DE VORBĂ CU AUTOAREA CEZARA ZAMFIR

Autoarea Cezara Zamfir aduce un suflu nou în literatura română, scriind minunat, aducând în prim-plan subiecte extrem de actuale. Substratul psihologic al poveștilor sale este cel care te atrage ca un magnet și te face să rămâi ancorat în lumile pe care le creează. Este o voce tânără a literaturii, dar scrie cu o forță pe care nu i-o bănuiești inițial.

Eu, cea de pe locul doi este o carte cu un mare substrat psihologic, care analizează relațiile dintre oameni și ne arată cât de jos se poate ajunge atunci când nu știi să te pui pe tine însuți pe primul loc în viața ta. Este un roman al alegerilor, atât când vine vorba de iubire, cât și când vorbim de prietenie, dezvoltare personală și locul de muncă. Cezara Zamfir ne arată că socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg și ne arată că putem scăpa lucrurile de sub control atunci când ne așteptăm mai puțin. Putem părea puternici în exterior, însă numai experiențele de viață ne vor arăta cine suntem cu adevărat și e posibil ca realitatea să ne lovească extrem de puternic.

În cele ce urmează, vă propun să o cunoaștem mai bine pe autoarea Cezara Zamfir.

De vorbă cu autoarea Cezara Zamfir

Î: Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute nouă, cititorilor.

R: Sunt genul de persoană care vorbește cu animalele indiferent că sunt acasă sau pe stradă. Cred că fiecare animăluț are nevoie de afecțiune indiferent de condiția/rasa sa.

Iubesc negrul și aș purta doar negru toată viața.

Nu întârzii niciodată.

Î: Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris, determinându-te, mai apoi, să devii scriitorul de astăzi?

R: După ce am citit „Contele de Monte Cristo” am decis că vreau să scriu și am început printr-un jurnal. La acea vreme (în jur de 13 ani), nu aveam tocmai copilăria la care visam așa că am găsit un lucru care să îmi țină zâmbetul de copil pe buze. De atunci până acum inclusiv, scrisul a rămas „demonul meu terapeutic”. Îi spun demon pentru că, asemeni oricărei terapii, ca să te faci bine întâi te doare. Scriind, conștientizez prin ce trec și nefiind mereu plăcut, analizez, diger și gust amarul ca să pot fi capabilă mai apoi să îl transform în ceva plăcut.

Î: Cunoaștem faptul că majoritatea scriitorilor au un ritual de scriere. Care este ritualul tău? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? Ce anume te inspiră atunci când scrii?

R: Nu am niciun ritual, mereu scriu exact așa cum simt, dar când am timp liber de la lucru, bineînțeles. Asta ar fi singura limită. Am încercat să scriu și după un program auto impus și am ajuns să șterg totul mai apoi, căci scrisesem fără să simt nimic și acest lucru era vizibil. Scriu când simt nevoia să mă descarc și doar atunci o fac cel mai bine; cu căștile în urechi, mă cufund câte o zi sau două în scris și nu mai ies din casă. Practic evadez în lumea creată de mine ca să pot trăi fiecare moment pe care îl transpun în manuscris/jurnal.

Î: Ce anume preferi mai mult: romanele sau seriile de sine stătătoare?

R: Prefer romanele și ca cititor, și ca autor. La fel este și cu serialele, pe care nu încep să le urmăresc decât când sunt terminate filmările. Îmi place să știu că le termin, nu mă încântă ideea de a aștepta să apară o continuare.

69039713_867072833661831_27063215997321216_n

Î: Spune-ne câteva cuvinte despre cartea ta.

R: Este o carte pe care am vrut să o scriu cu referire la o altă persoană și, pe parcurs, am ajuns să pun în ea bucăți din mine, amintiri, visuri și trăsături de caracter. Pe alocuri poate fi considerat un jurnal personal mai ales că așa începe volumul unu, cu o pagină din propriul meu jurnal. Referitor la poveste, am vrut să scriu un exemplu negativ despre ce se poate întâmpla când oamenii nu se iubesc îndeajuns și nu au încredere că sunt autosuficienți pentru a depăși orice greutate din viața lor. Ideea principală se conturează în jurul vorbei conform căreia oamenii vor fi pe deplin fericiți când vor realiza că în ei se află tot potențialul necesar de fericire, iubire și autorealizare. Tot ce primim din exterior este asemeni unei rame de tablou, îmbracă frumos propriul nostru caracter și-l scoate în evidență.

Î: Cum anume procedezi atunci când cititorii își doresc o anumită traiectorie pentru personajele dragi din romanele tale sau un anumit final? Ții cont de părerea lor? Cum reușești să păstrezi un echilibru între propriile dorințe cu privire la acțiunea adusă în fața cititorilor și dorințele acestora din urmă?

R: Atunci când mă apuc de scris ceva ce va fi publicat, povestea este trasată deja în linii mari în mintea mea, însă uneori iau în seamă și anumite indicații cu referire la personaje sau acțiune. Consider că încă sunt la început de drum și iau toate sfaturile constructive ca atare, le notez și țin cont de ele pe cât posibil la următoarele sesiuni de scris. Cu toate acestea, dacă vreau să evidențiez o anumită idee și consider că planul meu inițial de scriere este cel mai potrivit, nu mă abat de la el.

Î: Consideri că scrisul are puterea unei practici spirituale? Cum anume te ajută scrisul în ceea ce privește starea ta emoțională?

R: Pentru mine, din punct de vedere emoțional, scrisul reprezintă terapie. Scrisul îmi oferă un fel de super putere, ajutându-mă să mă transpun în alte lumi, create după bunul meu plac. Este și un fel de evadare când realitatea devine obtuză și simt că nu mă regăsesc în diverse contexte. Bineînțeles, la fel ca orice lucru, și acesta are atât părți pozitive, cât și negative. Evadarea este benefică atât timp cât pot conștientiza acest lucru fără să „mă uit” în lumea unde mă transpun. Consider că este necesar un echilibru emoțional în vederea dezvoltării umane. Fiecare își găsește echilibrul prin diverse activități plăcute așa cum am făcut eu cu scrisul. Atât timp cât și realitatea este conștientizată în același timp, orice activitate ce conferă o stare de bine este pură terapie.

Î: Ai citit o anumită carte care a reușit să îți schimbe perspectivele asupra modului de scriere sau care să te facă să ai o altă viziune asupra scrisului?

R: Nu doar una. Am invidiat și iubit în tandem cărți precum Roșu și Negru, Anna Karenina, Ferma animalelor, Portretul lui Dorian Grey, Pădurea Spânzuraților, Jocurile Foamei etc. Din toate am luat fără să vreau diverse idei și moduri de a scrie pe care le-am aplicat mai târziu în ceea ce am scris (jurnale și alte scrieri nepublicate încă). Încă revin la biblioteca mea și caut avidă idei când am vreun blocaj referitor la cum s-ar scrie mai bine un anumit pasaj. Mă bucur că am reușit să îmi construiesc un prieten bun, extraordinar de divers în genuri, autori și timpuri de scriere, care mă ajută enorm în astfel de momente.

Î: Ai vreo carte preferată, pe carte ți-ai fi dorit din tot sufletul să o fi scris tu?

R: Am foarte multe cărți preferate, însă fiindcă gusturile mele literare au suferit schimbări majore de-a lungul anilor, îți voi spune câteva din cărțile pe care le-am devorat de vreo doi ani încoace: Cercul mincinoșilor, Jurnalul fericirii, Femei care iubesc prea mult, Conversații între Freud și Jung, Privind soarele în față, Călătorie către sine, When the body says no, Dosarele Criminalilor în serie, Ecleziastul vesel, Caietele lui Cioran, Omul în căutarea sinelui etc. În general, am renunțat aproape total la beletristică și m-am axat mai mult pe autocunoaștere prin intermediul cărților care tratează psihologia, psihoterapia, psihanaliza și autointrospecția ce reiese din cărțile de tip jurnal autobiografic. Cu toate acestea, nu am avut sentimentul ăsta până acum, de a fi vrut să fi scris eu una dintre aceste cărți, consider că au apărut în viața mea la momentul potrivit și sunt recunoscătoare să știu că există sau au existat și alți oameni care și-au pus aceleași întrebări ca și mine.

Î: Ce surprize literare ne pregătești pe viitor?

R: Deși spuneam că nu mă încântă seriile, pregătesc ultima mea serie, din care îmi doresc să lansez anul acesta primul volum. Nu vreau să dau nici un spoiler, dar tot ce pot spune este că abordez un alt gen și tip de scriere față de cum mi-am obișnuit cititorii. Este puțin riscant însă eu sunt în căutarea sinelui ca autor și sunt dispusă să îmi asum acest risc ca să pot fructifica la maximum înclinația spre scris.

Î: Cum vezi tu literatura română contemporană? Cum se vede aceasta din punctul de vedere al autorului?

R: Din păcate abia o descopăr și nu am o idee foarte bine conturată. Eu am crescut fiind înconjurată de literatură de factură internațională din biblioteca mamei și mereu am avut o reținere față de cea română. De ceva timp încoace am început să explorez pe această parte și tot ce pot spune până acum este că nu sunt dezamăgită de ceea ce am ales. Cred că avem literatură de calitate, care se află pe o linie ascendentă, mai ales că autorii noștri sunt din ce în ce mai diversificați în genuri, abordări și stiluri de scris. Cum s-ar zice, începe să se scrie pentru toate gusturile, ceea ce ar însemna că ar trebui să ne așteptăm la o creștere în materie de citit pe rapoartele din anii viitori. Ca și autor, acest lucru nu poate decât să mă bucure și să mă încurajeze să continui pe acest drum.

Î: Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat le-ai oferi celor aflați la început de drum în taina scrisului

R: Să nu renunțe niciodată, indiferent de cât de greu pare. Să caute ajutor când au nevoie pentru că vor găsi cu siguranță în autorii consacrați deja. Autorii noștri se susțin foarte mult între ei, comunică în mod constant și oferă sfaturi valoroase. Eu personal consider scrisul o competiție directă doar cu mine și de aceea încerc să ofer din experiența câștigată deja autorilor debutanți care îmi scriu pentru diverse sfaturi. Îmi place să cred că ne putem valorifica unii pe ceilalți printr-o conexiune de acest gen.

Î: Un mesaj pentru cititorii tăi și ai blogului.

R: Vreau să vă las unul dintre citatele mele preferate de la Jung, dacă tot am adus vorba de el, și sper din tot sufletul ca fiecare dintre voi să găsiți acel ceva care să vă ajute să urmați acest sfat și să puteți crește spiritual, să vă redescoperiți iar și iar, să vă bucurați de voi și să nu uitați că sunteți unici și speciali pentru voi înșivă în primul rând:

„Cine se uită în afară, visează;

cine se uită în interior, se trezește. ”

 

Mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu! Cărțile autoarei Cezara Zamfir se găsesc aici.

68966196_1784053931738623_712375898623442944_n

14 gânduri despre ”DE VORBĂ CU AUTOAREA CEZARA ZAMFIR

  1. OLTEANU RALUCA ANCA zice:

    Și mie mi-a plăcut cartea, am citit primul volum pe care l-am câștigat in urma unui concurs. Acum vreau să descopăr continuarea poveștii.

    Apreciază

  2. Gavriloi Adina zice:

    Am citit primul volum și nu știam că îl scrie pe al doilea și am rămas cu ochii în soare, cum se zice.
    Apoi a apărut volumul 2 și am cunoscut-o personal pe Cezara la mine la job, când venise să dea autografe, așa că mi-am cumpărat volumul cu autograf.
    Îmi place ca om și ca scriitor, sper să mai am ocazia să vorbesc cu ea și clar îi voi cumpăra și alte cărți.

    Apreciat de 1 persoană

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Și eu o iubesc, atât ca om, cât și ca autor. Ați fost mai norocoasă să o cunoașteți și dincolo de virtual. 💕💕

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.