MARINA NEAGU: ANATOMIA UNEI INOCENȚE FURATE – RECENZIE

O cunoșteam pe Marina Neagu autoarea de fantasy de calitate, ale cărei cărți le ador și de subiectele căreia sunt deja dependentă. Așteptam cu înfrigurare ceva nou scris de ea, iar surpriza modului în care a abordat acțiunea în cel mai recent roman al său m-a surprins categoric în cel mai bun mod cu putință. Scrie cu o forță nebună și creează scrieri atât de vizuale, de pline de adrenalină în general, însă în noul ei roman, Anatomia unei inocențe furate, s-a întrecut pe sine. A dus duritatea la extrem, dar a reușit să țină balanța echilibrată între violență, pasiune, romance, erotism și trăirile puternice ale personajelor sale. Prin cartea sa, reușește din plin să transmită o lecție de viață și, implicit, să transmită un mesaj puternic pentru femeile de pretutindeni care trec prin trauma unei relații neconsimțite, arătând că nu sunt niciodată singure și că oricând pot cere ajutorul, că nu e nevoie să se ascundă în spatele unei aparențe de normalitate dacă nu simt nevoia, așa cum face personajul său principal.

Anatomia unei inocențe furate este un roman de o duritate dusă la extrem prin prisma a ceea ce pățește Annja încă de la o vârstă fragedă, dar dătător de speranță că lucrurile se pot schimba. Bine, asta dacă luăm în calcul primul epilog, pentru că, altfel, mergând cu celelalte două epiloguri ale cărții, înțelegem că, uneori, aparențele pot fi extrem de înșelătoare și trebuie să știm exact cui să îi acordăm încrederea noastră. Romanul Marinei Neagu este extrem de viu, de dureros, de încărcat acțiuni atât de contradictorii încât ajungi să te întrebi în ce lume nebună trăiești. În egală măsură, cartea aduce în discuție vindecarea prin iubire, cea mai bună terapie pentru cineva care a trecut printr-o traumă extraordinar de mare, arătând că dragostea poate înmuia chiar și cele mai chinuite inimi. Ajungi să porți cu tine povara celor citite, să te chircești de durere în fața celor pătimite de Annja, să urli de neputință și să strângi pumnii strânși pentru a combate orice om care ajunge să îi facă rău altuia pentru a își duce la bun sfârșit un joc meschin, de putere. Apoi, vrei să o ții pe Annja strâns în brațe și să nu îi mai dai drumul vreodată. Și da, chiar dacă închizi ultima pagină a cărții, încă o porți în suflet mult timp, încă îți lași mintea captivă acolo și te întrebi ce ai putea face în fața nedreptății și a violenței, a actelor intime neconsimțite, căci după povestea asta nu ai cum să mai rămâi pasiv. E imposibil.

Anatomia unei inocențe furate - recenzie

Anatomia unei inocențe furate – un roman care taie în carne vie

Marina Neagu își începe romanul într-un mod cât se poate de liniștit și de tipic adolescentin: două prietene de-o viață, două tinere de șaisprezece ani se pregătesc să meargă la o petrecere. Annja este destul de rezervată, pentru că mama sa este bolnavă de cancer și nu ar vrea să o super. În plus, este destul de introvertită și axată pe învățat, nicidecum pe petreceri și ieșit cu băieții asemeni altor fete de vârsta ei. Însă, prietena ei o convinge să meargă, însă acolo o lasă baltă, pentru a petrece timpul cu iubitul său. Toate acestea nu te șochează, iar autoarea reușește să te păcălească un pic, creându-ți impresia de atmosferă de colegiu. Nici măcar nu bănuiești încărcătura emoțională ce va urma, toată durerea și pierderea de sine, ruperea în bucăți și ruinarea a tot ceea ce exista până atunci în viața Annjei. Tocmai de aceea, tot vârtejul ulterior de imagini, le-aș putea spune grotești, te aruncă direct sub o tornadă de simțăminte. Ajungi să te învârți într-un tăvălug de emoții, te perpelești la foc mic și îți freci palmele deznădăjduit.

Annja își vede întreaga viață pusă pe stop în momentul în care, pentru prima dată în viața ei, supărată pe prietena ei care i-a aruncat vorbe grele, cu o mamă bolnavă și fără cineva care să îi poarte de grijă, se aruncă cu capul înainte. Nu este exact conștientă de ceea ce face, dar devine curând o pradă, căci prădătorii apar de niciunde, trei bărbați cu tatuaje cu șerpi, care o trec prin chinurile Iadului, coborând-o în tenebrele lui cele mai de jos. Tânăra devine victima unui viol multiplu, fapt care îmi furnică și acum pielea pe mine. Marina Neagu are un talent înnăscut de a reda totul cu o minuțiozitate atent studiată, știam asta deja, însă aici, m-a luat total prin surprindere, pentru că scenele desfășurate în fața ochilor sunt atât de vii, de pulsatil de dureroase, încât simți nevoia pentru câteva momente să închizi ochii și să te rogi să nu simți asta real.

O regăsim apoi pe Annja ani mai târziu, când încă se chinuie să se recompună din crâmpeie de viață, din fragilități și dureri ascunse. Singurul care i-a rămas alături este Doc, cel care a și salvat-o după clipele de coșmar ce au aruncat-o în ghearele disperării și în infernul personal. Are nevoie de multă terapie și de luptă cu sine pentru a se afla pe linia de plutire. Cred că tocmai asta îi și dă o putere deosebită acestui roman: faptul că e nevoie de multă muncă cu propriul interior după o astfel de traumă și de o luptă continuă cu tine și cu cei din jur, iar acesta este un semnal de alarmă suficient pentru a te face să te întrebi cum anume ai putea ajuta sau cum ai putea fi alături unei persoane care a trecut prin asta. Apoi, te îndrepți inevitabil spre cazurile care-ți sunt cunoscute sau spre gesturile alarmante care îți zdruncină total încrederea în lume.

Dincolo de Doc și de lupta ei continuă cu propriii demoni, Annja are o misiune, lăsată cu limbă de moarte de mama ei: aceea de a își căuta tatăl ce a abandonat-o încă de pe când se afla în pântece și de a încerca să aibă o legătură cu acesta.Tânăra se străduiește, dar dincolo de un părinte, își întâlnește jumătatea, pe fratele ei vitreg, Sebastian, cel care reușește să rupă barierele și să o ducă pe culmile plăcerii. Tocmai pentru a crea o oarecare punte de legătură între evenimentele trecute și cele prezente, pentru a arăta că există încă dragoste după un eveniment de coșmar, autoarea ne oferă scene încărcate de un erotism puternic și de o senzualitate fără margini între cei doi, alături de un limbaj destul de liber și explicit, fapt care transformă cartea asta într-una din categoria 18+ cu siguranță. Este un fel de reluare a vieții în ciuda a tot și a dorinței de răzbunare pe cei care au violat-o în adolescență, pe care îi regăsește odată cu tatăl pierdut demult. Cadrele încărcate de pasiune se împletesc armonios cu cele pline de mister, care ne poartă pașii spre secte secrete, ce transformă până și căsătoria, actul sfânt, într-o adevărată roată a norocului și a șansei.

Ceea ce îi conferă originalitate romanului și tenta de postmodernism este existența celor trei finaluri, cele trei epiloguri, cu sfârșit pe placul oricui. Faptul ăsta mi-a plăcut la nebunie și mi-a amintit clar de Iubita locotenentului francez a lui Fowles, care se joacă cu mințile noastre în același mod inteligent în care o face Marina Neagu.

Anatomia unei inocențe furate este un roman extrem de viu, de dureros, dar, în același timp, de încărcat de speranța că există viață după o tragedie, că ești mai puternic decât ai crede și, chiar dacă naivitatea și inocența ți-au fost furate, încă mai e loc pentru iubire, acea dragoste vindecătoare și dătătoare de forță pentru a merge mai departe pe cărările vieții.

Date despre carte:

  • Titlu: Anatomia unei inocențe furate
  • Autor: Marina Neagu
  • Editura: Quantum Publishers
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 260

Cartea o puteți achiziționa de pe site-ul editurii Quantum Publishers sau de pe site-urile dedicate cărților.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.