DE VORBĂ CU AUTOAREA MONICA TONEA

Pe autoarea Monica Tonea am descoperit-o online, citindu-i ideile postate cu mare drag și interes, pentru că au darul de a îți oferi o stare de bine. Tocmai de aceea m-a bucurat enorm atunci când mi-a oferit cartea sa – Piatră de hotar, o colecție de proză scurtă și reflexii care îi atestă darul de a spune povești. Scrie minunat, cu o forță uluitoare, iar cartea sa este pur și simplu terapie pentru suflet. Te încântă și îți conferă starea aceea de bine pe care o cauți la o carte. Te emoționează până la lacrimi, iar asta spune multe despre talentul său. Tocmai pentru că îi iubesc cartea, care tronează frumos pe noptiera mea, pentru a mă întoarce la ea din când în când, căci așa procedez cu cărțile de suflet, și pentru că îi aștept cu un interes vădit următoarele cărți, nu cred că e de mirare că mi-am dorit să o cunosc mai bine. Dacă și voi vreți să aflați mai multe despre Monica Tonea, vă invit să citiți interviul de mai jos.

20200225_1032233323732668744710674.jpg

De vorbă cu autoarea Monica Tonea

Î: Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute nouă, cititorilor.

R: Primul lucru care îmi vine în minte este că, de puțină vreme, de trei săptămâni mai exact, am devenit mătușă. Iată ceva necunoscut. Atât pentru cititorii mei, cât și pentru mine. Este o senzație extraordinară. Am doi copii, sunt mamă de nouăsprezece ani, dar mătușă n-am mai fost. Sper ca, în timp, să ajung printre mătușile preferate ale micuței.

În liceu, am fost depeșeriță convinsă. Iar blugii mei evazați erau cei mai tari din Constanța. Mă întreb uneori ce s-a ales de ei.

Ador cireșele. Iar belgienii cultivă cele mai bune soiuri din lume. Sunt o norocoasă.

Î: Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris, determinându-te, mai apoi, să devii scriitorul de astăzi?

R: Nu îmi amintesc cu precizie. Au fost multe lecturi sau persoane care mi-au inspirat traseul. Îmi amintesc că încercam să-mi imit sora mai mare, aveam vreo doisprezece-treisprezece ani pe atunci, și am scris prima mea poezie. A fost o catastrofă și, deși am fost încurajată, am știut că era un eșec. În urma acestei experiențe, am renunțat la lirism, clar nu eram făcută pentru asta, dar am descoperit că aveam o imaginație foarte bogată, așa că am început să aștern pe hârtie poveștile pe care le concepeam când nu aveam somn. Mai târziu, ca orice introvertit, am luat drumul jurnalului și, când am prins curaj, mi-am făcut un blog.

Î: Cunoaștem faptul că majoritatea scriitorilor au un ritual de scriere. Care este ritualul tău? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? Ce anume te inspiră atunci când scrii?

R: Nu am un ritual per se, însă nu-mi place să fiu deranjată când scriu, oricum sunt atât de absorbită, încât nu mai reacționez la zgomotele de fond. Și, deși îmi vin idei oriunde, pe care le notez pe telefon sau pe o foaie de hârtie, am doar câteva locuri unde mă pot instala și scrie realmente. Un pic de atmosferă nu strică, dar nu modific ambientul. Mai degrabă, aleg un loc confortabil care-mi conferă acea stare de spirit necesară scrisului. Mă inspiră orice, ploaia care bate în geam, ticăitul ceasului, muzica din background, focul din șemineu. De cele mai multe ori, scriu pe genunchi, nu mă așez la masă. Îmi pare un mediu steril.

Î: Ce anume preferi mai mult: romanele sau seriile de sine stătătoare?

R: Citesc și urmăresc seriale în egală măsură. Depinde de stare, dar ambele sunt evadări binevenite, care-mi conferă un anumit confort psihic. Când citesc, timpul se scurge diferit, însă. Invariabil, mi-e greu să mă smulg din lectură. În schimb, n-am nicio problemă să întrerup o serie pe care o urmăresc.

20190805_1045074584870069599714259.jpg

Î: Spune-ne câteva cuvinte despre cartea ta.

R: Piatră de hotar este o colecție de proză scurtă care a văzut lumina zilei primăvara trecută. Textele sunt dense, redau povești de viață, experiențe și trăiri ale personajelor. Volumul este compus din două parți distincte, proză scurtă și reflexii, acestea din urmă fiind concertări de emoții și gânduri personale despre oameni, locuri, întâmplări și lucruri.

Nu intenționam să public, dar câteva evenimente personale care m-au afectat m-au făcut să cred că este obligatoriu să las ceva în urmă. Și m-am grăbit, ca cel care consideră că nu mai are tot timpul la dispoziție. Am scris fără oprire luni de zile, am prelucrat câteva texte vechi, am rescris întru totul altele și așa s-a conceput volumul. Retrospectiv, cred că este o duioasă aducere aminte a celor ce au fost și nu mai sunt în viața mea. E un lucru greu de admis, dar ăsta este adevărul. Totodată, pot spune că a fost o rampă de lansare pentru mine și mi-a întărit convingerea că ăsta e traseul meu în viață și nu altul.

Î: Cum anume procedezi atunci când cititorii își doresc o anumită traiectorie pentru personajele dragi din romanele tale sau un anumit final? Ții cont de părerea lor? Cum reușești să păstrezi un echilibru între propriile dorințe cu privire la acțiunea adusă în fața cititorilor și dorințele acestora din urmă?

R: Sunt îngăduitoare cu sugestiile, dar nu le aplic niciodată. Nu e vorba de rigiditate, dar mi-e foarte greu să schimb viziunea textului. Nu ajung din pură întâmplare la un anumit final.

De fapt, nu este nimic incidental în narațiunile mele. Mi-ar fi greu să schimb ceva, chiar dacă opiniile cititorilor sunt importante.

Î: Consideri că scrisul are puterea unei practici spirituale? Cum anume te ajută scrisul în ceea ce privește starea ta emoțională?

R: Depinde. Pentru mine, scrisul este catharsis, dar și consumator de emoții. Mă purifică și mistuie deopotrivă. Atunci când preiau și stările afective ale personajelor, este și mai greu. Trebuie să mă smulg din atmosferă, să mă scutur de tarele pe care le poartă, de dificultățile prin care trec, de intimitățile lor și să revin la propria-mi realitate.

Î: Ai citit o anumită carte care a reușit să îți schimbe perspectivele asupra modului de scriere sau care să te facă să ai o altă viziune asupra scrisului?

R: Am citit mai multe cărți care mi-au schimbat perspectiva, în mod cert. Ca să excelezi la scris trebuie să citești foarte mult, și, da, asta implică o oarecare influență. De altfel, nu mă las acaparată doar de lectură, ci analizez și structura, stilul, dialogurile, descrierile. E interesant faptul că uneori nici măcar nu e vorba de întreg, uneori sunt doar părți distincte care-mi răpesc atenția. De exemplu, la Elisabeth Gilbert ador scrierile mature, nu cele din prima ei perioadă. Îmi plac începuturile, redarea alertă și frazele simple, fără înflorituri, dar mă plictisesc finalurile. Neil Gaiman m-a cucerit cu stilul, structura și povestea în sine și i-am ascultat toate conferințele de când l-am descoperit. Din nou, simplitatea este un factor seducător pentru mine. Mă obosesc metaforele și mi-am dat seama că la un moment dat făceam, la rândul meu, abuz de ele.

Î: Ai vreo carte preferată, pe carte ți-ai fi dorit din tot sufletul să o fi scris tu?

R: Cărțile preferate sunt nenumărate. În momentul de față, urmăresc cu interes autorii contemporani. Clasicii au fost formatori pentru mine, mi-au pus bazele și sunt recunoscătoare că am fost expusă din copilărie la scrierile lor (am fost un cititor precoce, recunosc). Duiliu Zamfirescu a fost primul autor român pe care l-am invidiat pentru modul în care și-a expus narațiunea, pentru personajele construite, pentru dialoguri și stil literar. O scriere impecabilă. Ciclul Comănăștenilor mi s-a părut perfect. Stabilisem chiar o ierarhie la vremea aceea, eram adolescentă și aveam preferințe bine definite. Le-am citit în ordine. Dar Îndreptări și Anna s-au detașat de celelalte prin creionarea ingenioasă a personajului central, care dă și numele ultimei părți. Dar nici personajele secundare nu sunt de lepădat.

O carte contemporană pe care mi-am dorit s-o fi scris este Istanbulul lui Pamuk. Știu că este stufoasă, știu că depășește limita răbdării unora, dar pentru mine este o cântare a cântărilor. Nu numai că am o slăbiciune pentru orașul abundent în miresme și culori orientale, dar stilul inconfundabil al autorului vorbește de la sine.

img_20200225_083729_6764716499397188797553.jpg

Î: Ce surprize literare ne pregătești pe viitor?

Sunt aproape de finalul unui proiect la care am muncit mai bine de un an. Am trecut de la proză scurtă la roman, ceea ce reprezintă o noutate pentru mine.

Î: Cum vezi tu literatura română contemporană? Cum se vede aceasta din punctul de vedere al autorului?

R: De la distanța la care mă găsesc, literatura română contemporană pare okay. Nu per ansamblu, dar asta este de așteptat în condițiile în care se publică foarte mult și variat.

Personal, selectez cu atenție ceea ce citesc. Nu am suficient timp și atunci e necesară o triere riguroasă. În general, fac o documentare temeinică, ținând cont de discursul stilistic și prestigiul autorului. Din acest motiv, părerea mea despre literatura noastră contemporană este întru totul subiectivă. Și chiar este una bună, am avut doar câteva dezamăgiri până acum, pe care, de altfel, le anticipasem.

Ca autor, regret că locuiesc departe și nu sunt expusă mai mult la evenimentele literare din țară.

Î: Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat le-ai oferi celor aflați la început de drum în taina scrisului?

R: Nu știu cât sunt în măsură să dau sfaturi, mai ales că am obiceiul să le ignor eu însămi. Totuși, mă hazardez să dau un sfat: să creadă în ceea ce scriu și să persevereze. Sunt două sfaturi, de fapt, dar sunt interconectate.

Î: Un mesaj pentru cititorii tăi și ai blogului.

R: Să fie bine oriunde ar fi. Să fie propriii lor stăpâni și să nu înceteze să se reinventeze. O altă fațetă a eului așteaptă să iasă la suprafață. Suntem ființe complexe care nu pot stagna. Stagnarea ucide spiritul.

 

Mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu! Cartea Monicăi Tonea o găsiți aici.

6 gânduri despre ”DE VORBĂ CU AUTOAREA MONICA TONEA

  1. Aura B. Lupu zice:

    Interesant interviul, mă bucur s-o descopăr pe Monica și aici, am citit „Piatră de hotar” și mi-a plăcut foarte mult, e… densă, intensă, am rămas după citire cu apetitul deschis, cu imagini și arome pregnante și-o dorință de mai mult. ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.