AYOBAMI ADEBAYO: RĂMÂI CU MINE – RECENZIE

În ultimul timp, cam fug de acele cărți extrem de populare și mă îndrept spre lecturi care să mă scoată puțin din zona mea de confort. În urmă cu o lună și ceva, căutând pe Cartepedia, am dat peste o carte care mi-a făcut foarte tare cu ochiul, scrisă de o autoare necunoscută mie, nigeriană ca origine. Este vorba de Rămâi cu mine de Ayobami Adebayo. M-a intrigat descrierea de pe coperta patru, care anunța un subiect delicat și deosebit de sensibil: acela al poligamiei. Mă așteptam să dau peste o poveste dureroasă a rupturii dintre doi soți, care nu mai reușeau să se regăsească unul pe altul din cauza celei de a treia persoane ce a intervenit între ei. Însă, sinopsisul nu m-a pregătit deloc pentru tot ceea ce aveam să găsesc în cartea asta, pentru că, da, există exploatat puțin și subiectul soțiilor multiple, dar acesta pică într-un plan secundar din cauza temei de bază a romanului, aceea a infertilității și a pierderii pruncilor.

Rămâi cu mine este un roman de o sensibilitate aparte, care are darul de a tăia în carne vie efectiv. Ajungi să te afunzi cu totul în lumea creată de autoare, să devii una cu personajele, cărora le simți durerile până în adâncul sufletului. Autoarea aduce în prim-plan povestea lui Yejide și a lui Akin, un cuplu nigerian care pare absolut obișnuit, numai că banalul de zi cu zi le este întrerupt în momentul în care familia lui decide să mai aducă o femeie între ei, pe care o transformă în cea de a doua soție, și asta pentru a combate problema infertilității, considerată în totalitate vina femeii, a lui Yejide. Această trădare atât din partea soțului, care îi promisese că își vor fi de ajuns unul altuia în momentul căsătoriei, cât și din partea familiei lui, pe care o considerase a fi și a ei, o transformă la interior pe Yejide, care ajunge să treacă prin chinurile Iadului în încercarea de a le demonstra tuturor că poate avea un copil. Aici începe adevărata dramă a familiei, căci adevăruri dureroase ies la iveală, Yejide trece printr-o sarcină falsă, apoi prin tragedia pierderii copiilor unora după alții, din cauza unei boli urâte, siclamia. Și, ca și cum acest subiect nu era deja extrem de emoționant, autoarea a plasat întreaga acțiune pe fundalul unei Nigerii măcinate de lupte și răscoale interne, care destabilizează totul în jur. Într-un fel, tumultul interior al celor doi soți este cumulat cu cel al celorlalți nigerieni, ajungând să crească foarte tare ca intensitate.

rămâi cu mine - recenzie5882671741498980458..jpg

Rămâi cu mine – o viață de familie fărâmițate de cele mai mari dureri sufletești

Romanul pendulează între anii ’80 și anul 2008, când aflăm deja, încă de la început, că Yejide l-a părăsit pe Akin, soțul alături de care a petrecut mulți ani din viață ei. Ceea ce urmează este cronica unei despărțiri inevitabile, a distrugerii unor visuri și speranțe, a unei dureri care nu are niciun fel de alinare.

Yejide provine dintr-o familie poligamă, însă ea a fost oarecum mereu oaia neagră a familiei, căci mama ei a murit la naștere, iar mamele vitrege au alungat-o mereu, pasând-o de la una la alta. Poate tocmai de aceea se și aruncă în relația cu Akin și devine soția lui foarte repede, acceptând din partea lui multe neajunsuri, doar pentru că se temea că va rămâne singură.

Akin provine și el dintr-o familie poligamă și a fost comparat mereu cu frații celorlalte mame ale sale. Poate tocmai de acela el refuză să spună adevărul despre el însuși și recurge la o înșelătorie, ajutat de chiar fratele său, doar pentru a își întemeia o familie. Nu o anunță de ceea ce are de gând nici chiar pe familia sa, iar asta îl conduce mai târziu la pierderea celei pe care o iubea încă de când o văzuse prima dată la un cinematograf.

Yejide și Akin, deși căsătoriți de patru ani, nu pot avea copii, iar familia lui, una cu puternice rădăcini yoruba, alege să dea vina pe Yejide pentru absența unui copil, cu toate că analizele îi ieșiseră bine, și aleg să îl recăsătorească pe Akin. Cea de a doua soție ajunge să fie un fel de spin în coaste pentru Yejide, iar eu am urât-o destul de tare pe cea de a doua, cu toate că poate nu era singura vinovată și poate că nu avusese chiar un cuvânt de spus în toată treaba asta. L-am urât pe Akin pentru slăbiciune, pentru că nu a pus piciorul în prag și pentru că nu a spus adevărul, care, cu toate că era rușinos, i-ar fi scutit pe ambii soți de multe dureri.

Din momentul apariției celei de a doua neveste, psihicul lui Yejide începe să intre în declin. Observăm ca martori toată căderea ei. Întâi, crede că este însărcinată și are toate semnele acesteia, chiar dacă doctorii îi spun că nu există niciun copil. M-au durut extrem de tare aceste pasaje, mai ales că subiectul infertilității este unul care nu-mi este străin și care a durut cu atât mai tare din cauza asta. Apoi, Yejide ajunge să își înșele soțul cu omul pe care îl detestă, chiar cu fratele soțului, doar pentru a avea un copil. Și aduce pe lume trei copii, însă toți suferă de siclemie, iar primii doi mor. Al treilea, nu se știe exact, dar Yejide este atât de distrusă sufletește încât refuză să mai fie mamă așa cum trebuie pentru fetița ei. Încearcă să se protejeze sufletește de mare durere a pierderii.

Dincolo de problema pierderii speranței și a copiilor, romanul aduce în prim-plan și situația politică incertă a Nigeriei din perioada anilor ’80, cu schimbări ale guvernului destul de frecvente și cu dictatură militară, care nu face deloc lucrurile mai ușoare pentru cei doi soți, ba chiar uneori funcționează ca un pansament pentru rănile pentru care unul dintre soți i le provoacă celuilalt sau ca un blestem, care nu le permite să își ducă copiii bolnavi la spital.

Rămâi cu mine este romanul la care, oricât te-ai pregăti sufletește, nu ai cum să nu plângi pe parcursul citirii lui. Plângi pierderea copiilor lui Yejide și te rogi a pruncul numărul trei să nu aibă parte de aceeași soartă crudă. Te cufunzi în poveste și devii una cu aceasta, purtând-o încă în suflet mult timp după ce ai închis ultima pagină.

rămâi cu mine -  recenzie5836434186710789175..jpg

Date despre carte:

Titlu: Rămâi cu mine

Autor: Ayobami Adebayo

Editura: Art

Colecție: Musai

Traducere: Iulia Gorzo

Anul apariției: 2019

Numă de pagini: 392

 

Cartea poate fi comandată de aici.

2 gânduri despre ”AYOBAMI ADEBAYO: RĂMÂI CU MINE – RECENZIE

  1. Alina Geambasu zice:

    Oana, bravo tie ca poti citi astfel de povesti dureroase. Si mie imi place sa ies uneori din zona de confort, dar, in cazul de fata, as avea nevoie de mult curaj.
    Felicitari pentru recenzie! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.