CAMILLE BORDAS: CUM SĂ TE PORȚI ÎNTR-O FAMILIE MARE – RECENZIE

Mi-am dorit Cum să te porți într-o familie mare de Camille Bordas încă de când am observat cartea pe Cartepedia. Mă tem un pic de scriitorii francezi, dar romanul de față părea să anunțe ceva drăguț, inocent, candid, mai cu seamă că perspectiva narativă este cea a unui copil de unsprezece ani, după cum anunță coperta patru. Speram să am parte de mult amuzament, de o lectură relaxantă, care să mă destindă câteva ore. Ei bine, nu a fost chiar așa, pentru că paginile ascundeau ceva dureros și extrem de brutal expus.

Cum să te porți într-o familie mare este o lectură profundă pe tema vieții și a morții, pe subiectul familiei și a acceptării în rândul acesteia, precum și o întreagă radiografie a unei vieți nu tocmai confortabile. Dory Manzal prezintă aspectele sociale ale vieții sale în sânul familiei sale destul de disfuncționale, în care tatăl este absent încă dinainte de a muri subit, în circumstanțe pe care nu le cunoaștem, mama duce totul pe umerii săi, iar frații și surorile mai mari sunt cufundate cu totul cu nasul în cărți, astfel încât nu prea știu cum să comunice cu cei din jur.

Nu este o carte pe care aș recomanda-o oricui, pentru că ai nevoie de o anumită stare pentru a duce lectura acesteia la bun sfârșit și de o anumită deschidere spre un limbaj destul de colorat și de licențios. Personal, pe alocuri, m-a deranjat un pic, pentru că mi se pare că fură din farmecul poveștii în sine, de altfel destul de naiv adusă în discuție în fața noastră de către personajul copil. Poate că scopul era acela de a mai detensiona puțin atmosfera încărcată, în care singurătatea, tăcerea și lipsa comunicării se simt cu putere, dar, uneori, limbajul mi s-a părut a fi un pic prea mult pentru un copil plin de candoare, bunătate și cu o viziune puțin romanțată asupra lumii, specifică vârstei. Poate venind din partea unui personaj mai matur nu ar fi deranjat atât de tare. Așa, nu a fost exact pentru mine, însă autoarea a compensat prin emoțiile create și prin povestea prezentată cu atâta sinceritate.

Cum să te porți într-o familie mare - recenzie

Cum să te porți într-o familie mare – o radiografie de familie

Camille Bordas aduce în fața cititorilor o poveste destul de banală în esență, viața unei familii numeroase, pe care o transformă în ceva autentic prin intermediul spiritului destul de caustic și de franc folosit de-a lungul întregului roman și a subiectelor dureroase abordate, în ciuda faptului că vocea narativă este cea a unui copil.

Isidore Manzal (Dory cum îi spune familia sau Izzie cum îi place lui să i se spună) este de o candoare excesivă și reușește să extragă tot ceea ce este mai bun din cei din jurul său. Poate tocmai de aceea, după moartea tatălui, este văzut de frații săi mai mari ca fiind nucleul în jurul căruia se reunește întreaga familie pentru doza de optimism și poftă de viață. El reușește să vadă totul prin ochii blândeții, toleranței și ai bunătății și poate tocmai de aceea și atrage alături de el un suflet aproape pierdut, suferind de anorexie și depresie severă.

Dory trăiește într-o familie mare, cu copii bine dotați, care depășesc cu mult cerințele educaționale ale vârstei lor. Berenice și Aurore își scriu tezele de doctorat, Leonard are în lucru teza de masterat, Jeremie e preocupat de pregătirea lui muzicală, iar Simone este clar supradotată, ajungând să termine liceul înaintea celor de vârsta ei. Par pretențioși și reușesc să se însingureze prin inteligența lor peste medie, căci nu reușesc să treacă dincolo de aceasta și să se acomodeze printre cei de seama lor. Nu știu să comunice cu cei din jur, nici măcar cu membrii familiei, iar asta îi duce la căderi. În plus, viața le arată că studiile nu îi duc la slujbele dorite, iar asta este frustrant.

Dory e singurul care nu se remarcă prin nimic special, cu toate că are modul lui unic de a privi lumea. El nu iubește să citească, ci să îi vadă pe toți cei din jur fericiți și împliniți. Poate tocmai de aceea și observă ceea ce altora le scapă, detalii aparent nesemnificative, dar importante, precum sarcina nedorită a lui Aurore, relația clandestină a lui Berenice cu îndrumătorul ei de doctorat, un bărbat mult mai în vârstă, sau durerea din spatele aparentului bine al colegei sale, Denise, care suferă de depresie și anorexie.

Cum să te porți într-o familie mare este un roman de un farmec aparte, încărcat de emoție mai ales pe final, când deja ajungi să te obișnuiești cu mersul firului narativ. Este un pic obositor la început, pentru că prezintă frânturi de viață, fără a avea neapărat o anumită legătură între cele prezentate. Ritmul este destul de haotic, dar devine plăcut o dată ce te obișnuiești cu el.

Cum să te porți într-o familie mare - recenzie

Date despre carte:

  • Titlu: Cum să te porți într-o familie mare
  • Autor: Camille Bordas
  • Titlu original: How to behave in a Crowd
  • Traducere: Ioana Filat
  • Editura: Young Art
  • Anul apariției: 2019
  • Număr de pagini: 312

Cartea poate fi comandată de aici.

2 gânduri despre ”CAMILLE BORDAS: CUM SĂ TE PORȚI ÎNTR-O FAMILIE MARE – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.