LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ ȘI TALENTELE SALE: PE ARIPI DE POEZIE

Am terminat Facultatea de Litere, secția Română-Engleză. Iubesc literatura română cu toată ființa mea, m-am îndrăgostit de ea undeva în gimnaziu și am rămas cu acest sentiment până în prezent. Am fost puțin sceptică în ceea ce privește contemporaneitatea, mi se părea că nu se ridică la anumite standarde de calitate. Era doar o supoziție cât se poate de greșită, pentru că timpul mi-a demonstrat că avem autori valoroși, capabili să creeze emoții atât de variate încât te pierzi printre operele lor.

Tocmai pentru că avem scriitori capabili să sensibilizeze și să te facă să visezi, alături de prietena mea, autoarea Andrada Rezmuveș, am creat un grup pe Facebook dedicat în special literaturii române contemporane: Autori, bloggeri și cititori de pretutindeni. Poate părea un proiect ambițios, dar ne face o deosebit de mare plăcere să ne pierdem acolo zilnic. Ne-am dorit să reunim lume atât de variată tocmai pentru a demonta un mit, tot mai prezent în ultimul timp în mediul online: autorii, cititorii și bloggerii sunt entități diametral opuse, care nu se pot intersecta și se ceartă mereu. Ei bine, noi promovăm frumosul și credem că acesta este un bun punct de plecare pentru a da mână cu mână pentru a promova literatura autohtonă. Avem multe activități în plan, vă așteptăm să aruncați și voi un ochi.

Pentru a sparge puțin gheața, am propus zilele trecute un concurs de versuri, compuse pornind de la titlul cărții citite la momentul respectiv. Am savurat fiecare vers în parte și, deși am spus că voi aduce pe blog doar cea mai votată poezie, am zis să fac o excepție de această dată și să vă prezint toate creațiile participanților, care sunt absolut feerice.

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ ȘI TALENTELE SALE: PE ARIPI DE POEZIE

Pe aripi de poezie – să ne delectăm!

„Să nu promiți-n zadar
De nu simți că iubești,
Să nu-i faci legământ
Ființei omenești,
De sufletul tău știe
C-o vei abandona.
Să nu spui niciodată
Pentru totdeauna.”

(Poezie de Georgiana Dinescu – câștigătoarea concursului, pe care o felicit! <3)

Am vrut să încep seria de poezii cu cea câștigătoare. Următoarele versuri le voi posta într-o ordine complet aleatorie. Iubesc fiecare poezie în parte, mă scuzați că nu pot fi obiectivă! ❤

„Eu nu scriu,
eu pictez
«cuvinte
în albastru intens»,
în roșu vibrant,
în galben solar,
în verde crud
și-n violet violent.
Le așez meticulos,
tușă lângă tușă
până-mi iese
un poem
despre mine,
despre tine,
despre noi
și dragostea noastră
atât de improbabilă
încât și eu,
și tu
am râs
la început
de planul lui Isis.”

(Tehnicolor în vers alb de Diana Elena Neață. Pe Diana o găsiți pe blogurile Illusion’s Streets și De-ale Dianei)

„Tăcut-am eu vorbit-au ele
Erau «Altarele tăcerii»
Mă liniștii în versul sfânt
Creat de un suflet blând .

Și am citit fără-ncetare
«Altarele tăcerii» tale
Și m-am ascuns fără oprire
În versul dintr-o poezie.

Și azi citesc și recitesc
«Altarele tăcerii» ce mă liniștesc
Aștept când seara vine
Să mă ascund în vers de poezie.”

(Poezie de Danny Ella)

„O frântură de vis mai rămâne în geană
E prea mult să te caut, te-am pierdut într-un nor
Când o rază de soare s-a ascuns, mai vicleană
Să-mi alunge din gând orice urmă de dor

Te-am împins mai apoi la răscruce de vis
Iar din colțul de cer mi-am făcut plăpumioară
Flori de dor mă aruncă uneori în abis
Și atunci, beau nectar de păcat, să nu doară

Pun o pernă de iarbă sub cap și adorm
Fug de timp și de ceasuri în umbra uitării
Vreau ca viața să aibă un ritm uniform
Să dau pauză inimii în declinul oftării

Să fiu iarăși copilul fericit, fără nori
Fără umbre în suflet, fără gânduri stinghere
Visul să-mi fie armonie în zori
Un mister din regat să găsesc printre stele.”

(Vis în geană de Nicoleta Tudor)

„Vară plină de culoare
Cu câmpii roşii de maci
Tu ești fiica roditoare
Tu ești fata ce îmi placi.
Nu eşti ca Bătrânul Ove
Plictisit şi-ascultător
Tu ești zâna grânelor
Dai parfumul florilor
Gingăşie razelor
Strălucire Soarelui
Dai lumină și verdeață
Simfonii prin toată țara
Picăturile de ploaie
Anunță c-a venit Vara!
Păduri în sărbătoare
Copiii în vacanță
Cântece şi voie bună
Totul este plin de viață
Ca Ove cu stilul său
Este corect din fire
C-o pisică nu e rău!
Ba din contră o ajută
Bucuros din cale afară
Plictisit de restul lumii
Precum norul călător
Dar este muncitor
Precum oamenii în grădini
Bucurându-se de Vară
Fac sirop de trandafiri
Fac salate asortate
Ale Verii gustări
În borcane aşezate
Precum cărțile-n vitrine
Şi frumos asortate
De nu te poți abține.
Vară ,Vară minunată!
Îmbrăcată-n sărbătoare
Tu eşti sora noastră dragă
Precum raza de soare,
De tei îmbătată,
De soc îmbrăcată,
Frumoasa noastră zână
Vara noastră colorată
Nu te mai preface
Parcă eşti dintr-o carte
A cărui fiică eşti?
Nu se mai numeşte Anul,
Ci Ove de vrei să ştii!
Că timpurile se schimbă
Ove este tatăl tău
Nimeni nu-l înțelege
Numai tu de felul tău
Conduceți o împărăție
El e rege, tu ești zână,
Cu palat şi bogății
Amândoi conduceți lumea
Tată, fiică împreună.
Peste dealuri şi câmpi,
Peste munți şi peste ape,
Peste văi şi grădini,
Un întreg paradis
Totul parcă e un vis.”

(Vara și tatăl său de Cristina Frangulea)

„Aș vrea să spun că mi s-a întâmplat,
Că ieri a fost o zi cu totul specială,
«Ziua în care m-am iubit cu adevărat»,
Dar nu a fost aievea, visasem iară.

Visez la ziua asta, visez și năzuiesc,
Simt că-i aproape și-o vreau și sper,
Inima mea știe că am să o primesc,
Cu ea sfida-voi, însuși timpul efemer.

Am cautat în alții, propria-mi fericire,
M-am prigonit și nu m-am apreciat,
Și-am împărțit cu sârg, a mea iubire,
Dar cum-necum, pe mine m-am uitat.

Într-un colț de suflet, cumva-cumva,
Eu am crezut în steaua mea, mereu,
Tot așteptam să mă salveze careva,
Capabil să-nțeleagă, că-mi-era greu.

Atât de mult râvnitul tren al vindecării,
Gonea-n tăcere, neoprind în gara mea,
E drept, n-am fost nici eu mai acătării,
Fără de minte, mi-am făcut viața grea.

În ziua-n care, greșelile mi-am asumat,
Am înțeles ușor, de ce nu mi-a fost bine,
Într-un final, oprit-a trenul și m-am urcat,
Gonește trenule, că vindecarea e la mine!”

(Trenul vindecării de Cristian Palade. Pe el îl găsiți pe Tolba cu povești și nu numai…)

„Nu ne vom desparţi niciodată,
Căci povestea noastră nu începe cu «a fost odată…»
Nu au fost zâne, nici Feţi-Frumoşi,
Nu a fost doar miere, nici doar fierbinţi nopţi,
Ci e o simplă dragoste, nebună, ce vrea să crească
O promisiune care nu se vrea ştearsă.

Am fost împreună, la rău şi la bine…
Acum îţi şoptesc, iubite: rămâi cu mine!”

(Poezie de Andrada Rezmuveș)

„Uneori, mi-e sufletul plin
De plânset și venin,
De durere și chin,
De-al vieții prea plin.

Atunci, mă plimb pe străzi pustii,
Lipsite de-ale trecutului stafii,
Și mintea-mi limpezesc
Ca lumea s-o iubesc.

Doar astfel pot fi din nou om,
Pot să zâmbesc spre orice pom
Să văd frumosul dimprejur,
Să uit de tot, chiar pot să jur.

Aceea-i clipa de-exaltare,
De bucurie și-nchinare
Spre cerul larg al zeilor
Ce-mi umplu cu senin bazarul visurilor.”

(Poezia mea)

Mulțumesc tuturor pentru implicare și pentru gândurile acestea minunate! ❤

Vă aștept și pe voi pe grupul Autori, bloggeri și cititori de pretutindeni! Promit că ne vom distra!

7 gânduri despre ”LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ ȘI TALENTELE SALE: PE ARIPI DE POEZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.