ANTOINE DE SAINT-EXUPERY: MICUL PRINȚ – RECENZIE

Nu știu dacă există cineva care să nu fi auzit deja de Micul Prinț. Cel mai probabil nu. Este genul acela de carte de care știe toată lumea. Se studiază chiar din liceu, chit că nu sunt foarte sigură că elevii ajung să înțeleagă pe deplin această cărticică mică în ceea ce privește întinderea, dar mare ca înțeles. Eu nu îmi aduc aminte exact când am citit prima dată cartea asta, știu doar că revin la ea din când în când, fie în română, fie în engleză. Plăcerea este aceeași de fiecare dată. Și învățămintele mi se relevă altfel. Probabil în funcție de vârstă și de experiența acumulată odată cu trecerea timpului.

Micul Prinț este o carte pentru copii înțeleasă mult mai bine de către adulți. Aș spune eu că este un roman special scris pentru copiii mari din perspectiva puiului de om, tocmai pentru a le reaminti adulților de esența vieții și de chestiunile importante care ar trebui să preocupe orice persoană dincolo de zgomotul provocat de evenimentele zilnice. Este o feerie de emoții, sentimente, trăiri, care ți se cuibăresc cu putere în suflet, făcându-te să te întrebi dacă ești bine tu cu tine, dacă ai ajuns acolo unde visai că o vei face, dacă te mai recunoști sau ți-ai îngropat totalmente dorințele într-un sertar întunecat al sufletului, pe care l-ai ferecat, aruncându-i cheia în mare. Antoine de Saint-Exupery realizează o adevărată radiografie a vieții adulte, privite prin ochi puri și inocenți de copii. Totul pare ciudat și anapoda și poate că așa și suntem, pentru că ne încăpățânăm să ne încovoiem sub poveri fără număr și uităm să trăim clipa cu adevărat.

Micul Prinț - recenzie

Micul Prinț – o călătorie inițiatică spre propriul spirit

Romanul este construit într-un stil simplu, dar de un farmec și o frumusețe aparte. Privim lumea și chiar Universul prin ochii de copil și ne minunăm de cât de bizar ajungem să facem unele lucruri, îndepărtându-ne cu mult de ceea ce este cu adevărat esențial, important și plin de semnificații pentru scurta noastră trecere pe acest Pământ. Suntem o simplă adiere, flori pe care le modelează vântul așa cum dorește. Oarecum, suntem asemeni flori Micului Prinț, acel trandafir plin de sine, care își scotea spinii la înaintare de fiecare dată când ieșea de sub clopot, dar care, în realitate, era extrem de fragil și de ușor de frânt:

„Florile sunt plăpânde. Şi neştiutoare. Se apără şi ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor.”

Firul narativ în sine nu este unul complicat, dar devine complex prin toate lecțiile care ne sunt transmise prin intermediul copilului venit de pe o altă planetă, prin momentele de reflexie pe care ni le oferă și prin profunzimea care însoțește fiecare micro povestire din roman. Narată la persoana întâi, din perspectiva unui fost copil devenit mare, aviator asemeni autorului, povestea ne poartă pașii în deșertul Sahara, unde avionul se prăbușește. Este hăul acela în care ne cufundăm mulți dintre noi atunci când ne pierdem busola pe care o aveam de copii și ne rătăcim pe întortocheatele cărări ale vieții, pierzându-ne printre frivolități, lucruri lipsite de importanță și sens, printre oameni care ne anihilează visele și printre abisuri care nu ne mai permit să privim spre interior. Pentru narator, este acel punct din existența sa, apărut de niciunde, care îi pune totul în perspectivă și îl forțează să se analizeze, să se întoarcă spre sine și să vadă ceea ce vrea să facă pe viitor.

Nu poate face asta singur, i se trimite un fel de mesager, care, cu toate că este doar un copil, poartă cu sine întreaga unui Univers întreg. Micul Prinț este un rătăcitor asemeni lui, venit de pe altă planetă, dornic să acumuleze cunoștințe și să devină o variantă mai bună a sa. Este de o inocență aparte, dar are darul de a te face să te privești direct în suflet fără niciun fel de pânză protectoare în față. Te obligă să vezi esența, iar nu aparența. Să te oprești un pic din alergătură și din numărat pentru a vedea frumosul din jur și lumina care strălucește cu putere, dacă știi să abordezi unghiul potrivit:

„Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: «Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?» Ei vă întreabă: «Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?» Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.”

Așa cum constatase și naratorul pe când era mic, pe când desena un șarpe boa cu un elefant în pântece, confundat de adulți cu o pălărie, și Micul Prinț observă cât de neștiutori sunt de fapt oamenii și cât de puțin timp acordă pentru ceea ce ar trebui să fie însăși natura lor. Colindă planetă peste planetă și întâlnește regi, oameni care aprind felinarul, geografi, oameni de afaceri, fiecare crezând că este cel mai bun în ceea ce face, cel mai special, cel în jurul căruia se învârte întreaga existență, dar care, în realitate, nu sunt nimic altceva decât mici furnici pierdute într-un spațiu închis, închistat în griji inutile și frânturi de adevăr:

„Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii.”

Micul Prinț învață de la toate: de la floare, de la vulcanii lui pe care îi curăță mereu, de la o vulpe, de la cei cu care intră în contact. Nu se pierde pe sine în marea de noi lucruri cunoscute, ci devine mai înțelept odată cu trecerea prin lume, acumulează experiență și se dezvoltă pe sine, așa cum ar trebui să facem toți. Observă esențialul în toate și se bazează în mare parte pe ceea ce îi șoptește inima, pentru că

„Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.”

El vorbește despre dragoste, despre găsirea ființei iubite, despre procesul de îndrăgostire de cei din jur, de sufletul pereche, de mediul tău de viață, de prieteni, de lumea în general, căci pentru toate trebuie să existe întâi un moment în care înveți să tânjești după acel cineva sau ceva și mai apoi de îmblânzire, care te face să conviețuiești cu cei din jur:

„Vulpea: Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…”

„Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.”

De asemenea, ne învață lecția răbdării, căci

„trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi, dacă vreau să aflu cum arată fluturii. Pare-se că ar fi ceva nespus de frumos…”,

precum și cea a încrederii în cei din jur și în mai bine. Principalul este să ne oprim din când în când din alergătura zilnică, din nebunia aceea care ne cuprinde ca adulți, când facem totul fără a mai ne uita în propriul suflet și să nu uităm să aducem la suprafață copilul din noi:

„Toţi oamenii mari au fost cândva copii…dar doar câţiva dintre ei îşi mai amintesc.”

Micul Prinț este un roman încântător, o poezie în proză care scoate ceea ce este mai bun din noi la iveală de fiecare dată. Odiseea Micului Prinț, aventurile sale prin Univers și pe Pământ sunt adevărate nestemate pentru fiecare dintre noi, care strălucesc cu putere atunci când ne deschidem inima pentru ele și avem mai multă răbdare și dorință de a trăi cu adevărat.

Micul Prinț - recenzie

Date despre carte:

  • Titlu: Micul Prinț
  • Autor: Antoine de Saint-Exupery
  • Titlu original: Le Petit Prince
  • Traducere: Justina Bandol
  • Editura: Litera
  • Colecție: Biblioteca pentru toți copiii
  • Anul apariției: 2015
  • Număr de pagini: 105

Cartea o puteți găsi aici.

2 gânduri despre ”ANTOINE DE SAINT-EXUPERY: MICUL PRINȚ – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.