RORY POWER: SĂLBATICELE – RECENZIE

Unele coperți sunt pur și simplu atât de feeric create încât îți taie răsuflarea. Da, știu, nu ar trebui să judecăm o carte după copertă, la fel cum niciun om după hainele pe care le poartă, însă, atunci când vezi ceva uluitor, nu ai cum să te abții. Este imposibil să nu îți dorești să citești o carte a cărei prezentare este extraordinară și acesta este și cazul romanului Sălbaticele, pe care am găsit-o pe site-ul care nu mă lasă niciodată la greu, Libris. Însă, țin să menționez că, dincolo de ceea ce vezi inițial, și conținutul șochează și te încântă la fel de tare. Rory Power a știut să își dozeze acțiunea în așa fel încât de ține ancorat în paginile romanului său de la prima și până la ultima pagină.

Sălbaticele este un roman cu un subiect extrem de actual și o acțiune pe care o trăim parcă zi de zi de când a izbucnit pandemia aceasta mondială: un virus necunoscut, Tox, face ravagii printre elevele institutului Raxter, decimându-le rândurile și înfricoșând o lume întreagă, ce preferă să le izoleze pe insula unde a izbucnit întregul focar. Rory Power reușește să șocheze și să îți ofere o stare de teamă permanentă, sentimentul de nesiguranță trecând dincolo de barierele cărții și cuibărindu-ți-se în suflet. Te uiți peste tot în jur, de teamă să nu dai peste vreun animal atins și el de Tox sau de natura aceea sălbatică, capabilă să acapareze orice în interiorul ei și să îl rătăcească pentru eternitate.

Prin atmosferă, romanul amintește de Bird Box. Orbește, însă, ceea ce îl diferențiază de acesta, este groaza care îți pătrunde până în măduva oaselor. Acolo, aveai tendința de a te uita peste umăr, să vezi dacă nu cumva acel ceva nevăzut te urmărește și pe tine. În cazul de față, te înspăimânți până la paroxism și te întrebi dacă nu cumva și ceea ce trăiești tu este asemănător. Autoarea știe să crească groaza gradual, începând cu o poveste ușoară despre niște copile ce încep să capete caracteristicile unor sălbatice, prin furia permanentă care le acaparează și prin diversele chestii care le răsar pe trup, după care ne scoate în afara lumii Raxter și ne arată un univers decimat, distrus în totalitate de ceva nevăzut, dar incredibil de puternic. La început, există speranța de eliberare prin găsirea unui tratament, dar aceasta este zdrobită în totalitate pe măsură ce timpul trece și secretele crunte ies la iveală. Tocmai asta face acest roman să fie unul extrem de bun, căci senzațiile din carte îți sunt transmise și ție, iar stilul cinematografic te face să îți poți imagina totul, până la cel mai mic detaliu.

 

20200718_1453297708966619447527495.jpg

Sălbaticele – un roman al fricilor și anxietăților

Romanul acesta nu putea să apară într-o perioadă mai favorabilă înțelegerii sale și a sentimentelor personajelor lui Rory Power. Cuvinte precum carantină și izolare nu ne mai sunt, din păcate, necunoscute, iar temerile, fricile, groaza, atacurile de panică generate de starea aceasta de alertă continuă nu ne mai sunt străine. Știm deja cum crește progresiv sentimentul de claustrare atunci când ești forțat de un virus ițit parcă de niciunde să stai acasă, dar este sigur infinit mai greu să fii adolescent, să treci prin focurile vârstei, să fii departe de familie și aruncat pe o insulă din mijlocul lui niciunde și să fii într-un stres permanent cauzat de epidemia cu un virus necunoscut, care produce schimbări incontrolabile în tine.

Institutul Raxter este un fel de spațiu atemporal, în care timpul și-a oprit trecerea și fiecare zi pare la fel. Este o școală pentru fete dedicată fiicelor oamenilor din Marină, menit să le învețe carte, dar și tehnici de autoapărare (și poate mi-ar fi plăcut să fi fost explicat un pic mai bine rolul acestei școli dinainte de pandemie, pentru a pricepe rolul unei școli de fete, ce învață copii de la 11 la 13 ani să folosească arme), însă, de un an și jumătate, nimeni nu intră, nimeni nu pleacă, excepție făcând doar fetele de la Schimbul Bărcii, cele alese special pentru a aduce proviziile trimise de armată la ele. Sunt cu toate în carantină și izolare după ce profesoarele lor, apoi câteva fete au căpătat caracteristici ciudate, lovind, fiind cuprinse de o furie inexplicabilă și căpătând caracteristici ciudate. Una are o altă inimă, paralel cu a ei, alta are o mână cu solzi, alteia îi cresc chestii din păr, una are un ochi lipit. Cert este că nu mai sunt oameni normali, ci capătă valențe de sălbăticiune și nimeni nu știe de ce:

„Așa suntem toate aici. Bolnave, ciudate, fără să știm de ce. Din noi cresc chestii, unele bucăți dispar, altele se desprind și apoi ne întărim sau ne înmuiem.”

Treaba este că nu doar fetele sunt atinse de această nouă boală, denumită generic Tox, ci și natura înconjurătoare. Elemente ciudate existaseră încă dinainte ca ele să fie măcinate de acest virus incontrolabil și necunoscut: erau iriși albaștri și crabi cu branhii, dar nimeni nu se aștepta la noua ordine care i-a cuprins pe toți. Însă, acum, după îmbolnăvirea lor, deși li s-a promis că se vor căuta soluții, nimeni nu ia nicio măsură. Par a fi copiii nimănui într-un mediu ostil:

„Am așteptat și am încercat să rămânem în viață – împreună în spatele gardului, în siguranță, departe de sălbăticia pădurii, departe de animalele tot mai flămânde și ciudate -, dar fetele continuau să cadă pe capete. Crizele care lăsau trupurile prea slăbite ca să mai poată respira, o agresivitate ca o febră, care le întărâta pe fete una împotriva celeilalte.”

Ceea ce au este speranța că părinții încă le așteaptă acasă, chit că nu mai pot comunică, și că va exista un tratament minune care să le scoată din lumea aceasta clar obscură, în care ele însele par vânatul, nu prădătorul. Fetele sunt învățate să respecte normele, iar dintre ele se remarcă trei: Hetty, Byatt și Reese, fiecare cu ciudățeniile ei și cu un temperament greu de învins. Avem doar perspectivele lui Hetty și Byatt, iar dacă de prima ajunge să îți placă, pe cealaltă începi să o suspectezi de ce e mai rău. Însă totul se schimbă atunci când Hetty e aleasă la Schimbul Bărcii, deci poate ieși în afara gardului școlii, în locul lui Reese, care spera să își găsească tatăl, iar Byatt dispare. Celelalte două rămase sunt nevoite să sfideze legile și să încalce carantina din dorința de a se salva una pe alta. Ceea ce urmează, este cumplită nebunie, fapt care îți face sângele să clocotească în vene și te revoltă, te înfioară, te înfricoșează și îngrozește. Natura de dincolo de gard e mult mai sălbatică decât fetele însele, iar oamenii aflați dincolo de ziduri au devenit deja una cu ea, dezumanizându-se:

„Mă gândesc la sălbăticie, la felul în care pinii au crescut tot mai înalți, la felul în care nu seamănă cu nimic din ce-am văzut de pe acoperiș. În pădure, Toxul este încă sălbatic. Nu sunt fete pe care să pună stăpânire, așa că a pus ghearele pe orice altceva. Acolo, afară, înflorește și se răspândește cu un soi de bucurie. Nestăpânit, rău și liber.”

Însă lucrurile se dovedesc a fi mult mai rele decât le bănuiai inițial. Secretele ies la iveală cu putere, la fel și minciunile și manipularea. Nu mai știi ce e real și ce doar rodul imaginației unor copile izolate mult prea mult timp de lumea reală. Violența și moartea sunt la ordinea zilei aici, iar când viața ta este tot ceea ce ți-a rămas, e normal să vrei să faci totul ca să te salvezi. Iar Hetty, Reese și Byatt asta încearcă să facă. Să fugă de tot și de toate. Finalul rămâne deschis și sper din suflet că autoarea va veni cu o continuare. Încă mai am nevoie de răspunsuri.

Salbaticele este genul acela de carte care îți face pielea de găină și îți aduce fiori în suflet. Rămâi ancorat în carte mult după ce ai terminat de citit și te întrebi ce ai face dacă ai fi în locul lor. Un scenariu atât de nebunesc nu mai pare atât de îndepărtat dată situația în care ne aflăm și, vrei nu vreo, faci analogii cu lumea imediată. Și te gândești în ce lume trăiești.

 

Date despre carte:

  • Titlu: Sălbaticele
  • Autor: Rory Power
  • Titlu original: Wilder Girls
  • Traducere: Mihaela Apetrei
  • Editura: Trei
  • Colecție: Fiction Connection
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 352

Cartea o puteți achiziționa de aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.