MALALA YOUSAFZAI: SUNTEM DEZRĂDĂCINATE. CĂLĂTORIA MEA ȘI POVEȘTILE ALTOR FETE REFUGIATE DIN ÎNTREAGA LUME – RECENZIE

Acum ceva timp, am citit Eu sunt Malala și mi-a plăcut foarte tare modul în care Malala a reușit să treacă peste toate necazurile din viața sa și să renască din propria cenușă. S-a născut și a crescut într-o zonă problematică a globului, Pakistan, care i-a restrâns foarte tare dreptul la educație și la o alegere conștientă a propriului destin. Cu toate acestea, a reușit să lupte pentru dreptul ei la citit, scris, educație, învățare, în ciuda faptului că a simțit presiunea regimului politic restrictiv cu fetele și amenințarea care plutea în aer cu fiecare rând așternut pe un blog în limba urdu. Inevitabilul s-a produs și a fost împușcată, însă a luat acest fapt ca pe un șut în fund care a dus-o mai înainte, devenind vocea multor fete din lumea largă, reduse la tăcere de un sistem social și politic nedrept și opresiv. Tocmai de aceea, atunci când am aflat că a mai apărut o nouă carte lucrată de ea, am zis că trebuie neapărat să o am. Titlul acestei noi lucrări ale sale este unul extrem de puternic, determinându-te să te gândești la propriile rădăcini și la ce ai face dacă te-ai afla în situațiile descrise în  carte și, recunosc, nu mi se conturează în minte un răspuns clar. Nu știu dacă aș lupta pentru mine sau aș ceda și aș îngenunchea.

Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea și poveștile altor fete refugiate din toată lumea este o carte document plină de emoție, care naște în sufletul tău de cititor multe întrebări, dar îți și oferă suficiente motive pentru a fi recunoscător pentru tot ceea ce ai: un acoperiș deasupra capului, apă curentă, electricitate, o familie iubitoare, o țară pe care o poți numi acasă și, nu în ultimul rând, pace, singurul lucru care contează dincolo de orice altceva. Cartea cuprinde mărturia Malalei și a altor fete întâlnite de ea de-a lungul timpului, în cadrul călătoriilor întreprinse cu ajutorul fundației sale, care au avut curajul de a își spune poveștile de viață și de a deveni model și lecție pentru miile de refugiați și oameni lipsiți de patrie din cauza diverse. Malala ne ajută să conștientizăm tot răul care se petrece în lume, căci, deși refugiații au devenit o problemă reală, palpabilă a lumii în care trăim, de multe ori ni se pare că totul este atât de îndepărtat de noi încât ajungem să ignorăm această chestiune. Și este reală. Extrem de reală. Criza refugiaților a ajuns la fel de mare ca aceea întâmpinată în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, iar acest fapt este dramatic și trist. Malala trage un semnal de alarmă și speră ca, prin cartea ei, să determine alți oameni să devină voluntari în lupta ei pentru dreptul la viață, educație și speranță.

20191217_1328544490088332302049447.jpg

Suntem dezrădăcinate – povești de viață despre femei puternice

Noul roman al Malalei Yousafzai este unul document, în care sunt centralizate câteva dintre poveștile de viață ale unor fete refugiate, obligate de împrejurări, fie el război, o grupare teroristă sau o amenințare de orice fel la drepturile omului, să lase tot ceea ce cunoșteau în urmă și să plece în lumea largă, spre necunoscut, sperând la o viață mai bună și mai demnă. Nu lasă totul în urmă în mod voluntar, ci pentru că nu mai pot locui acolo unde s-au născut, pentru că viețile le sunt amenințate, pentru că au văzut de mult prea multe ori moarte cu ochii pentru a ști că nu e de glumă, pentru că au trăit drame atât de mari și de grave încât fuga este singura soluție. Acolo unde nu mai există pace, nu mai există nici viață, iar Malala subliniază asta încă din primele pagini:

„Nu încetează niciodată să mă șocheze felul în care oamenii iau pacea ca pe un lucru normal. Eu sunt recunoscătoare pentru asta zi de zi. Milioane de bărbați, femei și copii sunt martorii războiului în fiecare zi. Realitatea lor înseamnă violență, vieți nevinovate pierdute. Și singura lor opțiune pentru a fi în siguranță este să plece. «Aleg» să fie dezrădăcinați. Dar aceasta nu este o alegere. Acum zece ani, când eram necunoscută în afara Pakistanului, a trebuit să îmi părăsesc casa împreună cu familia și cu mai mult de două milioane de oameni din valea Swat. Nu am avut de ales. Nu era prudent să rămânem. Dar unde să mergem? Aveam unsprezece ani. Și am fost dezrădăcinată.”

Iubesc această metaforă a rădăcinilor pierdute, a dezrădăcinării, a smulgerii dintr-un pământ drag, propice dezvoltării armonioase, și aruncării într-un sol incert, necunoscut, unde nu știi exact cum vei ajunge să te dezvolți, cu toate că este o metaforă extrem de dureroasă. Am cunoscut oameni, prietene dragi, nevoite să lase în urmă totul pentru a o lua de la capăt, căci nu mai era sigur să trăiască în anumite țări, nici pentru ele, nici pentru copiii lor, cărora nu le puteau oferi nimic, iar frângerea aripilor mi se pare cel mai dureros lucru care i s-ar putea întâmpla unui copil, mai ales că multe dintre aceste familii fug de acasă doar cu hainele de pe ele și cu niște documente, lăsând în urmă visuri, speranțe, agoniseala de o viață, și pleacă spre nicăieri, ajungând, de cele mai multe ori, în tabere de refugiați, unde condițiile de viață sunt destul de precare. Sunt oameni ca noi, doctori, avocați, profesori, căci nu doar cei săraci fug din calea dezastrului cum s-ar putea considera, ci oameni din toate clasele sociale. Se pierd undeva în acest univers, cu toate dorurile și revolta înăbușite în piept:

„Nu cred că oamenii înțeleg ghemul de emoții încurcate dinlăuntrul celui ce a trebuit să lase în urmă tot ce avea. Plecarea nu înseamnă doar fuga din față violenței – motivul prezentat la știri, din cauza căruia majoritatea pleacă -, ci și părăsirea propriei țări, a locuinței dragi. Asta pare că se pierde în discuțiile despre refugiați și despre persoanele strămutate intern. Se pune accentul mai mult pe unde sunt ei acum, nu pe ce au pierdut.”

Romanul de față este împărțit în două părți distincte, care se împletesc prin prezență Malalei. Prima parte ne spune povestea Malalei, fetița care a fost alungată de talibani din propria țară, pentru că a militat activ alături de tatăl ei pentru dreptul la liberă exprimare și la educație pentru toată lumea, inclusiv pentru fete, considerate demne de a sta acasă, a se căsători și a procrea. A fost împușcată în cap în timp ce se îndrepta spre școală și sporovăia în autobuz cu o prietenă, după care a fost mutată în Marea Britanie, unde a urmat-o și familia sa. Anglia a devenit cel de al doilea cămin al său, căci pentru siguranța ei e mai bine așa. A putut reveni în Pakistanul drag la cinci ani distanță, dar tot nu poate rămâne acolo.

Cea de a doua parte cuprinde poveștile mai multor fete din întreaga lume, care a trebuit să fugă din calea violenței și să lupte pentru viața și viitorul lor cu forțe înmiite față de cum ar fi fost normal. Ele nu au de dovedit doar capacitatea lor de a înțelege lucrurile, ci și acela că sunt oameni, cu nevoi și visuri proprii. Nu contează foarte tare numele lor sau țara de proveniență, pentru ca poveștile sunt asemănătoare. Sunt femei din Yemen, Siria, Columbia, Irak, ale căror țări fie au fost cuprinse de război, fie nu mai sunt îndurătoare cu anumite minorități, așa cum sunt yazidiții sau rohinghya. Fiecare are în spate o povară greu de purtat, fiecare a pierdut ceva, a lăsat în urmă oameni dragi. Însă, au găsit în țările de adopție și oameni cu suflet mare, dispuși să îi ajute să se integreze, care duc bunătatea la un alt nivel.

Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea și poveștile altor fete refugiate din toată lumea este un roman care se citește cu sufletul. Emoționează și schimbă modul de a privi lumea. Suntem neputincioși în fața multor lucruri, dar putem începe să fim recunoscători pentru ceea ce avem și să ne rugăm să nu ajungem mâine în situația refugiaților de astăzi.

20191217_1325506206919570118918719.jpg

Date despre carte:

Titlu: Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea și poveștile altor fete refugiate din toată lumea

Autor: Malala Yousafzai

Titlu original: We Are Displaced. My Journey and Stories from Refugee Girls Around the World

Traducere: Bianca Alecu

Editura: Polirom

Colecție: Biblioteca Polirom

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 256

 

Cartea poate fi comandată de aici.

2 gânduri despre ”MALALA YOUSAFZAI: SUNTEM DEZRĂDĂCINATE. CĂLĂTORIA MEA ȘI POVEȘTILE ALTOR FETE REFUGIATE DIN ÎNTREAGA LUME – RECENZIE

  1. uirebit zice:

    Oana, te admir că ai avut curajul să abordezi un subiect atât de sensibil și de actual.
    Malala are dreptate: pacea nu este un dat, nu e ceva garantat!
    Fiecare din noi putem lupta pentru păstrarea ei (după puterile noastre).
    Cum?
    Educându-i pe semenii noștri. Și prin exemplu personal (e cel mai bun mod de a educa pe cineva).
    Revenind la problema refugiaților, ea este de fapt problema noastră, a tuturor, iar încălzirea climatică o va agrava și adânci.
    Nu doar războiul și discriminarea alungă oamenii. Și economia, și clima…
    Va fi greu de „absorbit” uriașa masă de migranți, dar nu vom avea de ales.
    Zidul lui Trump e un nonsens. Zidurile nu funcționează nicăieri în lume.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.