RUTA SEPETYS: ADIO, NEW ORELANS! – EPICA PUBLISHING – RECENZIE

Am câțiva autori preferați și, cu siguranță, Ruta Sepetys se numără printre ei. Are ea o efervescență a sa, care o face de neuitat, și scrie minunat, aducând la lumină istorii pierdute în timp. Îi place să păstreze memoria vie a lucrurilor, a locurilor, a oamenilor. Se joacă cu tot ceea ce are la îndemână și scoate romane pline de patos, de nebunie, de o estetică a urâtului care îți dă fiori reci pe șira spinării. Integrează realul, palpabilul, în povești solide, pe care le face greu de uitat. Excelează la capitolul cărți inspirate din viața reală și, recunosc, le iubesc mai mult pe acelea, însă Adio, New Orleans!, noul roman tradus la noi ce-i poartă semnătura, are propriul farmec, chiar dacă este în totalitate ficțiune. Ruta ne plasează direct în New Orleans-ul anilor 1950 și ne face părtași la cele mai grele situații cu care s-ar putea confrunta o persoană, lăsându-ne, în același timp, flacăra speranței vie în suflet, cum că până și cele mai negre lucruri se pot transforma în ceva favorabil nouă.

Am terminat de citit Adio, New Orleans! chiar astăzi, după o călătorie de vreo 4 zile printre paginile sale și, la final, mă declar cucerită de modul acesta diferit de scriere al autoarei, care, totuși, încântă prin modul în care redă culoarea locală, prin felul cum descrie Cartierul francez din New Orleans, cu toate hibele și tenebrele sale ascunse, prin modul în care descrie discrepanțele sociale și răul ce sălășluiește în oamenii lipsiți de morală. Și totuși, în acest ocean de incertitudine, disperare, hibe sociale, în toată această mare de oameni nu tocmai etici, căci se prezintă în fața noastră mafioți, prostituate și oameni de la marginea societății, există speranța de mai bine, de ieșire din zona de confort, din zona aceea în care te-a aruncat viața fără milă și de a face viața un loc mai cald și mai însorit pentru tine însuți. Josie Moraine, personajul principal, o adolescentă, așa cum sunt, de regulă, caracterele Rutei Sepetys, sparge tiparul trasat de destinul nemilos și pare să se ridice deasupra condiției sale, oferind speranță de mai bine dacă lupți pentru tine însuți și visurile tale. Chiar și cu morile de vânt. Chiar și cu cei care îți spun ca nu poți să o faci. Chiar și atunci când chiar tu nu ești sigur de reușită. Poți ajunge unde îți propui dacă lupți din răsputeri și iei în calcul chiar și doar un deget ce se întinde către tine.

picsart_01-27-064473133837273725051.jpg

Adio, New Orleans! – o poveste cu prostituate, mafioți și un licăr de speranță, ce strălucește prin toată nebuloasa unei lumi urâte și pline de nedreptate

Josie (Jo) Moraine nu a avut cel mai fericit început de viață. Este fiica unei femei de joasă factură, care își câștigă existența practicând prostituția. Aceasta din urmă mi-a amintit foarte tare de Verity, din romanul lui Colleen Hoover, pentru că, asemeni ei, nici mamei lui Jo nu îi este foarte dragă propria fiică, ci caută doar bunăstarea și fericirea ei, ba, uneori, chiar este geloasă pe propria fiică și își dorește lucrurile ei. Pentru tot ceea ce îi face lui Jo, dincolo de faptul că i-a oferit numele unei prostituate, a lipsit-o de un tată și a târât-o după ea în toate bordelurile în care a lucrat, am urât-o cu patimă. Nu numai că nu îi oferă nimic, dar, mai mult decât atât, îi tot aduce necazul în bătătură, punând-o în pericol de moarte doar pentru a își satisface propriile capricii.

Jo ajunge în New Orleans la vârsta de șapte ani, pe când mama ei devine angajata lui Willie, un personaj controversat, care conduce un bordel. Lumea aceasta din propria ei casă este extrem de colorată, însă Willie are grijă de fiecare fată în parte care lucrează pentru ea. Se îngrijește de bunăstarea lor și devine protectoare pentru Jo, acum în vârstă de șaptesprezece ani. Părăsită de mamă, care are o relație cu un bărbat nepotrivit, violent și cu strânse legături de mafia, Josie trăiește într-o cămăruță de deasupra librăriei unde lucrează. Librăria, fredonatul și cărțile devin refugiul ei permanent în fața urâtului vieții:

„Pe lângă fredonat, cititul era singurul lucru care mă făcea să uit de mama, de Quarter, și îmi permitea să experimentez viața din afara New Orleansului. Mă cufundam cu drag în cărți. Viețile personajelor erau cu mult mai interesante decât bătăile inimii mele singuratice.”

Jo, în ciuda situației în care se găsește, este un personaj extrem de puternic, tipul meu preferat de caracter din cărți, care reușește să se înalțe deasupra condiției mamei sale. Trăiește la librărie și muncește aici, are o relație cu fiul patronului, Patrick, și este prietenă cu Jesse Thiery, băiatul meu preferat din carte, pentru că, deși vinde flori și repară mașini, este extraordinar de galant și gata oricând să o ajute pe Josie. Însă, cu toate că este o fată cu picioarele pe pământ, tânără o mai dă și în bară, pentru că viața pare să o arunce într-un vârtej al minciunii și al fărădelegii. Visează să lase New Orleans în spate și să fugă la colegiul Smith, de lângă Boston, dar soarta pare a îi fi potrivnică, iar cei din jur neîncrezători în forțele și capacitățile ei, cu excepția lui Cokie, șoferul mereu alături de ea:

„Nu, nu voiam să rămân în New Orleans. Nu voiam să îmi petrec restul vieții făcând curățenie într-o casă depravată și toată lumea să se uite chiorâș la mine pentru că eram fiica unei prostituate din Cartierul Francez. Voiam să am prietene drăguțe, ca Charlotte, și să socializez cu oameni cinstiți, ca Forest Hearne – oameni care aveau o părere mai bună despre mine și nu mă priveau ca pe un gunoi.”

Întâlnirea cu Forest Hearne, un bărbat bogat, venit să cumpere Dickens și Keats de la librărie, o face pe Josie să își dorească mult mai mult de la viață, să simtă că poate termina un colegiu, dincolo de faptul că este fata unei prostituate și face curățenie într-un bordel, apelând mereu la ajutorul lui Willie, patroana acestei case. I se spune că nu poate, dar nu se dă în lături de la nimic. Doar soarta pare a îi fi potrivnică: mama fuge cu Cincinati, iubitul bătăuș ce are legătură cu mafia, furând și toate bunurile ei, Hearne moare, iar mama ei devine suspectul principal, Willie e din ce în ce mai slăbită, iar Lockwell, unchiul prietenei sale, Charlotte, un bărbat bogat și influent, îi tot dă târcoale, sperând ca fata să sfârșească asemeni mamei ei, culcându-se cu el. Lucrurile se precipită și nu mai ești sigur de nimic, dacă Jo va reuși să își depășească condiția precară sau nu, dar speranța rămâne până la final, chiar și atunci când moartea îi răpește persoane extrem de dragi și minciunile o ajung din urmă:

„Îmi doream din tot sufletul să ajung în Massachusetts. Încă mai voiam să cred că era posibil, că aripile mele, oricât de subțiri și de sfârșite ar fi fost, tot mai puteau cumva să mă poarte în zbor departe de această viață plină de minciuni și de oameni perverși. Voiam să îmi folosesc mintea pentru studiu și cercetare, în loc să ticluiesc șiretlicuri și să evit hățuirea stradală asupra mea.”

Adio, New Orleans! este o carte dătătoare de speranță, care dincolo de faptul că redă cu acuratețe mizeria la care poate ajunge o ființă umană, oferă o rază de soare care ne arată că ne putem depăși condiția și deveni o versiune mai bună a noastră, dacă luptăm să ieșim din mediul care ne-a format. Personajele sunt bine creionate, la fel și lumea în care acestea se învârt. New Orleansul este pestriț, plin de oameni din toate păturile sociale, cu urât și culoare deopotrivă, fapt care îl face magic și un loc numai bun pentru a îți înălța aripile și a zbura în lumea largă atunci când lanțurile care te țineau în urmă, prin prisma unor persoane dragi, au fost tăiate. Cartea te învață să îți urmezi propriul interes, indiferent de oamenii din jur, pentru că numai astfel vei putea duce o existență fericită și pe placul tău.

picsart_01-27-063957686216317995708.jpg

Date despre carte:

Titlu: Adio, New Orleans!

Autor: Ruta Sepetys

Titlu original: Out of the Easy

Traducere: Gabriela Stoica

Editura: Epica Publishing

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 400

 

Cartea poate fi comandată de aici.

 

 

10 gânduri despre ”RUTA SEPETYS: ADIO, NEW ORELANS! – EPICA PUBLISHING – RECENZIE

  1. Paveliuc Petro zice:

    Inca nu am citit aceasta carte, dar eu am in wish.Recenzia dvs m-a facut sa imi doresc sa citesc aceasta carte si mai mult decat pana acum! Am citit alta carte scrisa de aceasta autoare:Printre tonuri cenusi, si mi-a placut foarte mult, m-a sensibilizat si am suferit alaturi de Lina.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.