LA O ȘUETĂ CU AUTOAREA MARINA NEAGU

Marina Neagu este una dintre autoarele mele preferate, care scrie într-un mod extraordinar, creând magie prin cărțile sale. Ia cuvintele și le transformă în praf de stele, la care mai adaugă, din când în când, câte un strop de duritate, pentru că, nu-i așa, nimic nu poate fi doar alb sau negru, mai există și nuanțe de gri?! Cred că tocmai aceasta este una dintre caracteristicile scrierilor sale: împletește cu un echilibru minunat partea frumoasă a poveștii, aducând elementul de romance, cu o duritate de multe ori dusă la extrem. Știe cum să dozeze totul însă, astfel încât să nu te fac doar să te îndoi de durere citind-o, ci îți oferă momente de respiro, feerice, care te fac să crezi că totul este posibil. Este autoarea seriei Urlet în tăcere (două volume sunt publicate până în prezent, Urlet în tăcere și Te văd!), a romanului Frumuseți monstruoase (carte de debut) și a romanului Antomia unei inocențe furate, publicată de curând. Este destul de cameleonică, scriind cu măiestrie atât fantasy, aducând la lumină lumi și personaje ce par atât de palpabile încât te aștepți să iasă din carte și să umble libere printre noi, cât și dramă, făcându-ne conștienți de realitățile mai dure ale lumii în care trăim.

O știu pe Marina Neagu din online de foarte mult timp, dar nu am apucat până acum să îi adresez întrebările mult dorite. Așteptam momentul propice și iată că acum a sosit. Dacă vă doriți să o cunoașteți mai bine, vă invit să citiți interviul de mai jos.

LA O ȘUETĂ CU AUTOAREA MARINA NEAGU

La o șuetă cu autoarea Marina Neagu

Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute nouă, cititorilor.

  • Când oboseala își spune cuvântul, posed abilitatea de a adormi instantaneu.
  • Urăsc să gătesc, dar îmi place mâncarea bună.
  • Ador cățeii, dar sunt posesoarea a două pisicuțe teribil de răsfățate.

Mai pe scurt, sunt o sumă de contradicții.

Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris, determinându-te, mai apoi, să devii scriitorul de astăzi?

Am înțeles câtă putere poate avea o scriere încă de mic copil. Nu voi uita niciodată impactul pe care povestea Puiul l-a avut asupra mea. Mi-au trebuit zile să mă opresc din plâns. Sătul să mă tot audă bocind, fratele meu mai mare mi-a sugerat să îmi imaginez un alt final pentru poveste. Asta am și făcut, apoi, devenind dependentă de citit, am tot început să realizez scenarii pentru diverse povestioare.

La o șuetă cu autoarea Marina Neagu

Ai un ritual de scriere? Mai e timp de așa ceva în lumea asta clădită parcă pe grabă? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? Ce anume te inspiră atunci când scrii?

Sincer, majoritatea ideilor pe care le transform în cărți pornesc de la final. Nu știu cum fac, dar de cele mai multe ori, îmi imaginez mai întâi sfârșitul. Tocmai de aceea am agende peste agende cu povești în curs de scriere. Imediat ce am conturat epilogul, trec la partea de început. Conținutul, cel care îmi dă cel mai mult de furcă, trebuie să se plieze pe cele două puncte deja schițate.

Când timpul îmi permitea, puteam să privesc în gol și mintea să lucreze la fel de fel de scenarii. Totuși, cum viața reală își spune cuvântul, sunt ani de când nu m-am mai bucurat de o asemenea liniște și lipsă de griji. Acum apelez la muzică pentru a găsi acel punct de deschidere către izvoarele minții.

Vorbește-ne puțin despre cărțile tale.

Nu cred că pot fi obiectivă atunci când vorbesc despre poveștile scrise de mine. O să spun doar că, până la această dată, am publicat la Editura Quantum trei cărți din genul fantasy – Frumuseți monstruoase, Urlet în tăcere, Te văd! – și ultima, Anatomia unei inocențe furate – titlu care a suferit o multitudine de modificări, inițial fiind: De cealaltă parte a Raiului.

Recunosc, aceasta mi-a dat cea mai mare bătaie de cap. Scenele sunt dure, subiectul este sensibil, dar am căutat să realizez un personaj suficient de puternic încât să nu se lase doborât de violența la care a fost supus. Încă am emoții privind publicarea acestei cărți.

La o șuetă cu autoarea Marina Neagu

Ai publicat atât o serie, cât și romane de sine stătătoare. Ce anume preferi? Unde te simți mai confortabil?

Romane de sine stătătoare.

Care este romanul tău de suflet din tot ceea ce ai scris? Dar personajul adus de tine la viață care a reușit să te acapareze mai tare?

Anatomia unei inocențe furate și Annja – personajul principal – încă îmi ocupă mintea.

Anatomia unei inocențe furate - recenzie

Scrii cu putere, aduci la viață povești autentice, în care ții balanța dreaptă între gingășie și duritate. Știm deja că vom găsi pasaje care taie în carne vie în cărțile tale. Care a fost scena cel mai greu de scris? Dar cea mai dragă?

Scena violului a fost cel mai greu de pus în cuvinte. M-a marcat atât de tare încât, pentru a o publica, am ales să cenzurez o parte din ea. Și tot îmi pare dură.

Ce mai dragă? Sincer, nu știu. Îmi sunt dragi toate scenele de armonie, înțelegere și prietenie între personaje.

Ai trecut de la fantasy la un realism cu accente de erotism. Care este genul preferat? Unde te simți confortabil? Ce alte genuri literare plănuiești să abordezi pe viitor?

O întrebare care îmi permite să recunosc că mi s-a deschis apetitul pentru genul acesta de scriere. Deja am în minte un subiect pentru noua poveste. Nu este chiar realism, dar nici fantasy. Încă se conturează, vedem ce iese. 🙂

Cum anume procedezi atunci când cititorii își doresc o anumită traiectorie pentru personajele dragi din romanele tale sau un anumit final? Ții cont de părerea lor? Cum reușești să păstrezi un echilibru între propriile dorințe cu privire la acțiunea adusă în fața cititorilor și dorințele acestora din urmă?

Asta am încercat să fac în ultima carte. Am ales să scriu trei finaluri pentru a mulțumi cât mai multe gusturi. Avem un epilog pentru romanticii incurabili, un altul pentru cei care doresc ceva mai mult și ultimul pentru adepți ai teoriei conspirației.

Ce surprize literare ne pregătești pe viitor?

Am vorbit puțin despre o nouă poveste la una dintre întrebările anterioare. Adaug acum prima variantă de titlu: Jurnal pentru 24 de ore. Normal, sunt șanse mari să fie modificat în totalitate, dar la fel de bine, poate rămâne așa.

Întrebare bonus, pentru cititorul din mine: Pe când volumul 3 al seriei „Urlet în tăcere”?

Nu promit nimic. Este începută, dar, cum am obiceiul să scriu după cum mă poartă inspirația și emoțiile, este posibil să mai dureze până reușesc să o finalizez. Aș putea alege să o termin iute, dar ar fi forțată și, cu siguranță, cititorul ar simți graba.

Ai citit o anumită carte care a reușit să îți schimbe perspectivele asupra modului de scriere sau care să te facă să ai o altă viziune asupra scrisului?

Toate cărțile mă influențează. Unele mai mult, altele mai puțin, dar fiecare dintre cărțile citite a lăsat o mică amprentă asupra mea.

Dacă ar fi să ajungi blocată pe o insulă pustie, care ar fi cele trei titluri pe care le-ai vrea cu tine?

  • Cum să supraviețuim în sălbăticie, de Dave Pearce
  • Viața în sălbăticie, de Bear Grylls
  • Arta supraviețuirii, de Constantin Tataru (pe asta încă nu o am, dar urmează) 🙂

Cum vezi tu literatura română contemporană? Cum se vede aceasta din punctul de vedere al autorului?

Liberă, fără constrângeri.

Benefic atât pentru autor – inspirația ajunge să nu aibă limite – cât și pentru cititorul care are acum posibilitatea de a alege ceea ce-i place. Vor fi mulți care mă vor contrazice, dar chiar și cea mai proastă scriere poate avea o mică sclipire în cuprinsul ei. La fel ca omul, o scriere nu poate fi complet bună sau totalmente rea. Până și Hitler, pe merit atât de detestat, a făcut un lucru bun introducând noțiunea de concediu. Ce ne făceam noi fără zile libere? 🙂

La o șuetă cu autoarea Marina Neagu

Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat le-ai oferi celor aflați la început de drum în taina scrisului?

Să aibă răbdare multă. Niciodată să nu accepte ca scrierea lor să sară peste etapa de corectură și editare. Ia timp și muncă multă, dar satisfacțiile sunt pe măsură.

Un mesaj pentru cititorii tăi și ai blogului.

Mulțumiri pentru timpul acordat, pentru cuvintele de încurajare și pentru că existați. Fără voi, lumea noastră, a autorilor, nu ar avea niciun sens.

Dragă Oana, vreau să îți mulțumesc pentru că, de-a lungul anilor în care am scris, mereu ai fost alături de mine. Niciuna dintre cărțile pe care le-am publicat nu a scăpat atenției tale. Ai avut cuvinte de laudă, puncte sensibile asupra cărora m-ai atenționat și de care am ținut și voi ține cont în viitoarele scrieri. Te îmbrățișez cu drag.

 

Te îmbrățișez și eu cu drag! Mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu și pentru că exiști ca om și ca autor în viața mea! Cărțile Marinei Neagu pot fi achiziționate de pe site-ul editurii Quantum Publishers și de pe site-urile dedicate literaturii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.