CĂRȚI CU SCENARII APOCALIPTICE

Nu știu cum sunteți voi, însă eu zilele acestea mă tot gândesc la acele cărți care au în prim-plan preschimbarea lumii pe care o cunoaștem într-un loc nesigur, în care fuga și lupta pentru supraviețuire devin primordiale. Mă tot îndrept spre distopiile literare, spre cele care nu mai par chiar atât de SF și de greu astăzi, când stăm mult în casă și un virus invizibil, ne nivel microscopic, tot amenință să ne distrugă universul înconjurător. Parcă dintr-odată am devenit personaje de carte și refuzăm să mai ieșim la suprafață. Tocmai pentru că așa mă simt și cred că mulți credem că am intrat într-un fel de buclă atemporală și aspațială, am decis să fac o selecție de cărți cu scenarii apocaliptice. Poate așa ne găsim soluții la realitatea imediată. Ceva exemple avem acolo.

CĂRȚI CU SCENARII APOCALIPTICE

Cărți cu scenarii apocaliptice – recomandări

Minți primejdioase este o distopie literară extrem de antrenantă și de plină de forță, pe care o citești cu sufletul la gură, așteptând cu înfrigurare să vezi ce anume se va întâmpla mai departe, prin ce va avea de trecut Ruby și câte va mai avea de îndurat. Îți dorești o finalitate fericită, în ciuda întregii neguri ce se așterne încet, încet peste o Americă a viitorului, în care copiii au parte de o soartă extrem de crudă și de cruntă. În aer, plutește virusul NIAA, care ucide anumiți tineri mai speciali, ce au anumite puteri, iar dacă boala nu îi răpune, sunt luați de forțele guvernamentale, într-o așa numită tabără de reeducare, care nu e nici mai mult, nici mai puțin, decât un lagăr de muncă, unde toți cei cu forțe speciale sunt torturați prin modalități greu de imaginat.

Alexandra Bracken ne pune față în față cu cele mai negre frici umane: pierderea copiilor și neputința de a face ceva ca adulți pentru a îi salva. Odată ce ajung în preajma vârstei de 10 ani, aceștia se schimbă și nu toți ajung să supraviețuiască. Pur și simplu, ceva nou se manifestă în interiorul puilor de oameni, iar necunoscutul și imposibilitatea de a controla traiectoria celor petrecute îi sperie pe adulți, ca întotdeauna, iar panica ce pune stăpânire pe ei îi face să acționeze impulsiv și să declanșeze instincte animalice în preajma propriilor copii, pe care nu știu cum anume să îi salveze, iar din prea multă frică, îi chinuie. Dincolo de presupusele intenții nobile se află minți diabolice, iar autoarea sondează din plin acest aspect al naturii umane. În plus, prin modul în care își construiește povestea, aceasta îți stârnește curiozitatea și te face să te întrebi care este motivația din spatele acestui virus, cine anume l-a aruncat în lume și de ce doar anumiți copii a trebuit să treacă prin asta.

Nu citesc foarte des distopii literare, trebuie să găsesc neapărat ceva extrem de bine scris, care să ajungă să mă prindă în mrejele sale și să mă facă să simt că totul se petrece chiar în față ochilor mei. Alexandra Bracken a reușit asta din plin, pentru că mi-a oferit adrenalină cât cuprinde și mi-a insuflat în suflet senzația aceea de stranietate și de nesiguranță, care domină întregul ei roman. Ea ne poartă pașii în America, Virginia, unde omenirea se confruntă cu unul dintre cele mai negre coșmaruri: copiii încep să moară sau să capete niște energii speciale, ce le oferă puteri supranaturale, greu de controlat, fapt care îi transformă din niște inocenți în cei mai mari dușmani ai semenilor lor. Tocmai de aceea, nu pot fi lăsați în libertate, ci sunt preluați atunci când puterile se declanșează și plasați în anumite centre ce ar trebui să îi vindece, locuri care nu sunt nimic altceva decât niște lagăre, care suprimă orice este mai frumos în tineri și îi transformă în simple marionete, care trăiesc doar atât timp cât se supun ordinelor primite, fără drept de replică. Copiii infestați cu NIAA sunt lăsați fără liber arbitru, fără puterea de a decide pentru ei. În plus, sunt despărțiți de familie, de locurile cunoscute, de acasă, ruptură care singură reprezintă o amenințare a bunei funcționări a minții acestora.

Copiii sunt împărțiți pe culori, în funcție de puterile pe care ajung să le dețină. Unii sunt Albaștri, alți Verzi, Galbeni, Roșii sau Portocalii. Ei pot influența gândurile oamenilor printr-un soi de telepatie, pot șterge gânduri și amintiri, pot controla energiile, pot avea puteri deosebite, iar toate aceste elemente sperie și îi conduce la izolare. Nu sunt învățați cum să supraviețuiască în condițiile date, ci li se suprimă puterile, care le sunt negate și anulate.

71718482_524221414978549_1766601880856690688_n

Bird Box. Orbește este o lectură palpitantă și antrenantă, care îți dă fiori reci pe șira spinării. Dacă sunteți mai sperioși, nu vă recomand să citiți acest roman noaptea, pentru că vă va fi teamă să mai ieșiți chiar și din plapumă. Veți simți că nu sunteți în siguranță nicăieri, iar acesta este sentimentul predominant pe tot parcursul lecturii cărții. Acum, la final, parcă privesc altfel lumea din jurul meu, iar toate acele teorii ale conspirației și toți acei oameni ce și-au construit buncăre de teama unei epidemii sau a unui final al lumii cunoscute nu mai par chiar așa de greu de imaginat. Josh Malerman se joacă foarte tare cu mintea ta, ca cititor, și chiar ai impresia că totul este posibil și parcă ți-ai lega la rândul tău o bentiță la ochi pentru a te proteja de urâtul de afară sau de orice creatură care ataca oamenii obișnuiți în roman, făcându-i pe toți să își piardă mințile la o simplă privire și să facă nefăcute. Este terifiant să te gândești că, la un moment dat, un astfel de scenariu fantezist ar putea deveni realitate, iar tot ceea ce cunoaștem s-ar putea sfârși la un moment dat, lăsându-ne pradă disperării și fricii fără margini.

Este un thriller psihologic fascinant, care ne prezintă un scenariu post apocaliptic desprins parcă din cele mai negre coșmaruri ale minții umane. Suspansul irumpe efectiv din fiecare pagină a cărții, iar acesta este asigurat de întunericul fără margini, de orbirea aceea temporară care i-a obligat pe oamenii de pe întreg mapamondul să se ascundă la adăpostul propriilor case, acum cu ferestre acoperite, și să se avânte doar arareori afară, pentru a își asigura cele necesare traiului, cu o bentiță legată în jurul ochilor. Nici nu îmi pot imagina cum este să nu vezi nimic, să nu mai te poți bucura de măreția cerului, de frumusețea florilor sau de razele calde ale soarelui. Nu pot să mă gândesc cum ar fi să nu pot vedea prima ninsoare, prima zăpadă, primele fire de iarbă încolțită, însă, pentru personajele din Bird Box. Orbește toate aceste lucruri devin un mod de viață. Ceva lovește, ceva pe care doar privindu-l îți oferă o stare de rău vecină cu nebunia, care te face să le iei viața celor din jur și să ajungi să te mutilezi și să îți iei chiar propria viață. Pare un experiment ratat, însă pentru oamenii din lumea lui Malorman, acest fapt devine o realitate cruntă cu care se confruntă anevoie, căci nimeni nu fusese pregătit pentru ceea ce va urma. Anxietățile și fircile sunt alimentate și de necunoscut, de faptul că nu știu cu ce se confruntă, nu au habar de ce anume ar trebui să se ferească:

„Orice ar fi, mintea noastră nu le poate accepta. Sunt precum infinitul, se pare. Ceva mult prea complex pentru noi pentru a le înțelege.”

Autorul te atrage în universul său literar prin faptul că îți lasă de la început până la final senzația aceea de incertitudine și de frică permanentă, care te paralizează de frică asemeni personajelor. Stai cu sufletul la gură pe tot parcursul citirii cărții și îți faci o multitudine de scenarii cu privire la ce anume s-ar putea întâmpla și care este cauza tuturor acțiunilor în masă ale oamenilor, care, după ce au văzut ceva – nu se știe ce anume, cei mai mulți le numesc creatura – acționează haotic și își pierd voința de a trăi. Rămâi cu senzația aceea ciudată că, de niciunde, poate apărea ceva care te face să te pierzi pe tine însuți, făcându-ți rău fără a te atinge măcar, doar prin puterea sugestiei.

Acțiunea este plasată în America, unul dintre locurile în care răul acesta suprem, cunoscut sub numele de Raportul Rusia, a ajuns cel mai târziu. Lumea nu mai este ceea ce cunoaștem în prezent, ci se transformă într-un haos fără margini, care îi face pe oameni să se comporte într-un mod extrem de primitiv. Ceea ce primează este supraviețuirea, indiferent de ceea ce trebuie să faci pentru aceasta. Se ajunge la un fel de societate asemănătoare Evului Mediu, în care tehnologia nu mai este de niciun folos, iar cel mai puternic câștigă lupta cu viața. Pare să ajute foarte tare acoperirea ușilor și a ferestrelor și legarea ochilor în timpul ieșitului pe afară, însă nimeni nu știe exact ce anume se petrece și care este cauza tuturor relelor. Toată această ambiguitate îi face pe mulți să își piardă rațiunea de a fi și să acționeze în moduri bizare.

Josh Malerman ne oferă posibilitatea unei mai bune înțelegeri asupra celor întâmplate prin plasarea acțiunii în două timpuri: un prezent al fugii și al încercării de găsire a unui loc mai plin de pace și un trecut al începutului de molimă și al adaptării la noile condiții de viață. Liantul principal este Malorie, tânăra care ar fi trebuit să traverseze una dintre cele mai frumoase perioade din viața ei (în momentul declanșării nebuniei generale a aflat că este însărcinată), însă, care ajunge să lupte pentru viața ei și a copilului încă nenăscut din pântecele său.

53819587_1008043976059182_3915819458693693440_n

 

Stone Rider este o distopie literară plină de forță și de originalitate. Autorul aduce în prim-plan o poveste captivantă despre prietenie, camaraderie și iubire într-o lume dominată de ură, violență și moarte. El vorbește despre un univers cu care nu m-am întâlnit foarte des în peisajul literar, cu o acțiune extremă, dominată de motociclete și Rideri care visează la un viitor mai bun, de oameni care refuză să se declare învinși într-o lume în care doar cel mai puternic supraviețuiește.
David Hofmeyr mi s-a părut extrem de îndrăzneț în momentul în care a decis să aducă în fața cititorilor acest roman. Știu tot din interviul acela de la final ca totul a pornit ca într-un fel de joacă, el creând o simplă poveste despre Rideri, după care a ajuns la ceea ce avem acum în fața noastră și aceasta după ce persoanele care i-au citit povestirea și-au dat seama de potențialul acesteia. Autorul creează o lume cu totul nouă, plasându-ne într-un viitor pe care cu siguranță nu ni-l dorim: omenirea se află într-un continuu declin, apa este pe cale de dispariție, zonele verzi sunt aproape inexistente și sunt doar un vis al ființelor umane, căci acum pot vedea doar deșerturi și zone aride, nimeni nu mai este în siguranță, nu există prea multe opțiuni de lucru, este fie mina, fie participarea la cursele de motocicletă, și speranța la o lume mai bună, în care să nu mai existe toate gazele toxice în atmosferă și în care oamenii să ajungă să trăiască din nou mai mult timp.
Lumea creionată de Hofmeyr este unică și plină de autenticitate. Pentru a scăpa din această viață sumbră, în care pericolul irumpe la fiecare pas, Riderii adună puncte, sperând ca, într-un final, să ajungă să primească un bilet pentru Baza Spațială. Apa este destul de rar de găsit, fapt pentru care există anumite capsule ce țin locul lichidului vital. Unii oameni au drept de viață și de moarte asupra celor din jur. Motocicletele devin vitale, însă ele nu au nevoie de combustibil, ci sunt încărcate de la energia provenită de la Rideri. Universul acesta te ia prin surprindere, dar te și cucerește totodată.
Atmosfera pe care o întâlnești în acest roman încă de la început îți lasă impresia de western vechi, genul celor cu Clint Eastwood, numai că oamenii din „Stone Rider” nu se luptă cu pistoale și nu au cai cu care să înceapă urmărirea, ci prăștii cu pietre, cuțite și minunate motociclete, care vibrează sub cei care le conduc și poartă cu ele energiile și amintirile vechilor lor conducători, ca un ecou al strămoșilor, căci motoarele se moștenesc doar în cadrul familiei.
Autorul ne poartă pașii în Blackwater, una dintre localitățile noii lumi, zona unde Colonelul Blood (cel care stăpânea și conducea zona) își avea doi dintre copii, pe Sadie și pe Levi, și locul în care trăia eroul acestui roman, Adam Stone, un adolescent cu vise mărețe, destul de naiv pentru universul în care s-a născut, care încă mai speră că nu e nevoie de violență pentru a supraviețui și care se refugiază într-un fel de leșin de fiecare dată când simte pericolul sau vreo emoție mai puternică. El nu are o viață tocmai fericită, mama a murit din cauza toxinelor nocive din atmosferă, tatăl s-a sinucis, iar fratele său, Frank, și-a pierdut un picior în ultima cursă Blackwater, una dintre cele mai dure raliuri. Lumea lui este dominată de teama de a nu ajunge să lucreze la minele de voddenită, adică să își rateze viața asemeni tatălui său, sau de a rămâne un lăsat în urmă din cauza unor infirmități. Cea mai mare dorință a sa este aceea de a participa la marea Cursă ce urmează să aibă loc în acel an și pe care o tot amână de vreo doi ani, căci simte că nu poate să își lase fratele invalid în urmă și nici nu se poate despărți de Sadie Blood, tânăra care repară motociclete și de care este îndrăgostit în secret. Se simte încă legat de aceste locuri și de oamenii dragi, însă, un eveniment trist îl determină să ia taurul de coarne și să facă pasul cel mare, devenind un Rider: fratele său este ucis de Supraveghetorii conduși de Levi Blood. 

Omul focului este o distopie literară captivantă, care te poartă în pași alerți printr-o lume post apocaliptică, în care domnește o nouă ordine socială, mânată de frică, vecină cu paranoia adeseori, dorința de putere, autodistrugere și speranța că va veni un timp mai bun, mai apropiat de ceea ce avusese omenirea înainte ca un virus letal, supranumit Solzu` Dragonului, să se extindă asupra multor oameni, transformându-i într-o torță vie, în combustibil pentru un foc măreț, care joacă un rol magistral pe tot parcursul romanului, devenind un antagonist sau un erou, în funcție de perspectiva din care privești lucrurile.

Dincolo de povestea în sine, Joe Hill aduce în discuție problematici care preocupă lumea modernă, precum posibilitatea de autodistrugere a omenirii, care întâmpină deja tot felul de rele, ce ar putea conduce la dispariția oricărui confort actual, la interrelaționarea dintre oameni în caz de dezastru natural iminent, dorința de a domina și de a conduce lumea, atunci când ordinea mondială se modifică în totalitate, capacitatea oamenilor de a rămâne buni chiar și în cele mai teribile situații și de a face bine chiar și atunci când nu ești sigur că vei ajunge să supraviețuiești unei noi zile, panica ce conduce la excluderea totală a celor care nu se mai încadrează în anumite tipare sau dorința de a îi proteja pe ceilalți în pofida tuturor temerilor:

Dar când mă gândesc mai atent, păi, chiar și dinainte de Solzu’ Dragonului, majoritatea vieților oamenilor erau nedrepte, brutale, cuprinse de pierderi și de mâhniri și de confuzie. Majoritatea vieților oamenilor au fost și sunt prea scurte. Majoritatea oamenilor și-au trăit viețile înfometați și desculți, fugind de războaie și de foamete, o molimă aici și o inundație dincolo. Însă oamenilor le e dat să cânte pe mai departe. Chiar și un bebeluș care nu a mai fost hrănit de zile întregi se va opri din plâns și se va uita în jur când ar auzi pe cineva cântând de bucurie. Cânți și e ca și cum ai da de băut unui om însetat. E un act de bunătate. Te face să strălucești. Dovada că tu contezi se află în cântecul tău și în felul în care aduceți lumină unul pentru celălalt.

Practic, Joe Hill imaginează un scenariu extrem de plauzibil ținând cont de modul în care evoluează societatea în prezent și ne oferă o privire de ansamblu asupra noțiunilor de bine și rău, care se modifică în funcție de situație și de punctul de vedere. Multe lucruri pornesc de la o intenție bună și sfârșesc prin a fi doar o pată urâtă în istoria omenirii. Uneori, fanatismul îmbracă hainele bunătății și supune oamenii la o teroare fără margini, iar frica scoate la iveală frânturi de suflet ale unor oameni care se temeau să se arate pe ei, cei autentici, într-o lume în care trebuie să te supui anumitor rigori. Însă, atunci când totul explodează și arde la propriu, nu mai este nevoie să păstrezi anumite aparențe și poți lăsa monștrii interiori să iasă la suprafață, preluând controlul și semănând teroare și moarte de jur împrejur.

60801629_591400581352080_5058912772457234432_n

 

Lumea de astăzi a început să conștientizeze tot mai mult importanța îngrijirii mediului înconjurător și observăm o tendința ecologistă pe întreaga planetă și, cu toate acestea, nu cred că ne dăm cu adevărat seama de proporțiile pe care le-ar atinge aceasta dacă până și unele dintre cele mai mici viețuitoare ale planetei, așa cum sunt albinele, ar dispărea cu totul. Ne preocupă încălzirea globală, topirea calotelor glaciale și plasticul folosit în exces, însă, cu toate acestea, tot ne credem zei și continuăm să facem tot ceea ce ne trece prin minte, considerând că un eventual colaps este mult prea departe de noi. Ne gândim că dispariția albinelor ne-ar lăsa doar fără miere și considerăm că putem trăi și fără, însă Maja Lunde trage un semnal de alarmă prin intermediul romanului său, Istoria albinelor, spunându-ne că dispariția acestor insecte ar conduce la grave dezechilibre de mediu și chiar la extincția întregii rase umane, care depinde de fertilizarea plantelor făcute de către aceste mici viețuitoare. Romanul este bine documentat și te pune pe gânduri, atingând subiecte pe cât de actuale, pe atât de neașteptate și de revelatoare.

Istoria albinelor este un roman captivant și îndrăzneț, reunind între paginile sale atât o saga de familie, cât și o parabolă asupra lumii și o distopie extrem de credibil creată, toate unite printr-un element comun: iubirea pentru albine și studiul științific aplicat acestora, care conduce la adevăruri incontestabile despre lumea în care trăim. Autoarea folosește trei planuri narative, unul plasat în Anglia anului 1852, altul în SUA anului 2007, iar altul mult mai îndepărtat, situat în China anului 2098, fiecare dintre acestea fiind legate extrem de frumos spre finalul romanului. Dincolo de extincția coloniilor de albine, care conduce la tema legăturii dintre factorul uman și elementul natural, cartea abordează și tema relației dintre generații, dintre copii și părinți, precum și pe cea a relației de cuplu, care înfruntă în mod diferit problemele vieții.

Romanul ne arată ca trebuie să învățăm din trecut, să ne concentrăm pe clipa prezentă, pe care trebuie să o trăim la maximum, și să sperăm la un viitor mai bun, în care oamenii vor evolua, transformând globul pământesc într-un univers mai stabil și mai în avantajul oricărei vietăți, oricât de mică. De asemenea, ni se arată că suntem individualități, care facem alegeri separate, însă putem supraviețui doar adunându-ne forțele ca o comunitate, ca o societate care trăiește într-un imens sat universal.

După cum v-am spus anterior, cartea reunește trei povești de viață, aparent fără nicio legătură între ele, dar care se împletesc în mod armonios în final, autoarea nelăsând nimic nespus și nimic la voia întâmplării. Liantul lor este realizat de iubirea excesivă pentru albine, de dependența lor de aceste mici viețuitoare ale pământului, care le oferă lecții neprețuite de supraviețuire chiar și în cele mai ostile medii. Recunosc, cel mai tare mi-a plăcut povestea din viitor, pentru că mi s-a părut mult mai alertă ca stil față de cea din trecut, care se desfășoară asemeni poveștilor clasice, sau cea din prezent, mult mai axată pe problemele dintre un tată și un fiu și pe discrepanțele existente între un tată fără studii, dar cu o mare pasiune, și un copil iubitor de arta cuvântului, pasiune ce îi rămâne total neînțeleasă tatălui său, pentru care întreaga viață se învârte în jurul muncii fizice.

cats

 

Voi ce cărți cu scenarii apocaliptice ați citit? Ce îmi recomandați?

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.