CORINA LUPU: O IUBIRE DE CRĂCIUN (BOOKZONE) – RECENZIE

Înainte de perioada sărbătorilor, am plecat la drum pentru a petrece timp de calitate alături de un om extrem de drag sufletului meu. E un drum lung, care depășește binișor zece ore de mers cu mijloacele de transport în comun, fapt pentru care nu aveam cum să las cărțile acasă. Sunt cel mai bun companion la drum lung. Am avut două cărți la mine, ca să fie, căci călătorului îi șade bine cu drumul, iar cititorului cu romanele pe care abia așteaptă să le deschidă la cel mai mic moment de răgaz. Am ales să o citesc pe cea care mă atrăgea ca un magnet spre ea datorită coperții splendid create, care îndeamnă foarte tare la visare și creează senzația de magie, atât de dragă mie: O iubire de Crăciun de Corina Lupu. Însă, pe cât de tare mi-a plăcut coperta, pe atât de tare m-a dezamăgit lipsa de atenție în ceea ce privește editarea (sunt cuvinte lipite, litera ș înlocuită de ț și invers, spații inutile) și crearea poveștii (se începe cu persoana întâi, din perspectiva personajului principal, pentru ca de la finalul capitolului întâi să se treacă brusc la persoana a treia și la o perspectivă narativă complet obiectivă până la final, ceea ce denotă o greșeală de începător).

O iubire de Crăciun este o poveste ușurică, lejeră, numai bine de citit în perioadele foarte aglomerate, în care nu vrei să te soliciți foarte tare. Este o istorie de viață despre pierderi și regăsiri, despre puterea iubirii de a transforma totul în jur și despre magia creată de dragostea la prima vedere. Coincidențele se țin lanț, iar anumite forțe ale Universului aduc la un loc două suflete rănite, care nu mai credeau că vor avea parte de sufletul lor pereche, unindu-le pentru totdeauna sub vraja celor mai pure sentimente. Corina Lupu construiește o poveste drăguțică, dar care este cam siropoasă pentru gusturile mele și un pic lipsită de credibilitate din cauza vitezei cu care se desfășoară totul. Mi-ar fi plăcut ceva mai multe pagini și ceva mai multe tatonări între personajele principale, fapt care ar fi făcut totul să pară posibil. Așa, este o carte romantică drăguță, dar nu extraordinară, așa cum o anunța coperta feerică.

picsart_12-25-123629450693587001649.jpg

O iubire de Crăciun – romantism, speranță, regăsire

Noelle este o scriitoare aspirantă, care simte că totul în jurul ei se prăbușește, căci, cu toate că a încercat să își publice romanul la diverse edituri, a fost refuzată întotdeauna. Nu se înțelege foarte bine cu sora sa, care tot încearcă să îi impună lucruri, arătându-i cum să își trăiască viața, și nu se simte confortabil nici alături de iubitul său, un bărbat șarmant, bogat, dar cam superficial, căci pune preț pe lucrurile materiale, neglijând dorințele iubitei sale. Tocmai de aceea, în preajma Crăciunului, ea alege să se distanțeze un pic de alții, să pună punct monotoniei și depresiei în care lipsa succesului au aruncat-o și să o ia de la capăt cu forțe proaspete. Încearcă să se regăsească evadând într-o vacanță de vis într-o stațiune montană și mergând în vizită în locul copilăriei sale, la părinți.

Oliver S. este un scriitor de succes, dar care ascunde o mare durere în spatele său. Soția a murit cu ceva timp în urmă, iar el a rămas să o crească de unul singur pe fiica lor, minunata și șugubața Victoria, pentru care magia chiar există, iar Moș Crăciun este cel care îndeplinește toate dorințele sufletului.

Soarta și niște întâmplări aparent nesemnificative îi aduc pe Noelle și Oliver la un loc. De aici până la o iubire ca în povești este doar un singur pas, iar cei doi simt că au găsit în celălalt ceea ce au căutat toată viața.

Ca poveste, O iubire de Crăciun nu strălucește. Este creată pe clișee și stă destul de strâmb în picioare, căci e cam greu de crezut că pot exista asemenea coincidențe în viața reală, care să te conducă la marea ta dragoste. Nu vezi un om astăzi, pierzi o foaie dintr-un manuscris, și mâine deja te căsătorești. Firescul vieții ne arată că lucrurile nu funcționează chiar așa, însă, dacă vă doriți o carte previzibilă și care să nu vă solicite foarte mult, atunci să știți că aceasta este alegerea potrivită. Nu este o carte rea, dar nici surprinzătoare. Ca descrieri, autoarea excelează, căci creează peisaje de poveste, feerie albă, care te duce cu gândul la iernile de altă dată și la satul lui Moș Crăciun. Aici clar are o bilă albă. Mi-a plăcut cărticica, însă nu atât de mult pe cât mi-aș dorit și pe cât mă făcuse să cred coperta sa minunată. Dacă ați citit-o, vă aștept impresiile cu drag în comentarii.

fb_img_15773546574585688677917486399236.jpg

Date despre carte:

Titlu: O iubire de Crăciun

Autor: Corina Lupu

Editura: Bookzone

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 192

 

Cartea o găsiți aici.

10 gânduri despre ”CORINA LUPU: O IUBIRE DE CRĂCIUN (BOOKZONE) – RECENZIE

  1. anasylvi zice:

    Ai analizat frumos cartea. Nu prea citesc genul, asadar nu prea pot sa imi dau cu parerea, dar presupun ca depinde de asteptari. Daca se vrea o lectura romantica, usurica, cu o doza de sirop, iar cititorul asta cauta, gasesc ca e ok.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Alina Geambasu zice:

    Recunosc că îmi plac și cărțile siropoase, îmi prind bine după ce parcurg romane emoționante, care mă consumă. Îmi pare rău că nu stă bine la rubrica editare. Totuși, îmi doresc să o citesc. Coperta e de vină.
    Mulțumesc pentru impresii, Oana! 💓

    Apreciat de 1 persoană

  3. Corina Lupu zice:

    Draga Oana,
    Iti multumesc ca ai citit cartea mea, la fel cum iti sunt recunoscatoare si pentru comentariu. Regret ca lectura ei nu te-a satisfacut pe deplin dar vreau sa precizez ca este o carte tematica: Craciun. Acest roman s-a dorit a fi exact ceea ce este, o poveste de dragoste, in peisajul magic al Sarbatorilor de Iarna, nicidecum vreo provocare intelectuala, vreo carte de referinta sau de analiza profunda a caracterelor din poveste. Te-au deranjat coincidentele iar eu ma intreb…de ce? Nu este viata, de multe ori, o serie de evenimente si coincidente, placute sau neplacute? Este prea „siropoasa”? Din nou, intreb…de ce? Nu este acesta unul din ingredientele de baza ale genului romance? Da, probabil ca numarul paginilor putea fi mai mare dar povestea trebuia sa se desfasoare pe o perioada limitata de timp, cea a Craciunului…Eu consider ca n-au lipsit nici informatiile despre personaje, nici descrierile care sa introduca cititorul in atmosfera si nici dialogurile. Referitor la greselile din text, e adevarat, sunt regretabile dar n-au nici o legatura cu mine sau editorul…pur si simplu, se intampla…
    Sper ca pe viitor cartile mele sa se ridice la nivelul asteptarilor tale caci, evident, aceasta este dorinta cea mai mare a unui scriitor.
    Iti doresc un An Nou pe placul tau!
    Corina Lupu

    Apreciat de 1 persoană

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Un romance bine scris nu este prea siropos. Nu mă refer aici la o Sandra Brown (care are și cărți mai grele, și de duzină) sau la Danielle Steel. Dacă îți dorești o poveste drăguță pe care azi o citești la gura sobei și mâine o uiți, atunci da, scopul este atins. Eu aș fi vrut o poveste memorabilă mai plină de gingășie, de acel romantism care se întâlnește în marile povești de iubire ale literaturii. Nu știu de ce deranjează termenul de siropoasă. Eu la fel consider Paul și Virginie, care e un roman de referință pentru epoca lui, la fel considerau și mulți dintre profesorii mei de la Facultatea de Litere. Viața este o serie de coincidențe, o mare întâmplare, venim pe lume întâmplându-ne, dar e cam greu de crezut că ajunge o foaie de manuscris la cineva, care se îndrăgostește de autorul textului doar așa. La fel, oamenii nu prea se nimeresc în același oraș și în același loc. Da, e o poveste ușurică de Crăciun, nimic mai mult. Asta am înțeles că ai și dorit, deci nu e bai. Am citit în aceeași perioadă o poveste de Crăciun scrisă de Tamera Alexander, care are și profunzime, ca să nu mai pomenesc de o Jeanette Winterson sau de un Dickens. Coperta farmecă, textul lasă de dorit. E părerea mea de cititor și nu mi-o schimbă explicațiile autorului. Sunt învățată ca autorul român să uite că lectura e o experiență strict personală, iar explicațiile ulterioare strică tot farmecul.
      PS: Greșelile da, sunt omenești, sunt în majoritate greșeli de editare/tipărire. Programul de print a unit cuvintele, s-a întâmplat și la o editură unde am lucrat. Sunt problema tuturor, de la autor până la corector și editor, iar cititorul nu are nicio vină. El dă banii și se așteaptă la calitate sau la o erată cu greșelile. Sunt multișoare, peste simple greșeli de typos treceam cu vederea. Lucrez ca editor, corector și traducător de carte de 7 ani, cam știu cu ce se mănâncă.
      Un an nou minunat, plin de împliniri.
      Cu mult drag,
      Oana.

      Apreciază

  4. Corina Lupu zice:

    Inca o data, iti multumesc. Vreau sa-i asigur pe toti cititorii mei ca, intotdeauna voi tine cont de parerile si criticile lor, atata timp cat sunt constructive si bine intentionate, cu atat mai mult acum, cand vorbim despre prima mea carte.
    O zi frumoasa si ganduri bune tuturor!
    Corina Lupu

    Apreciat de 1 persoană

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Cu drag! Oricum, nu am zis că e rea, ci doar că nu a fost exact ce m-am așteptat eu. Sunt persoane care, după recenzia mea, și-au dorit cartea. Mult succes și inspirație pe mai departe!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.