BUCURII DE DECEMBRIE – LECTURILE LUNII

Am pierdut dorința de a citi mult și orice undeva pe la jumătatea lui august, după care am tras de mine să mai citesc câte ceva, doar pentru a-mi dovedi că încă sunt în stare. Nu știu motivul acestei pierderi a plăcerii de a citi, probabil ajunsesem la o oarecare saturație, dat fiind că lucrez tot în domeniul cărților, și poate nu ar fi trebuit să mă forțez în niciun fel, însă simțeam că dacă nu fac asta m-aș pierde undeva pe drum. În decembrie, însă, am revenit la aceeași aviditate de a devora cărți atât de caracteristică mie (care sper din suflet să nu dispară iar subit în anul în curs), fapt care m-a ajutat să duc la bun sfârșit nu mai puțin de 11 cărți, toate minunate, de 4 și 5 steluțe pe Goodreads. În decembrie, am lăsat convențiile la o parte, colaborările și am citit doar ceea ce mi-a bucurat mie sufletul. Am citit la întâmplare, am revenit la autori dragi și am devorat roman bun după roman bun.

picsart_12-14-032340385527695670137.jpg

Bucurii de decembrie – lecturile lunii

Am început luna cu o minunăție de carte, pe care, din varii motive, am tot amânat să o citesc: Un bărbat pe nume Ove de Backman. Am făcut pentru prima dată cunoștință cu stilul lui și, Doamne, este pur și simplu splendid. Ove este genul acela de personaj pe care ajungi să îl îndrăgești și să îl pui ca pansament peste toate rănile sufletului. Este un bunicuț care trece printr-o dramă greu de descris în cuvinte, aceea a pierderii soției. Greutățile și încercările vieții l-au făcut destul de ursuz, însă acest fapt nu îl împiedică să fie prezent acolo, în oaza lui de liniște, cartierul pe care îl patrulează cu drag, ajutându-i pe toți cei aflați în nevoie și punându-se pe el însuși în plan secund.

Am continuat cu Schmitt, un autor extrem de drag mie, și am citit noua sa carte: Doamna Pylinska și secretul lui Chopin, o carte care mă speriase inițial, căci este puțin prea tehnică pentru gusturile mele și intra prea în detaliu în privința compozițiilor la pian și a lui Chopin. Însă, pe măsură ce am înaintat cu lectura, am descoperit aceeași profunzime atât de tipică autorului și un crez pe baza căruia a ajuns să scrie atât de bine. A fost o adevărată încântare să îl descopăr puțin pe Schmitt omul, dincolo de autorul minunat pe care îl știam din romanele sale.

Cea de a treia lectură a lunii a fost Miraj, un fantasy absolut minunat, care m-a purtat printr-un univers foarte bine pus la punct. Intrigi la palat, o dublură, o poveste de dragoste interzisă și multă, multă acțiune sunt ingredientele unei lecturi plăcute, iar la final știu doar că am rămas cu dorința apariției cât mai rapide a celui de al doilea volum din serie.

Coperta de la Cu tine în Paris mă atrăsese încă din prima clipă, însă cartea nu a fost de la început ceea ce am crezut că va fi. Are o formă atipică, întreaga acțiune este organizată sub forma unei piese de teatru în versuri, are accente postmoderniste puternice, însă, pe măsură ce înaintezi cu povestea, începi să iubești personajele și scriitura autoarei.

Încă de când am terminat Grădina cu Fluturi, mi-am dorit continuarea. Am reușit să citesc Trandafirii de mai, volumul doi al seriei Colecționarul, un thriller absolut minunat, care te ține cu sufletul la gură până la final. Iubesc misterele și cartea știe cum să le întrețină. În plus, mai aflăm câte ceva despre Fluturii din primul volum și soarta lor și e bine.

Din când în când, simt nevoia să revin la scrierile lui Coelho. Am crezut că Aleph îmi scăpase, însă, după însemnările din interiorul cărții, mi-am dat seama că e, de fapt, o recitire. Cartea este atipică în ceea ce privește subiectul și trebuie multă deschidere, căci vorbește despre vieți trecute, reîncarnare și ispășirea unor păcate trecute, care te ajută să crești în prezent, însă, recunosc, mi-a plăcut destul de tare.

Încă de când am citit Eu sunt Malala, am rămas cu gândul la ea și o admir pentru cât de puternică este și de determinată să facă tot ceea ce poate pentru ajutorarea femeilor aflate în pericol de moarte. Am urmărit documentarele în care apare Malala, iar acum, că a apărut o nouă carte semnată de ea – Suntem dezrădăcinate, nu puteam să nu o iau și să nu o citesc imediat. Cartea este una document, care aduce în discuție problema refugiatelor, a femeilor care au fugit din calea dezastrelor provocate de om în țările de origine, dezrădăcinate din tot ceea ce cunoșteau și nevoite să ia totul de la capăt.

Am vrut apoi ceva cu temă crăciunistică, ceva ușurel, așa că am ales O iubire de Crăciun. M-a fascinat coperta, însă povestea nu mi s-a părut suficient dezvoltată și clar prea siropoasă pentru gusturile mele. Ca idee, nu e rea și e numai bună de citit dacă nu vrei ceva care să te solicite, dar pentru mine nu a fost chiar o plăcere citirea ei. Mi-ar fi plăcut să fie ceva mai mult.

În schimb, am făcut cunoștință pentru prima dată cu stilul Tamerei Alexander, iar cartea ei, Crăciunul la Carnton, a fost o adevărată încântare. Nu este o poveste de dragoste tipică, ci una despre supraviețuire în timpul Războiului Civil American, una despre recompunere cu ajutorul celor din jur după ce ai îndurat pierderi irecuperabile, despre speranță, prietenie, camaraderie și unitate în haosul creat de un război.

M-am reîntors la o carte foarte dragă mie, Harry Potter și Piatra Filosofală, asta doar pentru că era decembrie și pentru că am pus mâna pe ediția ilustrată. Este pur și simplu magică și nu cred că mai are nevoie de vreo prezentare.

Am încheiat luna cu Crângul de Alun, un basm modern în care poveștile prind viață, personajele malefice pătrund în lumea reala, creând haos, iar Alice, personajul principal, are de parcurs un adevărat drum inițiatic pentru a afla adevărul despre ea și pentru a se reuni cu mama sa, Ella, răpită de lumea creată de bunica ei, Hinterland.

Cartea lunii este clar Un bărbat pe nume Ove pentru mine, pentru toate emoțiile pe care mi le-a oferit. Câte cărți ați citit în decembrie și care sunt preferatele voastre? Dar dezamăgirile?

 

Publicitate

8 gânduri despre ”BUCURII DE DECEMBRIE – LECTURILE LUNII

  1. anasylvi zice:

    Foarte frumoase cartile, felicitari! Un barbat pe nume Ove este o carte extraordinara, ma bucur ca ti-a placut. Am citit si eu opt carti foarte frumoase in decembre, iar cartea lunii este Dincolo de Eternitate, de Raluca Aina Iorga. ❤ Spor la citit!

    Apreciat de 1 persoană

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Uneori, îmi vine și mie să renunț la ele, pentru că devin obositoare și mă fac să ajung greu la ceea ce îmi cumpăr. 🙈

      Apreciază

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Eu mi-am revenit după niște luni în care nu am citit mai deloc. Cred că de asta și numărul mare de cărți citite. A fost și concediul mai lung și mi-a permis, din fericire.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.