WLADYSLAW SZPILMAN: PIANISTUL. AMINTIRI DIN VARȘOVIA, 1939-1945 – RECENZIE

Prima lectură pe anul 2020 a fost una extrem de dură și de plină de realism, căci nu este o ficțiune istorică, deși ți-ai dori să fie cu tot sufletul, ci o autobiografie a unui om intelectual, artist, creator de frumos, care a fost nevoit să trăiască iadul pe pământ în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Am citit Pianistul. Amintiri din Varșovia, 1939-1945 de Wladyslaw Szpilman cu pumnii strânși și cu o revoltă ce mocnea cu putere în interiorul meu, din cauza neputinței de a interveni, de a ajuta, de a face ceva pentru a schimba o istorie deja scrisă. Am luat-o de pe Libris, pentru că am văzut deja filmul creat de Roman Polanski, și, cu toate că am crezut că știu ce mă așteaptă, m-am înșelat. Totul a fost mult mai greu de digerat decât m-aș fi așteptat, dar bănuiesc că așa se întâmplă când citești despre ororile unui război nedrept purtat contra evreilor, în care se aplicau practici demne de Evul Mediu.

Pianistul. Amintiri din Varșovia, 1939-1945 este o carte document, care îți spulberă orice încredere în bunătatea omenească. Atunci când vine vorba despre supraviețuire, omul se transformă într-un animal care calcă peste cadavre pentru a se îmbogăți și pentru ca lui să îi fie bine. Politica lui Hitler avea la bază binele de grup, care trebuia să vină peste cel individual, însă faptele istorice l-au contrazis cu putere. Hensfeld, nazistul care ura situația în care se afla poporul său, spunea pe bună dreptate:

„După câte se pare, omul este condamnat să facă mai mult rău decât bine. Iubirea de aproape se numără printre cele mai înalte idealuri de pe Pământ.”

Cartea lui Szpilman este una document, care vorbește despre una dintre cele mai negre și brutale perioade din istoria omenirii, aceea a prigonirii evreilor de către naziști, fapt care s-a propagat până în Polonia, unde oamenii au uitat să mai fie oameni. Varșovia, altă dată un oraș înfloritor, în care cultura era la ea acasă, este aproape în totalitate șters de pe fața pământului, iar mai bine de un milion de evrei polonezi au fost uciși în decurs de cinci ani, cât a ținut ocupația germană, iar cei rămași în urmă nu prea reușesc să se adune după pierderile suferite și să revină la o viață normală. Este un haos total creat de oameni și o atrocitate greu de imaginat, în care familii întregi au fost distruse. Acțiunile naziștilor au fost o barbarie, iar Pianistul, carte interzisă mult timp, stă mărturie tuturor acestor evenimente nefaste, fiind scrisă imediat după ce războiul a ajuns la un final. Însă, dincolo de pogrom și de toate traumele suferite, Szpilman vorbește și despre germanii care nu au uitat să fie oameni și care i-au ajutat pe evrei, fapt care le putea aduce moartea.

fb_img_1577953962030479347242406870533.jpg

Pianistul. Amintiri din Varșovia, 1939-1945 – o carte document despre Varșovia din timpul celui de Al Doilea Război Mondial

Pianistul. Amintiri din Varșovia, 1939-1945 nu este o simplă ficțiune istorică, ci un jurnal al lui Szpilman, care încerca, în felul acesta, să se elibereze de toată durerea, de toate angoasele, fricile și neputințele adunate în decurs de cinci ani de dominație germană asupra Poloniei. Este un fel de terapie pentru suflet, după cum mărturisește în prefață chiar fiul lui, care, prin intermediul rândurilor așternute în acest roman, a ajuns să îl cunoască mult mai bine pe părintele său.

Wladyslaw trăia în Varșovia, Polonia, iar aici intelectualii o duceau foarte bine. Provine dintr-o familie de muzicieni, iar el însuși este pianist și cântă la Radio Polonia. Cel de Al Doilea Război Mondial este prezent în viața de zi cu zi, dar încă totul pare a fi doar un zvon sau ceva ce se va sfârși foarte repede. Nimeni nu își putea imagina încă iadul care avea să îi cuprindă nu la mult timp după începerea războiului.

În septembrie 1939, deja lucrurile nu mai par o glumă. Bombele pică în permanență, haosul se instalează, mâncarea dispare de pe piață. Oamenii încă mai cred că Aliații sau americanii vor pune capăt rapid Germaniei naziste și că totul va reveni repede la normal, fapt care se va dovedi a fi extrem de fals. Germanii ocupă Polonia, iar evreii de pretutindeni sunt prigoniți. Cei din Varșovia nu scapă relelor tratamente. Întâi, li se impun restricții în ceea ce privește ora de ieșit afară. Apoi, li se impune să trăiască într-o anumită zonă a orașului, un ghetou împrejmuit cu grijă. Apoi, rând pe rând sunt supuși unor experiențe sociale: unii sunt uciși pe loc, alții urcați în trenuri de vită și duși în lagăre de concentrare, pentru a fi gazați sau malnutriți, unde moarte era o eliberare.

La început, Wladyslaw și familia lui o duc binișor. Reușesc să câștige binișor și să supraviețuiască. Nimic nu prevestea ceea ce avea să urmeze. În urma unei razii, întreaga familie este dusă la gară. Aici, evreii stau înghesuiți, fără hrană și fără apă de băut, așteptând o minune, care refuză să mai vină. Unii ar vrea să se revolte, dar cei mai mulți se resemnează, incapabili să treacă peste șocul inițial sau să înțeleagă ceea ce urmează să li se întâmple:

„«E o rușine care ne acoperă pe toți! aproape că strigă el (dentistul). Ne lăsăm duși la moarte ca o turmă de oi! Dacă ne-am arunca toți, jumătate de milion de oameni, asupra nemților, am face ghetoul bucăți. Sau măcar am pieri în așa fel, încât să nu devenim o pată rușinoasă în istoria lumii.» «Uitați-vă – spune (tatăl lui Szpilman) și arată cu un gest larg mulțimea din Umsclagplatz – nu suntem de fel eroi. Suntem doar niște oameni obișnuiți și de aceea preferăm să alegem riscul unei șanse de zece la sută de a rămâne în viață.»”

Această șansă se va dovedi nulă pentru familia lui Wladyslaw, care va pieri în întregime la Treblinka în lagăr, însă el, pianistul, va reuși să supraviețuiască, grație unui ofițer care l-a recunoscut și l-a scos din mulțimea ce urca în vagoane. Din acest moment, începe adevărata lui luptă pentru supraviețuire: merge din muncă grea în muncă grea, stă ascuns în casele prietenilor, la mila acestora în ceea ce privește hrana și apa, ba chiar supraviețuiește cu coji mucegăite de pâine și cu apă râncedă. Aceasta a fost soarta multor evrei, iar Szpilman descrie totul extrem de vizual. Vezi bucăți de oameni ici și colo, case distruse, vieți spulberate, mame rămase fără copii, răni sângerânde și germani care simt o bucurie din omorârea evreilor. Din marea aceasta de barbari, apar germani asemeni lui Hensfeld, care i-a ajutat pe evrei și al cărui jurnal stă mărturie al tuturor atrocităților comise de poporul său.

Pianistul. Amintiri din Varșovia, 1939-1945 este o carte care se citește cu sufletul și a cărei poveste merită citită, cu speranța că omenirea va învăța din greșelile trecutului și nu va reveni la ele vreodată.

img_20200102_100253_7301805786020456942106.jpg

Date despre carte:

Titlu: Pianistul, Amintiri din Varșovia, 1939-1945

Autor: Wladyslaw Szpilman

Traducere: Luiza Săvescu

Editura: Humanitas

Colecție: Raftul Denisei

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 280

Publicitate

5 gânduri despre ”WLADYSLAW SZPILMAN: PIANISTUL. AMINTIRI DIN VARȘOVIA, 1939-1945 – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.