LA O ȘUETĂ CU AUTOAREA DYANA PÎSLARU

Dyana Pîslaru este o prezență diafană și destul de discretă din mediul online, care își lasă cărțile să vorbească pentru ea. Și nici că putea avea o strategie mai bună pentru a se prezenta, pentru că scrie absolut minunat și nu ai cum să nu te îndrăgostești de ceea ce creează. Are cartea de vizită perfectă și un talent minunat, iar acestea le impun cititorilor să revină mereu și mereu asupra scrierilor sale. Ține în mână un penel înmuiat în aripile gingașe coborâte dintr-un loc celest și te vrăjește cu povești inspirate de tradițiile și obiceiurile Indiei. Creează culoarea locală, pune accentul pe caracterul personajelor, pe care le construiește cu migală, și te ajută să călătorești cu ajutorul poveștilor sale. Este un autor cameleonic, care poate schimba genurile cu dexteritate și să se joace cu cuvântul scris în așa manieră încât să cucerească. Este autoarea romanului Pictează-mă în culori indiene, un roman inspirat de cultura indiană, pe care o iubește, și a seriei Stringent, un fantasy la care abia aștept să ajung. În plus, este singurul scriitor din zona mea, iar asta mă face să sper că, într-o zi, vom putea depăna povești la o cafea. Nu ne-am plictisi, sunt singură. Însă, până la îndeplinirea viselor, vă las în compania răspunsurilor Dyanei. Nu m-am putut abține și am chestionat-o puțin.

LA O ȘUETĂ CU AUTOAREA DYANA PÎSLARU

La o șuetă cu autoarea Dyana Pîslaru

Î: Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute nouă, cititorilor.

Sunt mămica unui prichindel de cinci anișori și copilăresc împreună cu el.

Sunt o fire curioasă. Orice simplă informație auzită care-mi stârnește interesul se transformă în ore de lectură și cercetări.

Sunt un cinefil înrăit. Iubesc filmele horror și thriller, dar nu spun nu unui rom-com sau unei drame.

Pentru cei care nu mă cunosc, sunt introvertită, timidă, dar, de îndată ce ajung să mă simt în largul meu alături de o persoană, mă transform într-un mic bufon în preajma căruia nu ai nicio șansă să stai serios.

Î: Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris, determinându-te, mai apoi, să devii scriitorul de astăzi?

Eram în clasa a șaptea. Obișnuiam să citesc foarte mult încă din copilărie. Aveam și o obsesie pentru anime-uri. Atât de multe povești palpitante urmărisem, atât pe ecran, cât și printre filele cărților, încât m-am trezit într-o zi că vreau și eu să scriu. Pur și simplu. Nu aveam habar ce însemna asta, cum ar fi trebuit să fac, dar voiam să creez propria poveste.

Prima mea încercare a reprezentat-o Stringent, romanul pe care astăzi l-am publicat la editura Quantum. Desigur, pe vremea aceea era puerilă. Era o combinație caraghioasă între Inuyasha și Yoyo Hakusho :))

Profesoara de limba română, o doamnă căreia îi sunt și astăzi recunoscătoare, a fost prima mea „cititoare” și, deși sunt conștientă că scriitura mea era mediocră, m-a încurajat și mi-a lăudat „apucăturile”, drept pentru care am continuat să scriu cu plăcere.

Î: Există un mit conform căruia majoritatea scriitorilor au un ritual de scriere. Care este ritualul tău? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? Ce anume te inspiră atunci când scrii?

Am o singură regulă: să fie muzică!

Cel mai bine scriu noaptea: cu căștile pe urechi, singură și fără distrageri. Ziua nu mă pot concentra, chiar și de nu-l am pe cel mic în preajmă. Mă gândesc la un vas pe care l-am lăsat în chiuvetă, ori că nu am dat câinelui să mănânce, ori că ar fi trebuit să cumpăr ceva.  Și stau acolo, în fața laptopului, chinuindu-mă să mă gândesc la poveste. Nici nu fac lucrul care-mi distrage atenția, pentru că… da, eu trebuie să scriu, dar nici nu scriu, căci păcătoasa aia de farfurie nu-mi dă pace :))

Nu știu dacă muzica mă inspiră neapărat, cât mai degrabă mă ajută să intru în atmosfera poveștilor. Trec de la pianul lui Yiruma la dubstepul agresiv, la simfoniile lui Mozart, apoi la epic music în funcție de starea de spirit și de scenele pe care le scriu.

picsart_01-27-061245086174381418197.jpg

Î: Ce anume preferi mai tare: romanele sau seriile de sine stătătoare?

Ambele. La cele de dragoste, de exemplu, e de ajuns un singur volum. Dacă e fantasy, de preferat ar fi să aibă cel puțin trei volume. Sau patru… cinci :))

Î: Spune-ne câteva cuvinte despre cărțile tale.

Întotdeauna mi s-a părut dificil să vorbesc despre cărțile mele. Nu știu ce aș putea spune pentru a stârni interesul cititorilor, mi-e teamă să nu le fac să pară… seci.

„Pictează-mă în culori indiene” este un proiect tare drag mie, unul care, culmea, a început ca o glumă. Nu mă așteptam să scriu atât de mult, să mă implic atât de mult în poveste și, mai ales, nu mă așteptam să ajungă în mâinile cititorilor. Aveam o ea, o protagonistă neîncrezătoare și mult prea serioasă, cu care am ajuns să empatizez și care, pe parcursul cărții, mi-a împărtășit anumite convingeri și păreri despre lume, despre relații și societate. Și un el, un indian șarmant, reprezentând bărbatul modelat de religia hindusă așa cum o percep eu. Am scris cu sufletul, am pus în cuvinte simțăminte și gânduri, fără a mă gândi prea mult la stil, la structura cărții sau alte detalii.

„Stringent”, pe de altă parte, este o poveste mai complicată, una mai muncită, de care sunt cu adevărat mândră. Un fantasy așa cum dintotdeauna mi-a plăcut să citesc, cu creaturi supranaturale inventate, care mi-au dat libertatea să scriu orice îmi trecea prin minte. Principala mea sursă de inspirație, să spun așa, a fost reprezentată de anime-uri, lucru care sunt sigură că se poate observa pe parcursul lecturii: avem o luptă între bine și rău, avem forțe misterioase, comploturi, alianțe, trădări, războaie în Infern și călătorii ale protagoniștilor mei supranaturali într-o lumea condusă de regi muritori. Povestea de dragoste nu lipsește nici de aici, pentru că, aparent, sunt o romantică incurabilă. Imprevizibilitate cred că-i cuvântul care descrie cel mai bine povestea, dar las ca cititorii să spună dacă am dreptate.

received_26119303756852706125671403287195804.jpeg

Î: Cum anume procedezi atunci când cititorii își doresc o anumită traiectorie pentru personajele dragi din romanele tale sau un anumit final? Ții cont de părerea lor? Cum reușești să păstrezi un echilibru între propriile dorințe cu privire la acțiunea adusă în fața cititorilor și dorințele acestora din urmă?

Sincer, nu am avut până acum cititori care să-mi sugereze o anumită traiectorie. La fiecare poveste scrisă, eu am știut finalul atunci când am pus primele cuvinte pe foaie și nu m-am abătut niciodată de la acesta.

Ca și cititor, iubesc să fiu surprinsă de autor, să-i intru în minte și în suflet, chiar dacă uneori poate că mi-aș dori ca povestea să meargă într-o altă direcție. Scriind, vreau să cred că același lucru îl doresc și cititorii mei.

Nu știu, deci, cum și cât de mult m-ar influența.

Î: Consideri că scrisul are puterea unei practici spirituale? Cum anume te ajută scrisul în ceea ce privește starea ta emoțională?

Presupun că fiecare scriitor găsește o cale de evadare în poveștile sale. Astfel văd și eu scrisul. Este o relaxare, o evadare din realitate, o cale de a-mi reîncărca bateriile atunci când ajung la epuizare.

Sunt genul de persoană care, pentru cei din afară, are o viață perfectă, e mereu fericită și nimic nu o doboară. Nu îmi împărtășesc necazurile și nu-i las nici pe cei mai apropiați să mă vadă la pământ. În mintea mea, e mai bine să-mi înfrunt singură chinul decât să-i necăjesc și pe ei. Și așa ajung la scris, acolo unde mă descarc, unde îmi adun puterile, pentru a-mi menține în continuare zâmbetul pe buze.

Î: Ai citit o anumită carte care a reușit să îți schimbe perspectivele asupra modului de scriere sau care să te facă să ai o altă viziune asupra scrisului?

Nu chiar. Învăț ceva nou din fiecare carte citită. Urmăresc cum sunt creionate personajele, cum e structurată acțiunea, cum se desfășoară, cum să introduc intrigile, dar nu pot spune că a fost vreuna care să mă facă să privesc altfel scrisul.

Î: Ai vreo carte preferată, pe carte ți-ai fi dorit din tot sufletul să o fi scris tu?

Ăăă… nu. Sunt cărți la finalul cărora rămân cu un strop de gelozie, care mă fac să fiu oarecum dezamăgită, gândindu-mă că poveștile mele nu-s la fel de bune, că nu scriu la fel de bine ca autorul respectiv. Să scriu o carte la fel de palpitantă, da, la asta mă gândesc, dar nu m-am gândit niciodată că aș fi vrut să scriu ACEA carte.

La o șuetă cu autoarea Dyana Pîslaru

Î: Ești un autor destul de cameleonic și abordezi genuri literare diferite în scrierile tale. Care este genul pe care te simți cel mai confortabil să îl abordezi în scris?

Fantasy, fără îndoială.

Î: Ce surprize literare ne pregătești pe viitor?

Pentru că-mi place să experimentez, următorul meu proiect (în lucru de aproape un an, dar a fost pus în așteptare) este un roman de acțiune. Cititorii care m-au urmărit și pe Wattpad îl cunosc deja pe Wilder Cross, misteriosul asasin pe urmele căruia a pornit protagonista mea, pentru a-și răzbuna soțul. Dacă acesta va vedea sau nu lumina tiparului rămâne de văzut.

Î: Cum vezi tu literatura română contemporană? Cum se vede aceasta din punctul de vedere al autorului?

Surprinzătoare. Trebuie să recunosc că abia în ultimii ani am descoperit autorii noștri. Pentru că, da, erau mai accesibili cei străini, pentru că marketingul era de partea lor și erau primii care-mi ieșeau în cale. Odată cu descoperirea platformei Wattpad, am ajuns și prin grupurile pasionaților de lectură și am fost uimită de cât de mulți autori avem. Am citit cărți bune și foarte bune.

Privind însă ca autor recent intrat în lumea aceasta, literatura noastră contemporană are o luptă grea de purtat. Cu reticența oamenilor, cu prejudecăți și lipsă de interes uneori.

Î: Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat le-ai oferi celor aflați la început de drum în taina scrisului?

Am două sfaturi, pe care mi le-am oferit și singură, încă de când am ajuns în fața cititorilor, prin intermediul Wattpadului:

Scrie cu sufletul! Pune-ți inima între rândurile cărții tale, scrie povestea pe care ți-o dorești, nu pe cea care este la modă!

Primește recenziile negative cu mintea deschisă! Nimeni nu a atins perfecțiunea cu primele cuvinte așternute. Să nu facem greșeala de a crede că noi am făcut-o, iar fiecare astfel de părere este o răutate adresată nouă. O recenzie făcută cu bună credință și cu dorința de a ajuta, o părere sinceră oferită, chiar de e una dură, nu trebuie să taie aripi, ci să ambiționeze.

Î: Un mesaj pentru cititorii tăi și ai blogului.

Mă bucur din suflet că am ajuns la voi, că v-am lăsat să mă cunoașteți prin intermediul poveștilor create și vă mulțumesc că ați ales să le citiți! Vă mulțumesc pentru fiecare cuvânt de laudă, fiecare bombăneală, fiecare ghiont!

Și ție îți mulțumesc, draga mea Oana, pentru minunatul interviu! Mi-a făcut o reală plăcere să răspund întrebărilor tale, chiar dacă unele m-au pus în dificultate. 

 

Cu mare drag! Și eu îți mulțumesc pentru că ți-ai rupt din timpul prețios pentru a răspunde! Te îmbrățișez! ❤

Pictează-mă în culori indiene o găsiți aici, iar Stringent aici, la fel și pe mai toate librăriile online.

Publicitate

3 gânduri despre ”LA O ȘUETĂ CU AUTOAREA DYANA PÎSLARU

  1. Gavriloi Adina zice:

    Încă nu am citit nici un rând din aceste cărți, auzisem de ele,dar cum lista mea e lungăăăă, cred că mai am ceva de așteptat.Interesante întrebările tale și mi-au plăcut și răspunsurile.
    Când citesc despre primele scrieri timide ale autorilor, mereu văd că apare în peisaj câte o profă de română și mereu mă gândesc cu drag la profa din liceu.Cinste lor!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.