HELENA JANECZEK: FATA CU LEICA – RECENZIE

Nu întotdeauna aleg spre citire cărți pe care le cunosc în prealabil. Uneori, îmi place să fiu surprinsă și aduc pe noptieră cărți despre care nu știu absolut nimic, la care am refuzat să citesc până și sinopsisul. Așa am procedat cu Fata cu Leica, de Helena Janeczek. Nu știam nimic despre ea, nu am văzut-o promovată foarte des, însă imaginea aceea alb negru cu o fată ce face cu ochiul de pe copertă m-a făcut curioasă. Voiam sa îi aflu povestea, pentru că transmite multe, este extrem de expresivă, fapt pentru care am dat o comandă pe Cartepedia și a mea a fost.

Fata cu Leica este o carte de memorii, despre o fată care nu a avut noroc în viață. A murit la doar douăzeci și șase de ani, iar cu asta începe și cartea. Însă, în tot acest timp, a trăit cât pentru o sută de ani, căci a experimentat totul la intensitate maximă și s-a lăsat dusă de val. Trăiește vremuri triste, când Germania este asaltată de naziști și a fi o cămașă roșie este tot o formă de protest. Devine parte a unui grup comunist, dar antifascist. Se îndrăgostește cu pasiune, se lasă dusă de val și ajunge în Paris și Spania, făcând fotografii cu aparatul Leica legat de gât. Apoi, se arată puternică și mult peste timpurile pe care le trăia. Poate de asta are și o cale atât de scurtă în viață. A făcut de toate înainte de final.

20200718_2150013238462583150609825.jpg

Fata cu Leica – o viață, un destin

Romanul surprinde de la început printr-un stil extrem de familiar și de apropiat de suflet, care te face să te îndrăgostești în mod iremediabil de scriitura autoarei și să devii curioasă cu privire la fata pe care ne-o prezintă într-o manieră atât de frumoasă și de elegantă: prin intermediul fotografiei și arătând-o extrem de îndrăgostită de bărbatul de lângă ea și, de ce nu, de viață. Scriitoarea joacă un pic acel joc pe care îl practicam copii fiind și pe care, recunosc, îl mai joc uneori când merg departe: te uiți la cineva și încerci să îi ghicești viață privind doar câteva detalii. Apoi, vrei să afli mai mult, să vezi cât de aproape de adevăr ai fost. Așa aflăm de Gerda Pohorylle, cunoscută mai ales sub numele de Gerda Taro. Și mergi mai departe cu lectura destul de ușor, în ciuda numărului mare de pagini. Vrei să o descoperi.

Gerda Tardo este o personalitate puternică, genul acela de femeie pe care ai impresia că nimic nu o poate dărâma sau pune la pământ. Este mereu plină de optimism, se dedă cu totul celor din jur și devenind un fel de nucleu ce unește oamenii din cercul său de prieteni și reușește să mențină asta chiar și după ce ea nu mai este. Este îndrăgostită de Andre Friedmann, pe care îl supranumește Robert Capa. Nu se încadrează în tiparul vremurilor sale și pare să nu se teamă de absolut nimic. Trăiește totul cu patimă și la intensitate maximă. Este curtată de mulți și dorită de și mai mulți, inclusiv de doctorul Willy Chardak și de ungurul Georg Kuritzkes.

Autoarea ne oferă un model de nonconformism, de eleganță și stil prin intermediul Gerdei Taro. Ea face ca totul să merite. Nu se teme de repercusiuni și aleargă în întâmpinarea propriilor vise, indiferent de greutăți și de ceea ce are de dus în spate pentru a ajunge acolo unde își dorește. A sosit în Franța după ce, inițial, fusese arestată în 1933 în Germania, pentru activități antinaziste. S-a exilat la Paris și încearcă să își găsească locul, cu toate că este greu. Se face vinovată de două păcate capitale: este germană la origini și, în același timp, evreică. Poate de asta și simte nevoia unor pseudonime pentru ea și prietenii ei, pentru a căpătă libertatea de exprimare și pentru a putea face tot ceea ce are în minte.

Vine la Paris ca stenograf, însă destinul acesta nu o mulțumește. O ajută să supraviețuiască într-o lume ostilă, însă nu îi aduce satisfacțiile mult dorite. Vrea să fie cunoscută și să aibă un cuvânt de spus în lumea asta mare. Tocmai de aceea, aparatul de fotografiat o ajută să facă asta. A învățat arta fotografiei de la cel pe care îl iubea nespus: Robert Capa. Însă, dorința ei de a arăta lumii întregi urâțimea războiului și de a revela adevăruri dureroase i-au adus și sfârșitul, pentru că moare la 1 august 1937, la doar 26 de ani. Însă, devine prima femeie ucisă pe front, iar cartea de față îi păstrează vie amintirea în memoria colectivă și ne-o prezintă ca pe tipul eroului îndrăgit de toată lumea.

Gerda Tardo devine un model de voință, ambiție și perseverență. O cunoaștem din memoria a trei dintre cei mai apropiați oameni de sufletul ei: medicul Willy Chardack, ajuns acum în America, Ruth Cerf, singura rămasă în Franța, prietena ei cea mai bună și cea cu care a împărțit o viață, și Georg Kuritzkes, activist și prima dragoste a Gerdei. Acest fapt ne-o apropie mai tare de suflet și creează acea emoție destul de rar întâlnită într-o carte de memorii.

Fata cu Leica este o lectură plăcută, dar nu pentru toată lumea. Relevă adevăruri istorice greu de digerat și trebuie să fii pasionat pentru a putea duce la bun sfârșit.

20200718_1508365591323922532380634.jpg

Date despre carte:

  • Titlu: Fata cu Leica
  • Titlu originaal: La ragazza con la Leica
  • Traducere: Liviu Ornea
  • Editura: Art
  • Colecție: Musai
  • Anul apariției: 2019
  • Număr de pagini: 424

Cartea o puteți achiziționa de aici.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.