KATHLEEN GLASGOW: CUM SĂ TE ÎMPRIETENEȘTI CU ÎNTUNERICUL – STORIA BOOKS – RECENZIE

Sunt unele cărți de care îmi este puțin teamă să mă apropii, cu toate că știu încă de când mă uit la ele că vor fi lecturi care îmi vor ajunge direct în suflet. Am tot citit recenzii la cealaltă carte a lui Kathleen GlasgowO fată din bucăți, și încă nu am curaj să o citesc, pentru că știu că mă va pune la pământ prin subiectul abordat. Mi-am strâns toată forța necesară pentru a începe Cum să te împrietenești cu întunericul și da, cum era de așteptat, am ajuns să iubesc cartea asta la nebunie, să o simt prin fiecare por al trupului meu și să o așez la loc de cinste printre cărțile dragi mie, la care sigur mă voi întoarce uneori, poate chiar la momentul descris de autoare în carte, pe care nu mi-l doresc și care sper să vină cât mai târziu posibil. Stilul lui Glasgow este atât de onest, de simplu și de frumos în simplitatea lui, de vizual, de sensibil, de minunat, încât nu ai cum să nu simți fiecare cuvânt în parte. Citești și simți cum fiecare cuvânt folosit ți se imprimă cu putere pe inimă, se agață acolo, se cațără și te doare, dar, la final, lasă totul mult mai curat în urmă și te face să crezi că poți face orice, că poți merge mai departe, indiferent cât de tare doare acum.

Cum să te împrietenești cu întunericul este o adevărată radiografie a pierderii, abordată într-un mod dur, extrem de brutal, și analizată din toate unghiurile posibile. Autoarea ia durerea și o disecă în mici particule de suferință, în crâmpeie de întuneric, care îți întunecă judecata și nu te mai lasă să vezi luminița de la capătul tunelului. Te așezi la pământ și îți jelești pierderea, te iei singur în brațe și speri că, la un moment dat, vei reveni la un anumit soi de normalitate, care să îți permită să respiri din nou. Cartea aduce în prim-plan poveste lui Tiger Tolliver, adolescenta de doar șaisprezece ani care își pierde mama și a cărei viață capătă valențe extrem de dramatice, care o schimbă pe interior în totalitate. Astfel de răni lasă cicatrici adânci, dar timpul te învață cum să peticești totul pentru a supraviețui după o asemenea pierdere. Însă, în egală măsură, ar putea fi romanul oricui a suferit o anumită pierdere, a celui care a trecut prin „Marea Nasoleală” și trăiește „Viața Întunecată”, pierzându-se la un moment dat pe sine. Este un abecedar al durerii, al jelirii celui drag care a pierit pentru totdeauna din realitatea imediată, este o poveste despre înainte, după și acum, despre cum să înaintezi cu pași mici prin Marele Canion al suferinței și să te recompui, descoperindu-ți lumina în propriul întuneric și în marea de incertitudini.

Am ajuns să iubesc cartea asta, cu toate că a tăiat în carne vie și am avut nevoie de anumite pauze între anumite pasaje, pentru că durea prea tare, pentru că era nevoie să stau un pic și să mă adun și să îi ofer, în același timp, o scurtă îmbrățișare lui Tiger. Romanul te ajută să conștientizezi că sunt mulți cei care au suferit pierderi supreme, care îi șlefuiește și remodelează în viața de zi cu zi, oameni pe lângă care poate treci zilnic fără a realiza măcar asta. La fel, există oameni care se zbat să aducă un pic de lumină în tot acest ocean al întunericului și e bine să știm că umanitatea nu a pierit în totalitate, mai ales că vom ajunge la un moment dat în locul lui Tiger, oricât de mult am vrea să nu. E inevitabil. E pur și simplu viața.

picsart_01-17-124307359385091287124.jpg

Cum să te împrietenești cu întunericul sau cum să înveți să trăiești cu durerea și să descoperi luminița de la capătul tunelului

Romanul acesta doare efectiv, transpune suferința în cuvinte și, asemeni lui Tiger, care învață să își canalizeze toate durerile și suferințele în cuvinte și numere, la fel învățăm și noi, ca cititori, să ne adaptăm din mers la cele pe care le citim și să acceptăm că astfel de lucruri se petrec zi de zi, fie că ne place sau nu. Moartea nu întreabă pe nimeni, nu iartă pe nimeni și nu știi când va veni clipa să îți ie rămas bun de la cei dragi ție, învățând să navighezi mai apoi pe mări tulburi.

Tiger Tolliver este o adolescentă de numai șaisprezece ani, care nu aș spune că este chiar tipicul adolescentin, cu dorința de a fi pe placul tuturor, de a fi la modă și de a avea cele mai cool haine de pe planetă. Nici situația de acasă nu îi permite. Este crescută doar de mamă, o femeie ultra protectoare, care nu îi permite să facă tot ceea ce face un tânăr normal: să meargă la petreceri, să piardă timpul cu băieții, să facă fel de fel de cumpărături din mall sau să meargă peste noapte la prietene acasă. Parcă ar vrea să o țină tot mai mult lângă ea, sperând că astfel va reuși să o ferească de relele lumii cât mai mult timp posibil. Nu o duc foarte bine din punct de vedere financiar, dar se străduiesc, vânzând gemuri vara, livrând cărți și lucrând la grădiniță. Toată această grijă a mamei față de sine și faptul că nu o lasă să facă ceea ce își dorește și că este o adolescentă o fac pe Tiger să se simtă sufocată și să riposteze într-o zi, când mama îi refuză mersul la bal cu băiatul pe care îl place încă din școala generală. Apoi, îi cumpără o rochie destul de urâțică, iar fata îi cere să fie lăsată în pace, după care toată ziua refuză să răspundă la mesajele mamei și fuge de tot, sărutându-se cu Kai, băiatul de care crede că e îndrăgostită.

Numai că Tiger și-a ales cel mai prost moment posibil pentru rebeliune. În acea noapte, mama ei suferă un anevrism și moare, lăsând-o să se descurce cu toate problemele unei vieți care pare să o ia tot mai mult la vale. Nu are un tată pe care să îl cunoască, mama nu i-a vorbit niciodată despre asta, nu are bani și nici rude care să o îngrijească, așa că este dată în plasament. Ajunge în case pline de întuneric, unde totul este ținut sub cheie și raționalizat, dar și în case mai luminoase, în care cunoaște alți copii cu poveste cutremurătoare, care îi arată că ea, totuși, a fost ferită de marile greutăți până la acea vârstă. Își descoperă o soră vitregă, dar durerea ei este atât de mare încât o trage tot mai mult în jos, transformând-o în cineva cu totul și cu totul nou, care face toate nebuniile posibile, doar pentru că simte că nu mai are pentru cine trăi. Și totuși, dincolo de toată suferința, ea reușește cumva să se salte la lumină și să meargă mai departe. Iar pentru mesajul acesta, cartea merită citită din plin.

Cum să te împrietenești cu întunericul este o carte emoționantă, dureroasă, dar extraordinar de frumoasă ca stil și mesaj. O recomand cu căldură tuturor celor care au trecut prin pierderi mari și nu găsesc înțelegere sau alinare, dar și celor care nu au ajuns în acel punct încă, dar trec zilnic pe lângă persoane distruse sufletește și poate nu ar strica să se schimbe puțin abordarea tuturor problemelor.

picsart_01-17-123313508305799193840.jpg

Date despre carte:

Titlu: Cum să te împrietenești cu întunericul

Autor: Kathleen Glasgow

Titlu original: How to Make Friends with the Dark

Traducere: Irina Stoica

Editura: Storia Books

Colecție: Young Adult

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 416

 

Comandă și tu cartea de pe Storia Books.

6 gânduri despre ”KATHLEEN GLASGOW: CUM SĂ TE ÎMPRIETENEȘTI CU ÎNTUNERICUL – STORIA BOOKS – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.