L. J. SMITH: TREZIREA (JURNALELE VAMPIRILOR #1) – RECENZIE

Am primele patru volume din seria Jurnalele Vampirilor de L. J. Smith acasă de foarte mult timp, dar am tot amânat citirea lor. De curând, am văzut serialul care are la bază povestea lui Smith și am fost curioasă să văd cum mi se par și cărțile. Curiozitatea mea a fost destul de mare. Așa că am început să citesc Trezirea, primul volum, și am tot sperat că va fi mai bine, că mă va atrage în mrejele sale și că mă va face să îmi doresc să citesc și următoarele volume din serie, dar, din păcate, nu a fost cazul. Poate serialul, care este unul foarte bun, cu vampiri ale căror trăsături și puteri nu sunt exagerate, poate faptul că sunt eu prea mare și o carte cu adolescenți nu mai mă încântă prea tare, poate felul în care autoarea și-a construit acțiunea, cu lipsuri destul de mari la nivel logic sau poate toate la un loc m-au făcut să nu mai vreau să continui seria asta. Poate pe viitor, nu știu, dar cert este că, în prezent, dorința mea nu mai există. Aș fi vrut mult mai mult de la romanul ăsta și nu a fost. I-a lipsit sarea și piperul.

Trezirea este un preambul în lumea din Fell`s Church, în care oamenii și creaturile nopții, vampirii, coexistă fără ca măcar să aibă habar. Este un roman cu și despre adolescenți, căci personajele sunt încă elevi de liceu, și are toate clișeele specifice: eleva populară, în jurul căreia se învârt toți ceilalți și care are impresia că totul i se cuvine, fotbaliștii, balurile de Halloween, îndrăgostirea de băiatul cel nou, asupra căruia planează toate suspiciunile din lume și lista ar putea continua. L. J. Smith pornește de la o realitate care stârnește interesul: niște vampiri veniți din alte timpuri, dintr-o Florența de final de secol cincisprezece, care se amestecă printre locuitorii localității în care fiecare cunoaște pe fiecare, aducând cu sine multe probleme: morți și victime ale unor atrocități greu de imaginat. Tocmai de o astfel de creatură se îndrăgostește eleva populară a liceului din Fell`s Chuch și aici se schimbă puțin și registrul, acesta este punctul care m-a făcut să vreau să dau puțin cu cartea de pereți, pentru că Elena, caracterul feminin principal, este de o naivitate ieșită din comun și ajunge să aibă sentimente extrem de puternice față de cineva pe care abia l-a cunoscut, în care se încrede orbește indiferent de ceea ce vede sau simte, iar acest fapt nu este deloc credibil nici măcar pentru o adolescentă, care știm că acționează haotic oricum. Nu m-am putut pune în pielea ei, nu i-am înțeles acțiunile, iar acest fapt nu mi-a permis să mă bucur de lectură. A fost o carte drăguțică, dar cam atât. Mi-aș fi dorit mult mai mult de la ea în mod cert.

Jurnalele Vampirilor - Trezirea - recenzie

Trezirea – o poveste de dragoste interzisă

L. J. Smith ne poartă pașii în Fell`s Church, unde trăiește Elena Gilbert, proaspăt întoarsă dintr-o excursie din Franța. Este frumoasă, populară, mereu înconjurată de prieteni, dar ea parcă vrea mereu ceea ce nu îi este accesibil. Aflăm despre ea că este orfană și crescută de o mătușă. În rest, pare genul acela de fată rea, care este dispusă să facă orice pentru a primi ceea ce vrea. A fost iubita lui Matt, un coleg de școală, are două prietene care o susțin în orice nebunie și pare că totul este perfect. Asta până când apar Stefan, noul elev al școlii, de care se îndrăgostește în mod iremediabil într-un timp foarte scurt sau este mai mult o atracție, căci acesta este singurul băiat din școală neinteresat de ea.

Odată cu apariția lui Stefan în localitate, încep să se petreacă tot soiul de lucruri ciudate în localitate: o cioară e în permanență cu ochii pe Elena și pare extrem de nefirească, oamenii încep să fie atacați în locurile întunecate, iar întreaga atmosferă din orășel se schimbă. Frica plutește în aer. Nimeni nu bănuiește exact natura faptelor, dar toate degetele sunt îndreptate către nou venit. Ceea ce nu știu ei dar noi, ca cititori aflăm, și chiar și Elena la un moment dat, este faptul că Stefan provine dintr-o altă lume, dintr-o Florență a secolului cincisprezece, unde fusese transformat în vampir printr-o conjunctură nefericită: atât el, cât și fratele său, Damon, erau îndrăgostiți de Katherine. Aceasta le-a oferit darul nemuririi ca un fel de gest de iubire. În prezent, Elena pare copia fidelă a lui Katherine, iar acest triunghi amoros din trecut pare să prindă din nou viață, căci Damon este și el prezent în diferite forme alături de cei doi.

Cam aceasta este acțiunea în mare, numai că totul se derulează într-un timp mult prea scurt și toată această alergătură printre stări și acțiuni nu e tocmai comodă. Te obosește teribil la un moment dat și nu te ajută să te conectezi cu subiectul cărții. De asemenea, nici nu te ajută să îți imaginezi lumea asta nouă, vampirească, deloc, pentru ca primești detalii pe repede înainte și nu apuci să te obișnuiești cu nimic. Mi se pare că lumea aceasta a întunericului putea fi exploatată mult mai mult, iar Puterile vampirilor ne puteau fi redate într-un ritm mult mai încet. Autoarea ne putea lăsa să descoperim noi înșine care sunt acestea, surpriza ar fi fost mult mai mare.

Lucrul cu care nu am rezonat deloc, dar deloc, și care m-a făcut să nu vreau să continui seria a fost modul de a se comporta al Elenei. Se manifestă nefiresc de drăgostos și de atipic în prezența lui Stefan, care nu o ține sub o vrajă a vampirilor, care ar putea explica dragostea ei subită pentru un tip pe care abia îl cunoaște. Așa, nu este credibilă deloc. Devine un fel de obsesie a ei. Nu îl cunoaște, dar îl apară. Este aproape violată de un coleg de clasă, dar se încrede în nou venit și pleacă cu el, aterizând direct în apartamentul lui. Apoi, toți îl acuză că ar fi un criminal, ea este convinsă că nu este așa, deși îl cunoaște de prea puțin timp. Îl găsește cu gura plină de sânge, mâncând un iepure, îi spune că e vampir, deci ucigaș, ea continuă să nege natura lui de prădător. Nu are niciun fel de instinct de protecție a propriei persoane și asta nu mi-o pot explica deloc.

La fel, nu am putut înțelege cum, la un bal de adolescenți, ținut în sala de sport a unui liceu, există ca supraveghetor un singur profesor. Este nefiresc, întotdeauna sunt delegați mai mulți profesori sau adulți din principiu. Știi că se pot întâmpla multe. Apoi, când adultul moare, o mână de liceeni este decisă să găsească presupusul criminal, ceea ce iar nu se poate întâmpla. Acțiunea în sine nu a mai fost credibilă din momentul în care Elena decide că este iubita lui Stefan. În plus, autoarea face salturi nefirești în timp: acum se știu de o săptămână, acum aflăm că au trecut două luni. Timpul dintre se pierde în neant…

Trezirea, primul volum al seriei Jurnalele Vampirilor, este o lectură potrivită pentru o vârstă fragedă, când nu ești foarte atent la detalii și când încă mai crezi în povești cu zâne. Altfel, este destul de greu de parcurs cu mintea adultului și riscă să dezamăgească profund. Cu mine s-a întâmplat asta, cel puțin. Începutul și sfârșitul au avut un sens și au avut un farmec aparte, dar cam atât.

Jurnalele Vampirilor, Trezirea - recenzie

Date despre carte:

  • Titlu: Trezirea
  • Autor: L. J. Smith
  • Titlu original: The Vampire Diares: The Awakening
  • Traducere: Mirella Acsente
  • Editura: Leda (Grupul Editorial Corint)
  • Serie: Jurnalele Vampirilor, volumul 1
  • Anul apariției: 2010
  • Număr de pagini: 284
Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.