LA O ȘUETĂ CU AUTOAREA DELIA MORETTI

Delia Moretti este o prezență extrem de diafană și de discretă pe rețelele de socializare. Am descoperit-o prin frânturile de poveste pe care le postează și pot afirma că îmi place foarte tare modul ei de a scrie. Are un dar minunat de a transforma chiar și cea mai banală întâmplare în emoție pură și cred că tocmai asta o scoate în evidență în peisajul românesc: scrijelește parcă în inimi atunci când scrie. Aduce în prim-plan subiecte de actualitate: precum relațiile din cadrul familiei, prietenia, iubirea, și te face să te îndrăgostești de poveștile sale încă de la primele rânduri. Dacă asemeni mie sunteți curioși să o cunoașteți mai bine, vă invit să citiți mai multe în rândurile ce urmează.

La o șuetă cu autoarea Delia Moretti

La o șuetă cu autoarea Delia Moretti

Î: Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute nouă, cititorilor.

R: Sunt o româncă stabilită în Italia. Când eram mică, îmi doream o familie numeroasă, dar o sarcină cu peripeții m-a obligat să mă mulțumesc doar cu Fabian, care anul acesta a împlinit 16 ani. Sunt căsătorită și îmi pare rău că îmi văd părinții tot mai rar din cauza distanței.

Î: Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris, determinându-te, mai apoi, să devii scriitorul de astăzi?

R: Încă nu mă cred o scriitoare în adevăratul sens al cuvântului. Îmi place să cred că sunt o visătoare care împărtășește cu ceilalți ideile sale. În 2015, din întâmplare, am descoperit platforma Wattpad și s-a înfiripat o iubire la prima vedere. Inițial, eram o cititoare care își pierdea nopțile citind cărțile altora. În urma unui pariu, am început să scriu la ,,Seria Prenupțial”, care pe atunci se numea ,,Acordul” și îi avea în prim-plan doar pe Cristian și Emily, ca mai târziu să se dezvolte ideea și să ajungă să aibă forma și numărul de pagini pe care îl are acum.

Î: Cunoaștem faptul că majoritatea scriitorilor au un ritual de scriere. Care este ritualul tău? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? Ce anume te inspiră atunci când scrii?

R: Nu am un astfel de ritual. Îmi place liniștea, dar nu este un aspect fundamental. Dacă am o idee care îmi place, scot telefonul și o notez indiferent unde mă aflu sau ce fac. Nu o pot numi ,,o zi de scris”, ci mai degrabă momente dedicate scrisului. Primul este la primele ore ale dimineții. Atunci, mintea îmi este relaxată și în trei ore de scris reușesc să fac miracole. În restul zilei, momentele dedicate scrisului alternează cu celelalte activități ale mele din viața de zi cu zi.

Î: Ce anume preferi: romanele sau seriile de sine stătătoare?

R: Chiar dacă este o minciună gogonată, aș îndrăzni să spun romanele, dar vă dezvălui un secret: toate cărțile scrisese de mine pe Wattpad erau de sine stătătoare. În momentul în care trebuia să scriu cuvântul ,,sfârșit”, emoția, dar și  șirul de idei cu alte evenimente mă împingeau de la spate să scriu ,,va urma”, dând naștere unui volum nou. Nu s-a aplicat regula aceasta doar la Romeo și Violeta, căci acolo era deja totul programat de la bun început.

Î: Spune-ne câteva cuvinte despre cărțile tale.

R: Sunt povești de viață presărate cu umor. Când am început să scriu, mi-am propus să ies în evidență față de ceilalți cu un stil doar al meu. Nu știu dacă am reușit sau nu, dar sincer vorbind, îmi dau silința să fie așa. Ideea este că nu îmi place să mi se spună că ideea cărții mele se aseamănă cu nu știu care altă carte sau film. Încerc să evit pe cât posibil șabloanele impuse de către un clișeu, să ies în evidență cu ceva doar al meu. Mulți vor spune că nici umorul nu mai este o noutate. Că sunt autoare care îl folosesc, dar și aici tind să cred că stilul fiecăruia în parte își poate pune amprenta asupra cititorului.

Î: Cum anume procedezi atunci când cititorii își doresc o anumită traiectorie pentru personajele dragi din romanele tale sau un anumit final? Ții cont de părerea lor? Cum reușești să păstrezi un echilibru între propriile dorințe cu privire la acțiunea adusă în fața cititorilor și dorințele acestora din urmă?  

R: Am ajuns la concluzia că cititorii mei sunt muți. Fără supărare, dar așa este. În cursul anilor, pe platforma portocalie au fost puține persoane care au intrat în contact direct cu mine, prin urmare ideile îmi aparțin în totalitate. Nu au contribuit la dezvoltarea ideilor mele. Am fost trasă de urechi și mi s-a cerut în nenumărate rânduri să schimb finalul cărții ,,Romeo și Violeta”, dar cum comentariile au apărut prea târziu după terminarea cărții, a rămas neschimbată, având în vedere că tot atâtea persoane au spus că este firesc să aibă un așa final.

La o șuetă cu autoarea Delia Moretti

Î: Consideri că scrisul are puterea unei practici spirituale? Cum anume te ajută scrisul în ceea ce privește starea ta emoțională?

R: Dacă îmi puneai această întrebarea în urmă cu o lună, aș fi răspuns că da, scrisul are puteri spirituale, dar acum, după o dezamăgire personală, spun nu, nu este așa. Starea emoțională din momentul de față mă oprește din a scrie. Moralul îmi este la pământ, iar ideile încurcate, prin urmare scrisul este pus pe un loc îndepărtat față de prioritățile actuale. O să îmi treacă, am nevoie de timp și după o să mă întorc la scris cu forțe proaspete, sunt convinsă de asta.

Î: Ai citit o anumită carte care a reușit să îți schimbe perspectivele asupra modului de scriere sau care să te facă să ai o altă viziune asupra scrisului?

R: Categoric nu. Așa cum am mai spus, îmi place să croiesc un stil propriu. Să pun o barieră de emoții și sentimente între ceea ce scriu eu și ceilalți colegi în această meserie aleasă.

Î: Ai vreo carte preferată, pe carte ți-ai fi dorit din tot sufletul să o fi scris tu?

R: Nu pot spune că am o singură carte preferată. Toate cărțile citite au rămas în sufletul meu într-un fel aparte. Recunosc că mi-ar plăcea să fie numele meu pe mult mai multe coperți, dar răbdare, toate la timpul lor.

Î: Ce surprize literare ne pregătești pe viitor?

R: Am de gând să public toate cărțile scrise pe platformă, acum ținute ascunse pentru corectările de rigoare. Prima de pe listă este ,,Două inimi, un singur trup”, care face parte dintr-o altă trilogie – ,,Regulile nescrise ale vieții”. Sper din tot sufletul să vadă lumina tiparului în viitorul apropiat, mai ales că sunt câteva cititoare care mă tot bat la cap zi de zi pentru a afla când va ajunge la ele. Că tot am vorbit de cititoare curioase, cu ocazia aceasta au posibilitatea să cunoască faptul că romanul lor de suflet are o continuare – ,,Prietenii la catarame”, care este în lucru în perioada aceasta.

Î: Cum vezi tu literatura română contemporană? Cum se vede aceasta din punctul de vedere al autorului?

R: Citind atât în limba italiană, cât și în limba română, am observat că nu suntem chiar atât de slabi pe cât spun anumite persoane. Bineînțeles, critica aceasta este la fel de valabilă pe cât este de greșită, având în vedere că se generalizează foarte mult subiectul acesta. Din punctul meu de vedere, nu sunt în măsură să spun mai mult de atât.

Î: Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat le-ai oferi celor aflați la început de drum în taina scrisului?

R: După acest răspuns, o să fiu trasă de urechi, sunt convinsă de asta. Îmi place să dau sfaturi de încurajare. Să spun fruntea sus tuturor, nu luați în seamă cuvintele răutăcioase la adresa muncii proprii, nu lăsați un șut în fund să vă închidă oportunitățile către împlinirea viselor croite cu multă trudă. Critica în sine are o fărâmă de adevăr, tu, cel criticat, ia fărâma aceea și mergi mai departe cu experiența de viață îmbogățită. Nu te împiedica în cuvintele aruncate cu răutate la adresa ta, adună-le și folosește-le într-un mod plăcut mai târziu! Răbdarea, dar și înțelegerea îți va fi răsplătită în timp.

PS: Se aplică doar când este vorba despre o altă persoană, alta în afară de mine, căci atunci sunt criticul numărul unu înaintea tuturor.

Î: Un mesaj pentru cititorii tăi și ai blogului.

R: Mulțumesc din suflet pentru timpul acordat! Nu am crezut că o româncă cu un nume ciudat va stârni curiozitate și interes. Ajunsă în punctul acesta al discuției, emoția momentului este mare și cuvintele greu de expus. Aș îndrăzni să vă spun că vă îmbrățișez cu drag, dar îmi este interzis un așa gând. Virusul acesta nemilos ne obligă să stăm la distanță de siguranță.

 

Mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu! Să ne auzim cu bine! Cărțile autoarei le găsiți aici.

2 gânduri despre ”LA O ȘUETĂ CU AUTOAREA DELIA MORETTI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.