Ca un roi din cer coboară
Frânghii albe de zăpadă,
Alungând durerea toată
De parc-ar avea lopată.
Pacea lin înmugurește
Într-un suflet mult prea plin,
Dragostea de viață crește,
Uitând cu totul de pelin.
În iarna asta rar zăpada
S-a mai ițit de sub un nor,
Dar tocmai fulgul ca pomada
Te face să zâmbești de zor.
E cald și bine în suflet hoinar
Cu toate că afară ninge,
Nu mai e inima ce se frânge,
Nu mai pare totul în zadar.
E fulg de nea ce ne purifică
De-a gândului anxietate,
Un fulg din cer ce stă să pice
Ți-aduce-n suflet plinătate.
E cald cu totul azi în mine,
Sunt frumuseți nebănuite,
E-acea senzație de bine
De multă vreme tăinuită prin unghere pricăjite.
