ANGIE THOMAS: URA CU CARE LOVEȘTI – RECENZIE

Nu citesc foarte multe cărți care aduc în discuție problema rasismului sau a vinovaților fără vină, care sunt considerați a fi într-un anumit fel doar pentru că au o anumită culoare a pielii sau aparțin unei anumite etnii. Nu sunt chiar o adeptă a curentului politcally correct, cel puțin în forma folosită astăzi, pentru că mi se pare, de multe ori, că este folosit doar ca o scuză jalnică pentru a comite alte și alte atrocități. Tocmai de aceea m-am ferit destul de tare de Ura cu care lovești de Angie Thomas, o carte care arată chiar de pe copertă direcția pe care o va lua: aceea a exploatării situației negrilor. Mult timp am refuzat să ma apropii de ea, însă, acum, când o prietenă mi-a arătat-o pe Târgul Cărții și mi-a spus că a auzit doar vorbe bune despre carte, am zis să îi dau o șansă, că nu se știe niciodată, și bine am făcut, pentru că, deși inițial am crezut că este o altă carte despre negrii din America, o temă exploatată mai ales prin prisma războiului dintre Sud și Nord, autoarea a reușit să mă transpună în pielea personajelor și să mă facă să mă îndrăgostesc încet, dar sigur, de povestea ei.

Ura cu care lovești este un roman încărcat de emoție, care sensibilizează până la lacrimi prin povestea de viață pe care o aduce în prim-plan. Autoarea aduce în prim-plan un ghetou dintr-un oraș american, un cartier populat de negri, care reprezintă o cu totul altă lume decât cea pe care o cunoaștem. Se trasează o linie fină, aproape invizibilă, între lumea albilor și lumea negrilor, însă ea iese la iveală în momentul în care un adolescent de culoare este împușcat mortal de către un polițist alb. Se pornește un adevărat război al percepțiilor și al modului de a aborda viața, iar glasul la început firav, tot mai puternic pe măsură ce lucrurile se precipită al lui Starr Carter ne face să conștientizăm că încă nu trăim într-o lume ideală, că încă există multe vulnerabilități care ne pot îndepărta unii de alții, mai ales când o persoană nu este văzută ca o individualitate, ci ca o statistică. Autoarea ne arată că Ura cu care lovești în copii ne poate veni de hac tuturor, după cum spune conceptul Thug Life al lui Tupac. Sunt copii, dar trec prin niște situații greu de imaginat, iar toată violența și estetica urâtului în care sunt forțați de împrejurări să trăiască lase cicatrici și amprente puternice asupra adolescenților, fapt care îi face să pună totul în perspectivă și să devină mult mai conștienți de forță vocii lor și de implicarea în comunitatea din care fac parte, căci, luați separați, sunt nimic, dar împreună formează o putere greu de combătut.

picsart_01-14-116583060816344348542.jpg

Ura cu care lovești – o poveste emoționantă despre iubire, acceptare și integrare

Cu toate că te-ai aștepta să fie o altă carte tipică pentru adolescenți, Ura cu care lovești reușește să treacă bine de genul în care ai încadra-o prin tematica prezentată. Personajele sunt în mare adolescenți, dar ei nu au o viață obișnuită, căci trăiesc într-o lume în care au aflat încă de mici că e nevoie de multă forță, stăpânire de sine, atenție și determinare pentru a putea supraviețui. De mici, li se spune că nu pot ieși neînsoțiți pe străzi, pentru că nu se știe când poate izbucni o nouă revoltă sau când o bandă de cartier se luptă cu o alta, dar și să nu acționeze cu mișcări bruște în față polițiștilor.

Din această lume provine Starr Carter, o adolescentă de doar șaisprezece ani, care nu pare să își găsească locul încă. Trăiește într-un ghetou, un cartier sărac, Garden Heights, alături de părinții ei, și cei doi frați ai ei, Sekani și Seven. Cel din urmă provine dintr-o relație extraconjugală a tatălui, Marele Mav, care, deși a traversat o perioadă tulbure cu drogurile, făcând și închisoare, acum a devenit un om normal, responsabil, deținător al unui magazin. Apoi, ea învață la Williamson, o școală cu copii albi în majoritate, tineri provenind din familii bogate, așa cum este Chris, iubitul său, care deține un întreg etaj acasă doar pentru el. Are prietene atât din prima lume, cât și din a doua, dar, la un moment dat, este destul de confuză și refuză să contopească cele lumi ale cărei reprezentantă este și să își ducă prietenii dintr-un loc în altul. Învață să disimuleze și să se comporte în funcție de situație, loc și circumstanțe, iar acest fapt o face să nu fie chiar mândră de tot ceea ce se petrece în jurul ei acasă și să își dorească să se ascundă.

Viața lui Starr este dată cu totul peste cap în momentul în care, dupa o petrecere, mașina în care se aflau ea și Khalil, prietenul ei din copilărie, este oprită în miez de noapte de un polițist alb, care îi perchiziționează. Cum Khalil face mișcări bruște, este considerat un golan pentru că este negru și vinde droguri, polițistul îl consideră o amenințare și îl împușcă, deși nu a găsit nicio armă la fața locului. Acesta este momentul care începe să o schimbe puțin câte puțin pe Starr la interior. Dacă inițial este destul de timidă și de temătoare, căci viața îi este pusă în pericol dacă vorbește, pe măsură ce trece timpul și realizează ce s-a întâmplat cu adevărat și care sunt regulile lumii în care trăiește, ea ajunge să devină tot mai vocală, sperând să fie una dintre vocile care se alătură altora ce ajung să schimbe ceva. Nu eram sigură de la început dacă nu cumva este o exagerare a acțiunilor albilor față de oamenii de culoare, pentru că, în definitiv, nici polițistul nu știa exact la ce să se aștepte, iar atunci când te temi pentru viața ta nu mai ești tocmai rațional, dar, până la urmă, era vorba de niște adolescenți, care da, erau de culoare și proveneau dintr-o lume urâtă, violentă, dar poate că nu ar fi stricat să li se acorde câteva șanse în  plus.

Dincolo de povestea aceasta, dincolo de procesul prin care se dorește dreptate pentru Khalil, cartea aceasta este frumoasă prin relația de familie pe care o promovează și de unitate în diversitate. Lumile se contopesc spre final și cei albi îi ajută pe cei negri aflați în nevoie, pentru că, nu-i așa, suntem cu toții oameni, indiferent de culoarea pielii, și ar trebui să trăim într-o lume sigură. Familia lui Starr este minunată și își educă copiii în spiritul dreptății, toleranței și al luptei pentru bine, frumos, dreptate, chiar dacă nu întotdeauna ieși învingător din asta. Apoi, vine comunitatea din Garden, destul de pestriță, cu oameni din pături sociale diverse, care îi devine o a doua familie lui Starr și de care ajungi să te îndrăgostești, ajungi să îi observi frumusețea de dincolo de violența atât de caracteristică filmelor americane cu gangsteri și mafioți.

Ura cu care lovești este o poveste minunată, care pune în balanță esența și aparență și care, dincolo de a fi o carte despre rasism, apărarea drepturilor oamenilor de culoare și nedreptatea care li se face doar pentru că au o anumită culoare a pielii, ea este o carte despre familie, iubire, acceptare, toleranță, comunitate și unitate în diversitate, despre a rămâne frumoși și integri chiar și într-o lume strâmbă.

received_4098400732759441932944469161915871.jpeg

Date despre carte:

Titlu: Ura cu care lovești

Autor: Angie Thomas

Titlu original: The Hate U Give

Traducere: Alecsandra Beizadea

Editura: Trei

Colecție: Fiction Connection

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 448

 

Cartea poate fi achiziționată de aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.