu tine în Paris este o poveste absolut încântătoare despre iubire, pierderi, regăsiri și reînnodarea legăturilor crezute deja pierdute. Mulți dintre cei care au iubit se vor regăsi în povestea celor doi și, poate, pe final, povestea va reuși să smulgă și câteva lacrimi. Nu multe, ci doar atât cât să fii capabil să închei cu capul sus anumite etape din viața ta, rămase asemeni unei cicatrici în inima și mintea ta.

picsart_12-09-072701006270064038096.jpg

Date despre carte:

Titlu: Cu tine în Paris

Autor: Clementine Beauvais

Titlu original: Songe a la douceur

Traducere: Anca Irina Ionescu

Editura: Epica

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 272

 

Cartea poate fi comandată de aici.

 

6 gânduri despre ”CLEMENTINE BEAUVAIS: CU TINE ÎN PARIS – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.