DEPRESIA ȘI ANXIETATEA. MOTIVAȚIA MEA PENTRU O VIAȚĂ MAI BUNĂ

Ai simțit vreodată cum totul în jurul tău se întunecă, având toate nuanțele de negru și niciun pic de culoare sau savoare? Ai coborât vreodată atât de jos în tenebrele ființei tale încât ai ajuns să nu te mai recunoști nici măcar tu însuți? Ai simțit că plutești printr-un abis al neputinței, al durerii și suferinței fără a avea o cauză exactă în acest sens? Ai plutit pe norii neputinței, care se lasă greu pe pieptul tău, lăsându-te total fără aer? Ai crezut vreodată că până aici ți-a fost și că nu mai poți face nimic pentru a ieși la suprafață, pentru că te scufunzi în gol și o faci la infinit, fără a mai avea putere să vezi speranța de la capătul hăului? Ai stat în pat cu picioarele la piept, strâns în poziție fetală, fără putință de a te ridica, pentru că nu mai vezi niciun sens în asta? Ai rămas vreodată blocat în propria ta minte, fără a mai auzi zgomotele de fond din jur, pentru ca propria ta minte este atât de gălăgioasă încât nu mai ai puterea de a mai te cufunda în cu totul și cu totul altceva?

Dacă nu ai trecut niciodată prin toate aceste trăiri și senzații extreme, atunci considere-te un norocos, binecuvântat de divinitate cu o voință de fier, care să te ajute să ieși la suprafață întreg indiferent de furtunile pe care viața ți le scoate în cale. Eu mult timp am fost cufundată într-o mare de întuneric, în care parcă nimic nu mai îmi era pe plac, nimic nu mai părea să meargă așa cum trebuie și în care un hău enorm se căsca în față mea, trăgându-mă cu forța unei tornade exact în centrul său, unde mă ținea captivă, fără putința de a mai vedea luminița de la capătul tunelului. Și cel mai tare durea faptul că acest gol imens nu se afla în exterior, nu era o cauză pe care să o pot indica în vreun fel cu degetul, pentru a putea să îl elimin mai apoi. Nu, abisul acesta care cunoștea doar culorile deznădejdii și ale durerii fără margini sălășluia în mine. Mereu în mine. Și treaba e că mult timp nici măcar nu am fost conștientă de faptul că e acolo, că există și că mă trage ca într-un vortex la fund, făcându-mă să nu mai găsesc un sens în nimic din ceea ce făceam.

Perioada aceasta de gol lăuntric, de zbor cu aripile frânte a durat mult, mult prea mult timp, iar eu nici măcar nu am realizat cât de adânc mă scufund într-o mare de incertitudini. Mă coboram în propriul infern și îmi eram propriul și, probabil, singurul dușman, deși, pentru că eu vedeam totul în negru, aveam impresia că toți sunt împotriva mea și că eu sunt singura care înoată contra curentului. Era mult mai ușor să dau vina pe alții și să nu îmi recunosc căderile, să nu sap prea adânc în interiorul meu, pentru că durerea mă aștepta la colț, cu brațele larg deschise pentru a mă cuprinde într-o îmbrățișare puternică, dar eu refuzam să văd asta. Toți aveau ceva cu mine, iar eu aveam nevoie de activitate peste activitate pentru a nu observa bătălia supremă care se dădea în interiorul meu. Eram eu împotriva unui curent care părea puternic contra mea, iar eu nu realizam că sunt singura responsabilă pentru ceea ce fac, gândesc sau simt. Furnizorul tău de experiențe ești chiar tu, dar, dacă nu ești atent, riști să aluneci pe o pantă atât de alunecoasă și de abruptă încât îi faci pe toți cei din jurul tău vinovați de faptul că nu ai puterea de a mai urca la un nivel normal.

20180722_1950519062606625892102071.jpg

Depresia și anxietatea sau cum să te ascunzi de întunericul care te înghite în muncă

Depresia și anxietatea sunt două lucruri total diferite, iar atunci când se combină în propria ta ființă, reușesc să creeze un cocktail Molotov, care te poate trânti foarte tare la pământ. Cred că acești doi dușmani tăcuți au început să se instaleze comod la mine în suflet undeva prin liceu, cam prin clasa a unsprezecea, doar că nu am știut să îi recunosc. Semnele sunt destul de subtile, iar dacă ai și motive reale să nu te simți chiar ok, nici măcar nu bagi de seamă. Cam atunci, a existat și un episod destul de urât, care m-a trântit de la o înălțime covârșitoare în cel mai mare coșmar al meu: am picat din picioare la final de clasa a unsprezecea, în chiar prima zi de vacanță, iar eu am fost pusă pe pauză de la citit sau rezolvat teste pentru bacalaureat pe toată perioadă verii (nu râdeți, am fost un elev cu 10 pe linie și aveam nevoie să mă pregătesc dinainte, se știe). A fost un adevărat coșmar, pentru că nu exista nimic real, ci doar o oboseală cronică. Am urmat toți pașii pentru a fi bine, pentru că am fost amenințată că voi avea un an de pauză în caz că nu sunt bine. Și cred că asta m-a și ținut pe linia de plutire o perioadă destul de lungă de timp sau cel puțin așa am crezut eu, că sunt pe linia de plutire.

În realitate, încă din acea perioadă mergeam pe un fel de sârmă ghimpată, doar că nu realizam acest fapt. Am avut destul de multe momente în care m-am aflat în prag de leșin, când simțeam că nu am aer și că totul plutește, doar că am pus totul pe seama organismului slăbit și a oboselii, a dorinței mele de a avea întotdeauna cele mai bune rezultate și a nopților nedormite citind și învățând. Mă trezeam noaptea cu gândul de a merge la facultate, așa că eram undeva la limita dintre real și fabulație, doar ca nu realizam cât de jos pot fi. Atunci, la fel ca și mai târziu, pe când lucram în învățământ, mă afundam în muncă. Activități extra? Să vină toate la mine. Lucram în învățământ, traduceam, corectam, mergeam la târguri de carte și parcă nu erau suficiente activități care să mă facă să pot dormi noaptea, căci fără ele, insomnia se cuibărea ușor în patul meu și refuza să mai plece cu zilele. Asta a durat până într-o seară în care, după ziua mea de naștere, când teoretic eram extrem de relaxată, m-am trezit noaptea fără a mai putea respira. Deloc. Parcă cineva îmi luase tot aerul și mă lăsase într-un gol în care tot oxigenul se consumase. M-am speriat și cu cât mă gândeam mai tare că până aici mi-a fost, cu atât se agrava mai tare problema mea. Însă, atunci când ajunsă la spital mi s-a spus că este un simplu atac de panică, am crezut că întreg cerul mi-a căzut în cap. Nu părea posibil să fie asta. Trebuia să fie ceva concret, însă nu realizam exact ce anume. Nu găseam nimic palpabil care să mă fi aruncat aici, eram sănătoasă și, totuși, nu puteam respira.

Logo-experimenteaza-nou-fundal-alb

Depresia și anxietatea sau cum să trăiești fiecare clipă la intensitate maximă

Acel atac de panică teribil a fost momentul exact care a declanșat declicul, care m-a făcut să mă gândesc serios la cine sunt, cum sunt, ce fac și de ce am nevoie de toate acele activități. Mulți experimentează nenumărate experiențe dezvoltare personală, eu am avut parte de una singură: o excursie de o lună în sudul Turciei, la una dintre prietenele mele. Statul acolo a echivalat cu mersul la terapie, pentru că nu mi s-a permis să mai stau până la 4, 5 dimineața doar pentru a traduce, mi s-a închis laptopul de fiecare dată când voiam să verific dacă am un nou mail, care anunța încă o activitate. Acolo, pot spune că am învățat în sfârșit să trăiesc cu depresia și anxietatea, pe care i-am transformat în prietenii mei, alături de care pot conviețui, pot lua totul așa cum este, fără a mai mă teme de plictiseală, de insomnie, de durere, de suferință, de neputință, de acel gol care mai mă cuprinde uneori.

Depresia și anxietatea nu trec de la sine orice le-ai face. Ai perioade în care ești într-o perfectă stare de funcționare, dar și altele în care nu îți vine să te ridici din pat și să ieși din pijamale. Însă, am învățat că toate trec, că atacurile de panică pot avea intensități diferite și că ele pot fi combătute dacă mă opresc puțin din ceea ce făceam și mă gândesc la ceva frumos, de regulă la un câmp cu flori. Sunt unică și am o singură viață, nu are rost să mă gândesc la tot ceea ce îmi trece adeseori prin minte. Nu e timp pentru a lua la rând fiecare gând în parte și a îl despica într-un milion de fire, pentru că sunt responsabilă pentru tot ceea ce trăiesc sau simt. Singura responsabilă. Nimeni nu poate trăi pentru mine și nimeni nu mă poate scoate din acea gaură neagră în care m-am aflat de multe ori, pentru că nimeni nu se poate pune în locul meu. Doar eu am puterea asta. Doar eu pot decide ce simt, ce trăiesc, cum gestionez totul.

Chiar dacă depresia și anxietatea sunt încă prezente, pot afirma cu mâna pe inimă că acum trăiesc cea mai bună perioadă din toată viața mea. Sunt bine eu cu mine și nu mai am nevoie de alți oameni pentru a mă simți perfect. Am o anxietate de pierdere și asta e temerea mea cea mai mare, că oamenii dragi mie vor păți ceva sau că aceștia vor dispărea și nu îi voi mai regăsi. Că voi rămâne singură pe lume. Nu mai mă tem de asta acum. Am oameni frumoși și dragi alături, dar dacă ei ar dispărea mâine, eu tot aș fi bine cu mine, pentru că îmi sunt suficientă astăzi. Am învățat să stau câteodată singură, să spun nu când este nevoie, să citesc o carte sau să mă uit la un film, să mă plimb, să scot la lumină copilul din mine, să mă joc, cu cățelul meu, cu cuvintele, cu gândurile, cu sentimentele. Am vindecat răni trecute și sunt capabilă să vindec răni prezente sau viitoare. Totul depinde doar de mine.

Trăiesc clipa prezentă, sunt prezentă acum, căci este tot ce am. Trecutul nu ma poate fi schimbat, iar viitorul nu îi este promis nimănui. Nu mă îngrijorez cu privire la ce va fi mâine, poimâine, peste un an. Am doar momentul prezent și mă bucur de el. Trăiesc totul la intensitate maximă. Iau pauze de la muncă atunci când este nevoie. Îmi sunt cea mai bună prietenă. Mă iubesc, mă accept și mă trăiesc.

TURCIA - TĂRÂM DE POVESTE (IMPRESII DE CĂLĂTORIE)

Articol scris pentru cea de a doua probă din cadrul competiției Spring SuperBlog.

Un gând despre ”DEPRESIA ȘI ANXIETATEA. MOTIVAȚIA MEA PENTRU O VIAȚĂ MAI BUNĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.