LA O ȘUETĂ CU AUTOAREA RALUCA BUTNARIU

Literatura română contemporană are atât de mulți autori valoroși, la care îmi doresc să ajung cu o rapiditate uluitoare, încât am ajuns la concluzia că trebuie să cumpăr niscaiva timp pentru a putea să îi citesc pe toți. Unul dintre scriitorii extrem de apropiați sufletului meu și de frumos sufletește este Raluca Butnariu. Nu am reușit să îi descopăr romanele încă, și nu sunt puține la număr, dar le-am adus aproape pentru a o face în viitorul apropiat. Este un om extrem de cald, care emană emoție în stare pură oriunde s-ar afla. Am avut norocul de a o cunoaște fizic la unul dintre târgurile de carte și nu am putut să nu remarc eleganța, delicatețea și căldura pe care le degajă în jurul său. Este un autor care are coloană vertebrală, care știe să fie aproape cititorilor săi și un om extrem de modest. M-am bucurat ca un copil care descoperă cadoul dorit sub brad în ziua de Crăciun atunci când am reușit să o prind pe Raluca pentru un scurt interviu. Vă invit și pe voi să o descoperiți în rândurile care urmează.

117325076_651638632225958_4176881753176189931_n

  • Nume: Raluca Butnariu
  • Cărți scrise: Privilegii, Deziluzii, Umbra Nopții, Văpaia Soarelui, Regăsire, Fără regrete, Când dragostea ucide, Crepuscul, Refugiul, Născuți sub zodia tăcerii, Dulcele sărut al morții (volumul 1 și 2), Trandafirul scoțian.
  • Genul literar abordat: historical- romance, fantasy.
  • Editura la care ai publicat: Librex Publishing
  • Locul unde îți putem găsi cărțile: pe site-ul editurii Librex – acolo există cele mai mari reduceri și transportul este gratuit în perioada dificilă pe care o tranzităm momentan.
  • Locurile în care te putem găsi pe tine: în romanele mele sunt cel mai ușor de găsit. 🙂 Locuiesc în Germania de mai bine de șase ani și vin în România cam la doi ani, în principal pentru lansările de carte și alte evenimente culturale.

La o șuetă cu autoarea

Raluca Butnariu

 

Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute nouă, cititorilor.

Hm, o să râdeți. Plâng la filmele de animație Disney, îmi plac șerpii (aș fi în stare să-mi iau un anaconda pe post de animal de casă, dacă asta n-ar presupune să mă apuc și de oierit, ca să-mi pot hrăni corespunzător feblețea 😀 ) și nu pot să sufăr petele de calcar pe instalațiile cromate din baie.

Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris, determinându-te, mai apoi, să devii scriitorul de astăzi?

Privilegii a fost primul meu roman de epocă. Aveam o idee de poveste, care mi se rotea de câțiva ani pe la periferia minții, și după ce am intrat în concediu post-natal, asta întâmplându-se în urmă cu exact șaptesprezece ani, m-am pus pe treabă. A fost o încercare, însă de-a lungul ei am descoperit plăcerea incredibilă a țesutului literar.

Cunoaștem faptul că majoritatea scriitorilor au un ritual de scriere. Care este ritualul tău? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? Ce anume te inspiră atunci când scrii?

Sincer, n-am niciun ritual și niciun plan al cărții pe care vreau s-o încep. Întotdeauna mi se întâmplă așa. Am doar o scenă în minte, care poate fi plasată oriunde în roman. Să construiesc povestea până acolo și de acolo mai departe – aici este provocarea. În momentul în care încep un roman, mintea mea se cufundă cu totul în acel univers și, în afara acestuia, nu mai există nimic. Ideile îmi vin de nicăieri și totul curge șuvoi. N-am cunoscut niciodată ceea ce alți scriitori definesc ca fiind blocajul în scris. Poate și pentru faptul că scriu din pură plăcere și pasiune. N-am nimic de demonstrat nimănui, dar sunt mereu în competiție cu mine însumi. Am învățat să nu-mi dau deadline-uri, deși pot scrie foarte bine și sub presiune. Însă prefer să savurez povestea, să mă înfășor în savoarea ei, să râd împreună cu personajele, să le arunc provocări și să-i urmăresc cum se descurcă în privința asta în următoarele două-trei capitole… până îmi vin noi idei, prin care îi supun la alte încercări. Îmi place să-mi provoc personajele să se întreacă pe ele însele, să evolueze, să se maturizeze sau să-și descopere forța interioară.

Cum arată o zi de scris? Păi, după zece ore în farmacie, ajung acasă, mă dușez cinci minute pe ceas, îi întreb pe ai mei dacă există ceva important de care trebuie să am habar, apoi mă așez în fața laptopului și mă ridic când încep ochii să mă usture de oboseală. Câteodată mă și enervez pe faptul că organismul meu rămâne cu mult în urma minții, însă mă resemnez cu celebra frază a eroinei Scarlett O`Hara: „Și mâine este o zi… o să mă gândesc mâine.”

Ce mă inspiră? N-aș putea să afirm că există ceva anume, care gâdilă izvorul imaginației. Singurul lucru care rămâne constant atunci când lucrez la o carte rămâne rock-ul medieval, pe care-l ascult aproape dat la maxim. Chiar și atunci când scriu historical.

Ce anume preferi: romanele sau seriile de sine stătătoare?

De dragul simplității, prefer de departe romanele de sine stătătoare. Și totuși…

Am în prezent o trilogie/serie fantasy la activ (habar n-am unde s-o încadrez, pentru că, deși sunt trei părți, în total mi-au ieșit patru cărți), intitulată Tărâmul Tăcerii. Prima parte – Refugiul – am scris-o în 2010 și la vremea respectivă nu cochetam cu o trilogie. Partea a doua – Născuți sub zodia tăcerii – a fost terminată în vara lui 2017, iar în 2018 am încheiat saga vampirilor cu Dulcele sărut al morții, a cărui documentare mi-a scos peri albi, fiindcă am dorit ceva deosebit și cartea trebuia terminată cu cel puțin o lună înainte de venirea mea în România și lansarea ei. Așa că mi-am muiat nasul în timpurile vechi și aici mă refer la faptul că am mers pe firul istoriei în urmă cu 6000 de ani, am cercetat limbile și formele de scriere veche, religiile, civilizațiile apuse, forma de organizare socială a acestora, apoi am luat-o înapoi și mi-am băgat sinapsele peste tot, de la tendințele arhitectonice specifice fiecărui secol în parte, evenimente marcante ale epocii respective, modă, tradiții, opere literare, pictură, sculptură, cronici, până la tehnologie de ultimă generație, genetică, anatomie și hematologie, lucrând cursă contra cronometru. În cele zece luni de muncă acerbă, media de somn pe noapte s-a redus la cinci, maxim șase ore.  Înainte de a porni spre România pentru a lansa ultimele volume ale trilogiei, mi-am jurat că n-o să mai scriu vreo serie în veci! Și ghici ce? Două luni mai târziu mi-a venit ideea unei alte serii fantasy, iar prologul l-am postat pe pagina de autor la cumpăna dintre ani, pentru a-mi onora o promisiune făcută unui om foarte drag inimii mele. Veronica, dacă ajungi să citești acest interviu, să nu rânjești ca Sofia din TTT!!!

Spune-ne câteva cuvinte despre cărțile tale.

Sunt amuzante, relaxante, captivante. Cel puțin asta susține marea majoritate a celor care le-au citit.  Eu le numesc cărți de vacanță. Ceea ce mi se pare încântător de uimitor este că o bună parte din cititoare mi-au declarat că se reîntorc periodic la cărțile mele.

117287808_3362482077098354_8174770391038559004_n

Cum anume procedezi atunci când cititorii își doresc o anumită traiectorie pentru personajele dragi din romanele tale sau un anumit final? Ții cont de părerea lor? Cum reușești să păstrezi un echilibru între propriile dorințe cu privire la acțiunea adusă în fața cititorilor și dorințele acestora din urmă?

Țin cont de părerea cititorilor numai până la un anumit punct. Vor povestea unui anumit personaj secundar dintr-o carte anume și înțeleg foarte bine această dorință. Așa s-a născut ultimul meu roman de epocă, Trandafirul scoțian. Însă povestea eu o scriu și trebuie să-mi placă în primul rând mie, să-mi facă mie plăcere s-o scriu. Fiindcă dacă îmi place mie, va plăcea și celor care îmi iubesc modul de a depăna povești. Înainte de a publica, toate poveștile mele, cu excepția romanului Când dragostea ucide… au putut fi citite pe Scribd. La insistențele cititoarelor m-am apucat să public, pentru că voiau în bibliotecă un roman adevărat, nu PDF-uri.  Și asta spune mult, cred.

Consideri că scrisul are puterea unei practici spirituale? Cum anume te ajută scrisul în ceea ce privește starea ta emoțională?

Scrisul pentru mine este pură plăcere, nu-l pot defini altfel. Dacă nu am chef să scriu, n-o fac. Scrisul mă eliberează de presiunea care se acumulează în interiorul meu. Din punct de vedere emoțional, sunt o persoană foarte echilibrată și, tind să cred, înțeleaptă.

Ai citit o anumită carte care a reușit să îți schimbe perspectivele asupra modului de scriere sau care să te facă să ai o altă viziune asupra scrisului?

Nu. Poate că sună a infatuare, dar consider că un scriitor adevărat își dezvoltă propriul stil de a țese povești și aici vorbim despre talentul brut. Eu nu am făcut cursuri de scriere creativă… acum șaptesprezece ani nici nu exista așa ceva, cerule! Am scris cum am simțit și se pare că, urmându-mi instinctul și ceea ce se afla în adâncul meu, am procedat corect.

Ai vreo carte preferată, pe carte ți-ai fi dorit din tot sufletul să o fi scris tu?

Oh, da, mai multe. Mândrie și prejudecată este top 1. Numele trandafirului, Arta conversației, Zorba Grecul, Pe aripile vântului, Magicianul, Dune, Marile speranțe, Forsyte Saga… și mai sunt!

Ce surprize literare ne pregătești pe viitor?

Dacă vă zic, nu mai sunt surprize, este? 😀

Să zicem că încă n-am terminat tot ceea ce era de spus în domeniul poveștilor historical, iar în cel fantasy nici atât.

Cum vezi tu literatura română contemporană? Cum se vede aceasta din punctul de vedere al autorului?

Avem scriitori talentați, buni, acceptabili și destui autori care ar putea să se orienteze spre altceva. De fiecare dată când am fost în România, am cumpărat cărți – aici vorbesc de geamantane pline – ale autorilor români contemporani, pe care am început să-i citesc entuaziasmată. Unii m-au surprins plăcut, alții m-au făcut să zâmbesc și restul – să mă încrunt posacă. Partea dureroasă este că multe dintre cărți le-am cumpărat pe baza recenziilor și am fost oarecum dezamăgită, fiindcă acestea promiteau o lectură incredibil de bună și, cu tristețe mărturisesc, n-a fost să fie așa. Aici intervine subiectivismul, bineînțeles. Ține de gust, de orizontul fiecăruia și de așteptările personale, de percepții. Până să mă apuc să scriu, eu aveam în spate cel puțin două mii de cărți citite și aici nu exagerez. Am început să ”ronțăi” cărțile de pe la vreo zece ani și mama mea mi-a recomandat literatură adevărată, clasicii britanici, ruși și francezi, până când a venit revoluția și au început să apară cărțile romantice, la care m-am dedulcit ulterior. Însă am citit suficient încât să remarc stângăciile, puerilitatea, mediocritatea și lipsa de originalitate a unei scriituri. Însă aceasta este doar părerea mea și se prea poate să greșesc.

Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat le-ai oferi celor aflați la început de drum în taina scrisului?

Scrieți pentru voi, scrieți ca și cum romanul vostru nu va vedea nicicând lumina zilei! Faceți-o cu sufletul, cu fiecare bătaie a inimii voastre! Trăiți efectiv acolo! Nu poate fi nimic greșit dacă izvorăște din miezul făpturii voastre. Scrisul e pasiune, prea plin, lacrimi, încântare, zbucium, râs, suferință și bucurie. Dacă nu atingi niciuna dintre aceste stări, lasă-l în seama altora. Dar dacă reușești… vei fi iubit de cititori, îți garantez!

Un mesaj pentru cititorii tăi și ai blogului.

Pentru cititori, am doar atât de spus: o reverență adâncă în fața voastră pentru fiecare minut pe care-l petreceți în compania cărților mele și un mare MULȚUMESC! Dincolo de toate, citiți! Citiți orice și descoperiți ceea ce vă place, ceea ce vă face să visați și vă umple inima de bucurie!

Oana, îți mulțumesc pentru această suavă experiență! A fost o plăcere să răspund întrebărilor tale și sper să reușesc să te ademenesc cu mirosul unui trandafir scoțian. 😉

Vă sărut inimile cu gingășie. Și să știți că se poate, fiindcă gândul ajunge oriunde, oricând, și poate cuprinde tot.

A voastră, cu toată dragostea,

Raluca Butnariu

 

Mulțumesc, draga mea, pentru timpul acordat acestui interviu! Cu parfumul trandafirului scoțian sigur mă ademenești… Până ajung la el, sper să citesc celelalte romane avute acasă. 🙂 Te îmbrățișez cu drag! ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.