RANDA GHAZI: POATE AZI NU OMOR PE NIMENI – RECENZIE

Am căutat romanul scris de Randa GhaziPoate azi nu omor pe nimeni de foarte mult timp. Curiozitatea a fost de vină. M-a atras foarte tare subiectul, care atinge puncte sensibile pentru lumea actuală, și titlu, care este extrem de comic. Mă așteptam să găsesc între paginile sale o poveste de viață amuzantă. Știam că are în centrul acțiunii o fată musulmană care trăiește la Milano și speram să găsesc unele mituri demontate cu privire la această comunitate. Într-un fel, autoarea trasează și acest fapt în linii mari, însă, în general, sunt aduse în discuție situații destul de stereotipe, de clișeice, multe preluate parcă dintr-un articol de genul așa da/așa nu, iar lucrul acesta devine un pic enervant pe alături. Mi-a plăcut ironia fină, dar autoarea marșează prea tare doar pe unele aspecte ale imigrantului arab, pozează pe final în victimă, iar toată această exagerare devine un pic deranjantă pe alături. E o carte frumoasă, relaxantă, bună de citit într-o seară pe fotoliul preferat, dar cam atât. Nu e ceva nemaiîntâlnit, care să revoluționeze literatura de gen, nu o porți mult timp în suflet, ci doar te distrezi pe moment.

Poate azi nu omor pe nimeni este o satiră la adresa imigranților arabi, care au venit în Europa pentru un trai mai bun, dar nu reușesc deloc să își găsească un loc, oricât de tare s-ar strădui să se acomodeze noii societăți și noilor reguli, iar această tară li se aplică și copiilor acestora, care s-au născut și trăit în țara de adopție, dar nu au reușit încă să se situeze undeva, într-o tabără, fie ea occidentală sau orientală, ci pendulează într-un echilibru precar undeva la mijloc, la granița dintre cele două culturi, dintre cele două lumi. Tocmai din această cauză este iminent zbuciumul interior, mascat puțin prin autoirionie sau prin umor la adresa unor situații care nu te încadrează nicăieri, fapt ce conduce la o revoltă fără margini față de toți cei din jur, față de tine însuți și chiar față de o societate care pare să limiteze alegerile. Randa Ghazi ține o balanță destul de dreaptă între ironie și umor și o polemică destul de politizată la adresa arabilor și a islamului, pe care le-ar dori reformate și adaptate la lumea modernă, în care amestecul dintre culturi, civilizații și popoare apare la tot pasul, iar acest fapt mi-a plăcut, pentru că oferă explicații pertinente la adresa unor subiecte fierbinți și actuale ale lumii puternice globalizate în care trăim. Însă, are tendința clară de a exagera pe alocuri, iar acest fapt m-a înfuriat puțin. Doar puțin. Noroc cu satira pe care o aplică destul de des, pentru că astfel accepți mult mai ușor adevărurile ei. Râsul este puterea supremă, iar aici se simte din plin acest efect. Umorul salvează întreaga carte și nu te face să o lași deoparte.

Poate azi nu omor pe nimeni recenzie

Poate azi nu omor pe nimeni – o poveste amuzantă despre musulmanii din Europa

Știți acele stereotipuri legate de musulmani pe care le găsim în presă, gen căsătorii aranjate, ieșit din casă doar cu acordul părinților, mai ales în cazul fetelor, purtatul baticului? Ei bine, cartea asta le ia la rând și le disecă în bucăți cât mai micuțe, râzând de ele și adaptându-le puțin la vremurile moderne, pentru că autoarea, Randa Ghazi, este de părere că totul trebuie reformat un pic, astfel încât musulmanii din întreaga lume să nu mai fie văzuți ca niște sălbatici și să poată fi adoptați de țările în care ajung. Este deja o realitate cum că lumea a devenit un sat global, în care tot mai mulți străini poposesc pe diferite meleaguri, căutând o viață mai bună, decentă, care să se poată desfășura într-o anumită normalitate. Tocmai de aceea tema aleasă de autoare mi s-a părut de actualitate, iar prezentatul lucrurilor dintr-o perspectivă amuzantă tare inspirată. Începutul chiar era drăguț și mergea pe o linie a umorului, numai că, spre final, a trecut puțin spre victimizarea musulmanilor care trăiesc în Europa și care nu sunt incluși în lumea de adopție oricât s-ar strădui, fapt care mi s-a părut nu tocmai inspirat. Mersese pe o linie frumoasă, nu era nevoie de politizare pe la sfârșit. Personajul feminin principal era puternic, prea se înmoaie pe final, arătând că o lume întreagă are dreptate că musulmanii trebuie subapreciați, pentru că oricum nu se pot adapta la noile reguli, nu pot fi adoptați și nici nu pot adopta pe de-a-ntregul regulile vieții noi, iar acest fapt este deranjant.

Jasmine este o tânără egipteancă destul de confuză și de nesigură. Nu știe exact cine este, are 23 de ani, face facultate și locuiește la Milano, Italia, alături de familia ei. Este o tânără destul de nonconformistă și pare că trăiește o adolescență destul de târzie: este veșnic nemulțumită și revoltată și, credeți-mă pe cuvânt, se plânge de/din orice. Nimic nu o mulțumește, nimic nu îi aduce bucurie și nu știe exact unde anume se situează, la ce pol, dacă e mai mult egipteancă decât italiancă sau invers. Vrea să fie o femeie independentă, să facă doar ceea ce crede că este mai bine pentru ea, doar că tot ceea ce dorește ea să facă pare mai mult un alint, mai mult o încăpățânare a ei de a face tot ceea ce îi trece prin cap, chiar dacă nu întotdeauna acel lucru este benefic pentru ea.

Jasmine este studentă și nu concepe că și-ar dori cineva să nu mai studieze. După ea, o femeie independentă este numai aceea care studiază mult, se angajează și își face o carieră și nu concepe o altfel de opinie. Poate tocmai de aceea se simte atât de trădată atunci când prietena ei cea mai bună face exact ceea ce discutaseră să nu se întâmple: se căsătorește înainte de a termina facultatea și, unde mai pui, cu un băiat ales de familia ei. Nu concepe că aceasta s-ar putea cu adevărat îndrăgosti de acest băiat și nu poate înțelege cum de prietena ei renunță la studii, la o anumită libertate și, mai ales, la ea, căci nu mai este în permanență disponibilă.

Treaba asta m-a deranjat teribil la Jasmine: pare cam răsfățată și prea orgolioasă, ba chiar și un pic imatură. Totul trebuie să se desfășoare așa cum gândește ea și nu acceptă niciun fel de schimbare în modul ei de a vedea lumea, însă, în schimb, vrea să își impună modul de viață tuturor, ori acest lucru nu se poate. Este musulmană, dar nu poartă voalul și se îmbracă cu fuste scurte, însă nici măcar acest lucru nu o face să fie complet acceptată de cei din jurul ei. Poate observa singură acest lucru când se întâlnește pe ascuns cu un bărbat italian, care, în loc să fie interesat să o cunoască pe ea, o întreabă despre religia ei și, mai cu seamă, despre cel mai fierbinte subiect: poligamia. Însă, Jasmine nu se simte tocmai confortabil nici atunci când iese la o întâlnire cu un egiptean, care o curtează destul de elegant, pentru că i se pare că este, într-un fel, constrânsă. Mie mi s-a părut că ea nu s-a dezvoltat foarte bine, că ea nu știe exact ce anume vrea și unde se situează și tocmai de aceea nu găsește ceva palpabil, așa cum reușesc prietenele ei. Titlul tocmai la această revoltă a personajului principal se referă, la nervii ei permanenți pe toți și pe oricine, iar nu la un act de terorism așa cum te-ai aștepta dacă ai activa stereotipul legat de comunitatea musulmană. Mi-ar fi plăcut ca Jasmine să treacă printr-un proces al maturizării până la final și, deși la un anumit nivel acest fapt se petrece, pentru că ajunge să capituleze puțin în față dorinței părinților ei și să le dea oarecum dreptate prietenelor ei, dar nu suficient, aș fi vrut mai mult. Așa, mai mult își plânge de milă, în timp ce toți cei din jurul ei își găsesc un rost în viață.

Poate azi nu omor pe nimeni este o lectură ușurică, amuzantă, care cucerește prin comicul de situație. Nu a fost în totalitate ceea ce m-am așteptat, dar nici nu îmi pare rău că am citit-o.

Date despre carte:

  • Titlu: Poate azi nu omor pe nimeni
  • Autor: Randa Ghazi
  • Titlu original: Oggi forse non amazzo nessuno
  • Traducere: Cerasela Barbone
  • Editura: Rao
  • Anul apariției: 2010
  • Număr de pagini: 192

Cartea o găsiți aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.