ALAWIYA SOBH: SE NUMEȘTE PASIUNE – RECENZIE

Cum ar fi ca viața ta, trupul tău, întreaga ta persoană să nu îți aparțină, ci să fie supus în totalitate părinților, fraților sau soțului tău? Cum ar fi să ți se refuze plăcerea de a citi poezii și de a ieși la întâlniri? Cum ar fi să ți se impună să îți ascunzi frumusețea în spatele unui voal pe care tu nu ți-l dorești? Te-ai răzvrăti sau ai îndura totul în tăcere? Probabil că depinde de forța ta interioară, unii ar ceda, iar alții ar încerca să rupă toate barierele, făcând tot ceea ce i se interzice să facă, doar pentru că orice suflet înlănțuit va face la un moment dat tot ceea ce i s-a cerut să nu facă. Când trăiești în lumea arabă și ești femeie, lucrurile acestea se pot petrece, în ciuda revoluțiilor care cer emanciparea. Bărbații au tendința să vorbească în numele tău, chiar și în Libanul destul de liber din toate punctele de vedere. Tocmai din această cauză este de lăudat inițiativa autoare Alawiya Sobh de a scrie o carte precum Se numește pasiune, un roman la care nu te-ai fi așteptat din partea unei femei musulmane. Asta îmi doresc să văd: cât mai multe femei puternice, capabile să vorbească pentru ele însele, fără teamă de consecințe. Asta ni se și cerea la târgurile de carte, unde cărțile traduse de noi erau scrise de bărbați, inclusiv cele referitoare la femei. Oamenii spuneau că le-ar plăcea ca noi să ne spunem punctul de vedere, pentru că suntem perfect capabile. Iată că Sobh a luat cuvântul și simt o satisfacție imensă citind-o și recitind-o, căci am pasaje la care încă mă întorc cu drag:

„În literatura arabă, aceia care vorbesc despre femei sunt bărbații. Ei ne conturează personalitatea, își spun adevărul lor despre noi. În «O mie și una de nopți», Șeherezada deapănă povești ca să-și salveze viața, a ei, dar și a altor femei. Eu am creat o Șeherezadă modernă, care poartă cu sine amintirile a trei generații de femei, amintiri care mi-au redat viața, au risipit întunericul tăcerii adus de război.”

Se numește pasiune este un roman extrem de îndrăzneț, care abordează subiecte tabu pentru societățile musulmane, precum pasiunea, erotismul, sexualitatea, relațiile între persoane de același sex și relațiile în afara căsătoriei, dorința, plăcerea și absența acesteia, explorarea trupului și cunoașterea lui în profunzime, virginitatea și absența ei, castitatea și altele de aceeași manieră. Sobh realizează o adevărată odă închinată femeii și dorinței ei de a fi fericită, de a se cunoaște în totalitate și de a ajunge să obțină fericirea supremă, trăind după propriile reguli și dând frâu liber imaginației și fanteziei pure. Totul se desfășoară pe fundalul revoluțiilor din Libanul anilor 1975 și 2006, care le face pe femei parcă și mai conștiente de trupul lor și de efemeritatea clipei, fapt care le face să vrea să aleagă de unele singure modalitatea în care să trăiască, fără a mai pleca urechea la doleanțele de ordin social, moral sau religios.

Romanul are un limbaj destul de liber și de licențios, amintind de scrierile lui Bukowski, plus subiecte nu foarte confortabile pentru toată lumea. Stilul este și el un pic greoi, pentru că are o frazare specifică literaturii arabe, care trece cu ușurință de la un subiect la altul, schimbând registrul instant. Mie mi-a plăcut, dar, cu toate că eu consider că ar trebui citit de toate femeile, pentru ca oferă o stare de bine și o încredere în sine formidabilă, sunt conștientă că el nu este pentru oricine și că necesită multă răbdare pentru a ajunge la fenomenul acela de îndrăgosteală, ce m-a cuprins și pe mine la un moment dat, nemaipărăsindu-mă până la ultima pagină.

picsart_01-09-012206727553932719265.jpg

Se numește pasiune – despre iubire, pasiune, erotism și sexualitate

Romanul lui Sobh aduce un suflu nou în literatură, tranformând sexualitatea, pasiunea și erotismul și ridicându-le la rang de artă. Trupul femeii devine un fel de scupltură, pe care o admiri, o privești de departe, apoi te apropii și începi să o pipăi, ajungând să îi observi perfecțiunea și frumusețea. Totul se petrece cu o intensitate uluitoare, care mistuie pe interior și creează pasiuni intense.

Cartea este formată din două povești: rama este reprezentată de Alawiya și dorința ei de a spune povestea Nahlei, pe care a aflat-o direct de la aceasta din urmă înainte să dispară. Aceasta este cărămida care stă la baza întregii structuri romanești. Apoi, istoria de viață a Nahlei se construiește bucată cu bucată, urmărind-o pe aceasta din copilărie ș până la bătrânețe. Alături de ea, se află cele trei prietene bune ale ei, Suad, Aziza și Nadin, ale căror povești le aflăm de asemenea, Nahla construind cu fire subțiri de păianjen o pânză, în care fiecare dintre cei dragi ei ajung să formeze întregul, imaginea unitară a unei lumi în ruină, dominată de conflicte interne.

Nahla este o femeie extraordinară, care refuză să fie îngenuncheată de cei din jur sau să se supună dorinței celor din jur. Ea are un cod după care își duce existența, iar aceasta este cât se poate de poetică și plină de senzualitate. Se descoperă pe ea ca femeie, se admiră, se iubește și se acceptă. Își pune pe primul plan trupul și dorințele, iubirea și pasiunea. Nu îi iese mereu cum își dorește, pentru că trăiește într-o societate restrictivă și poate tocmai de aceea își și ratează iubirea vieții. Îl iubește pe Hani, un creștin, iar ea este musulmană, cu o mamă și un frate destul de fanatici. Vrea să îl impună familiei, însă nici chiar Hani nu o sprijină în asta, ci îi cere să îl aștepte până la finalizarea studiilor. Tocmai de aceea, ea se căsătorește cu bărbatul ales de părinții ei, Selim, pe care nu îl va iubi niciodată, în ciuda faptului că vor avea doi copii împreună. Gândul și inima îi vor aparține în permanență lui Hani, cu care va avea o relație clandestină toată viața, în ciuda faptului că amândoi sunt căsătoriți.

Alături de Nahla, se află Suad, femeia tăcută, care își trăiește viața prin intermediul prietenei ei, pe care o ascultă în tăcere în permanență. Căsătorită din plăcere și iubire, a ajuns să fie respinsă de soț pentru o boală de piele și să își găsească plăcerea doar în aventurile Nahlei și în munca la Universitate. De asemenea, o găsim pe Aziza, cea veșnic în căutarea bărbatului potrivit, care sfârșește în a își vinde trupul pentru ca ea și copiii ei să nu mai dea vreodată de sărăcie. Apoi, este Nadin, care este atrasă de femei, ba chiar are o relație de lungă durată cu o altă femeie.

Se numește pasiune adună la un loc o panoplie de personaje, unite toate de dorința de a trăi totul la intensitate maximă și de a avea o viață mai bună, guvernată de iubire și pasiune. Finalul are un aer ușor fantezist, dar cred că i se potrivește de minune cărții.

picsart_01-09-014546109467843047948.jpg

Date despre carte:

Titlu: Se numește pasiune

Autor: Alawiya Sobh

Titlu original: Ismahul Gharam

Traducere: Nicoleta Dobrișan

Editura: Polirom

Colecție: Biblioteca Polirom. Actual

Anul apariției: 2015

Număr de pagini: 256

 

Cartea poate fi comandată de aici.

Publicitate

8 gânduri despre ”ALAWIYA SOBH: SE NUMEȘTE PASIUNE – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.