JANE YOLEN: SOCOTEALA DIAVOLULUI – RECENZIE

Am cartea Socoteala diavolului de Jane Yolen acasă de foarte mult timp și, cu toate că am adus-o de multe ori pe noptieră, până acum nu am reușit să ajung la ea. Fiind o carte din colecția Violet a editurii Arthur, mă așteptam la o poveste plină de sensibilitate, însă autoarea mi-a oferit mult mai mult de atât. În ciuda faptului că este o ficțiune istorică dedicată copiilor, împletind pe alocuri ceva elemente fantasy, cartea este de o duritate foarte mare, ceea ce e de înțeles ținând cont de subiectul abordat: acela al Holocaustului și al lagărelor naziste. Pornește de la întâmplări reale, însă autoarea creează personaje creionate cu multă pricepere, fapt care le face extrem de credibile, ca și cum ar putea imediat să iasă din carte și să umble printre noi. Atât sunt de vii, de palpabile, și poate de asta și întâmplările la care acestea iau parte sunt cu atât mai dureroase, mai încărcate de suferință și de teamă, trăiri care devin la rândul lor extrem de veritabile.

Socoteala diavolului este o cărticică încărcată din punct de vedere emoțional. Simți până în adâncul sufletului toate evenimentele la care iau parte personajele și nu poți citi altfel decât ținând pumnii strânși, asta pentru a nu ajunge să îți urli neputința și durerea. Te transpui asemeni Hannei în trupul tuturor caracterelor prezente în carte și parcă trăiești pe pielea ta ororile Holocaustului, așa de vie și de cinematografică e cartea asta. Romanul aduce în discuție o perioadă sumbră din istoria omenirii, de care nu cred că mă voi sătura vreodată, pentru că sunt încă atât de multe lucruri de descoperit, atât de multe povești nespuse și de istorii rămase suspendate în aer, încât e nevoie de cât mai multe cărți pe acest subiect, iar când totul este relatat pe înțelesul copiilor este cu atât mai bine. Cartea asta prezintă destinul nedrept a milioane de evrei, supuși de către germani la cele mai grele torturi imaginabile. Sunt rupți de case, de firescul zilelor alături de familie și de vecini și purtați pe drumuri asemeni vitelor, ajungând să trăiască în mizeria lagărelor de concentrare, unde cei mai slabi arareori supraviețuiau, unde te rugai ca altul să fie selectat, ca altul să moară, pentru ca tu să trăiești măcar o zi în plus, cu toată frica pe care o resimțeai, cu toată suferința fără margini, cu toate pierderile suferite. Asta e socoteala diavolului:

„O parte din ea se revolta împotriva demenței regulilor. O altă parte era recunoscătoare. Într-un univers aflat în plin haos, orice îndrumări erau de ajutor. Și mai știa că în fiecare zi în care rămânea în viață, trăia. Unu plus unu plus unu. Ghitl o numea socoteala diavolului.”

picsart_02-12-048466954424844240333.jpg

Socoteala diavolului – o poveste în poveste

Cartea este alcătuită sub forma unei povestiri în ramă, un artificiu minunat folosit de către autoare pentru a atrage atenția asupra importanței interesului pentru cei din jurul nostru, pentru soarta celor din jur, chiar dacă poate istoria lor de viață pare ireală în prezent și un pic perimată, mai ales dacă a fost relatată de nenumărate ori. Se poate ajunge la un sentiment de saturație, mai cu seamă dacă nu tu ai trecut prin experiența respectivă de viață. Așa se întâmplă și cu Hannah, o fetiță de numai zece ani, care trăiește în apropiere de New York, în America, care este sătulă până peste cap de soarta evreilor, care i se repetă în permanență, și de toate tradițiile și obiceiurile iudaice, care o fac să se simtă puțin singură și scoasă din firescul activităților sale zilnice.

Hannah crește într-o societate multiculturală și multietnică, iar acest fapt o face să nu conștientizeze foarte bine soarta poporului din care face parte, chinuit de naziști în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Știe că au fost uciși mulți evrei, știe că bunicii, unchii și mătușile ei au trecut prin multe, dar nu înțelege exact amploarea pe care Holocaustul a avut-o cu adevărat, așa cum poate ni se pare și nouă de cele mai multe ori. Nu întrevede rănile și cicatricile sufletești provocate de astfel de evenimente, fapt pentru care nu apreciază foarte tare ceea ce are, este un pic invidioasă pe faptul că nu i se acordă ei întreaga atenție în zi de sărbătoare, așa cum este Sederul (Paștele evreiesc), și devine un pic sceptică față de tradiții. Asta până când deschide ușa de la intrare și, în loc să dea peste un hol de bloc, ajunge în casa lui Ghintl, o evreică din anul 1942, dintr-un sat rupt de lume, în care respectarea obiceiurilor strămoșești este lege.

 

Socoteala diavolului – despre ororile fără margini ale Holocaustului

Hannah nimerește într-un fel de lume paralelă, în care ea este nepoata orfană a lui Ghintl, o poloneză evreică. O cheamă Haya și pare un pic ciudată, pentru că nu își amintește foarte tare de viața și de rudele ei. Nimerește într-un moment care ar trebui să fie unul binecuvântat și plin de bucurie: nunta unchiului ei. Însă, din păcate pentru locuitorii acelui sat, ca și a celui învecinat și a multor altora din acea perioadă, nunta se transformă în cu totul și cu totul altceva: un pogrom împotriva evreilor. Armata îi păcălește că doar îi strămută din cauza războiului, iar oamenii, cu toate ca au auzit zvonuri despre alte transporturi, aleg să se supună autorității și să plece cu camioanele acestora. Problema este că Hannah știe deja că e o capcană, știe la ce să se aștepte, însă nu este crezută pe cuvânt. Este doar un copil, ar fi și destul de greu să crezi că așa ceva ar putea să fie un pic mai mult decât imaginația bogată a unei fetițe, și așa zdruncinate de pierderea părinților.

Acesta este momentul care declanșează pierderea identității pentru Hannah, care devine pe măsură ce trece timpul Haya, fără prea multe amintiri din trecut. Nici nu mai contează după călătoria groaznică cu trenul în vagoane arhipline, în care vede cum oamenii mor, cum copiii rămân orfani, cum mamele rămân fără copii, cum familiile sunt rupte în mii și mii de bucățele, de multe ori greu de recompus într-un tot unitar. Ca și la Pianistul, și aici autoarea este extrem de vizuală, încât ajungi să te cutremuri citind despre drumul lor din satul polonez până la lagărul de concentrare. Este prea multă durere, prea multe țipete rămase fără ecou, prea multe elemente de brutalitate și violență crasă.

Odată ajunși în lagăr, toți trec prin același proces: rămân fără haine, fără încălțăminte, fără părți din familie, căci femeile și copiii merg într-o parte, iar bărbații în alta, rămân fără demnitate, căci sunt puși să se dezbrace și să facă duș la grămadă, ba chiar locuiesc claie peste grămadă în aceleași barăci mizere. Devin simple numere, dar pe care evreii reușesc să le transforme în ceva încărcat de semnificație:

„J18202. J pentru că sunt la fel ca voi, evreică (jidan). 1 este pentru mine, pentru că sunt singură. 8-ul este pentru familia mea, pentru că eram opt la noi în sat. Și 2 este pentru că atât am mai rămas, eu și cu Wolfe, care se crede un 0. Dar eu îl iubesc, indiferent ce e obligat să facă. Iar când o să se termine totul și o să fim din nou liberi, o să fim iarăși 2. Cu Voia Domnului.”

În lagăr, trebuie să înveți să fi supus și să asculți de reguli. Muncești din greu și speri să nu te îmbolnăvești. Te înveți să trăiești cu frica mereu în sân, cu moartea planând ca o platoșă mereu deasupra ta. Și te rogi să mai trăiești o zi, să mai treacă un ceas rău. Important este să existe cineva care să își amintească de cei uciși și aruncați în furnale, de cei pierduți pe câmp, de copiii mult prea mici pentru a munci, obligați să se arunce în mizerie, în groapa de gunoi, pentru a scăpa cu viață. Aici, înveți că o zi în plus înseamnă totuși ceva și nu îți mai faci planuri pentru viitor deloc:

„(…) dar el e un Sonderkommando, unul dintre morții-vii. La fel de bine, ar putea fi cu ei. Toți avem povești din astea. E o socoteală brutală. Dar eu… eu sunt vie. Voi sunteți vii. Câtă vreme respirăm, putem vedea și auzi. Câtă vreme ne amintim, cei care-au dispărut trăiesc prin noi.”

Aici, oamenii sunt ținuți în condiții greu de imaginat. Mâncarea nu este suficientă niciodată, munca este peste puterile multora, iar oamenii dragi dispar în permanență, răpuși de neputință, de malnutriție, de boală, de lipsa motivației de a merge mai departe în lipsa celor dragi. E greu de stat în asemenea condiții și e greu să te ții tare, dar doar învățând să te desparți de cei dragi poți supraviețui, poți avea speranță de scăpare:

„E unul dintre lucrurile grele pe care e nevoie să le faceți ca să rămâneți în viață. Să lăsați oamenii să plece. Să știți când să luptați și când să n-o mai faceți. Să știți când să vorbiți și când să evitați discuția.”

Sunt lecții grele pe care Hannah le învață în lagăr, sunt istorii de viață greu de dus în spate, dar atât de necesare pentru a nu lăsa trecutul să moară, pentru a îți aminti.

Socoteala diavolului prezintă o pagină din istoria umanității extrem de grea, de dură. Nu îți poți imagina cum a fost atunci, indiferent cât de multe cărți citești pe această temă. Cât timp nu ai trăit atunci, e greu să vezi cu ochii minții ceva ce nu ai trăit. Tocmai de aceea cred că este necesar să avem astfel de cărți, pentru a ne aminti, pentru a nu mai ajunge în acel punct, pentru a învăța să fim oameni, să iubim, să tolerăm și să nu credem vreodată că o rasă este superioară alteia.

picsart_02-12-04313389053688591911.jpg

Date despre carte:

Titlu: Socoteala diavolului

Autor: Jane Yolen

Titlu original: The Devil’s Arithmetic

Traducator: Alexandru Macovei

Editura: Arthur (Grupul editorial Art)

Colecție: Arthur Violet History

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 184

Recomandat: 10+ ani

 

Cartea poate fi comandată de aici.

 

5 gânduri despre ”JANE YOLEN: SOCOTEALA DIAVOLULUI – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.