CUM AM DEVENIT O IUBITOARE DE CARTE

Lumea aceasta a început parcă să inventeze anumite date sau momente prin care se sărbătoresc diverse activități. Nu zic că este ceva rău, doar că uneori este un pic derutant și un pic dificil să ții pasul cu toate. Însă, recunosc, unele dintre aceste date sunt chiar drăguțe și relevante pentru noi, ca iubitori de carte. Astfel, pe 23 aprilie este Ziua Internațională a autorilor și credeam că 9 august merge în aceeași direcție. Am avut nevoie de un scurt moment pentru a îmi da seama că vorbim de ceva cu totul diferit, cu toate că este conex cu aceasta: Ziua Internațională a Iubitorilor de Carte.

Ziua aceasta dedicată în totalitate nouă, cititorilor, mi se mare un omagiu adus iubitorilor de lectură și un fel de reamintire a faptului că, într-o lume plină de griji și de timp puțin, în care cu toții fugim dintr-un loc în altul și de la o activitate la alta, mai este loc și pentru carte, acel obiect dătător de forță interioară și de liniște. Este cea care, de multe ori, m-a ținut pe linia de plutire și m-a făcut să uit cu totul de furtunile din exterior, ba chiar și de cele interioare, care nu erau puține la număr la un moment dat.

Pentru mine, nimic nu face ceea ce face o carte și nici nu îmi oferă acea liniște interioară atât de necesară atunci când simt că mă destram în crâmpeie de fragilitate. E cea mai bună prietenă a mea, remediul imediat pentru orice problemă. Sunt fericită? Clar citesc. Sunt supărată? Îmi aduc ceva la lectură, poate ceva mai vechi sau mai în acord cu trăirile mele, dar este acolo. Relația mea cu lectura este una dintre cele mai stabile și de durată din viață mea, nu cred că aș putea sta fără să am o casă plină de cărți sau lăsând ceva în urmă în caz că m-aș muta.

 „Cărţile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viaţa ta atunci când ai cea mai mare nevoie de ele.”
– Emma Thompson

CORONAVIRUS - CE MI-A OFERIT ȘI CE MI-A LUAT - JURNAL DE PANDEMIE

Momentul în care am descoperit magia lecturii

Eram destul de mititcă în momentul în care între mine și carte s-a legat un fel de prietenie pe viață, o căsătorie cu lectura sau, de ce nu, o relație extrem de sănătoasă cu cărțile și cu multiplele lumi pe care acestea le oferă. Am călătorit și real, însă, cel mai mult, am făcut-o prin intermediul cărților.

Am fost o fire introvertită de când mă știu, iar asta este încă o realitate, cu toate că am reușit să mai maschez puțin acest aspect la mine. Nu este vorba că nu îmi plac interacțiunile cu oamenii, pentru că sunt avidă după asta și după povești de viață, însă nu mă simt foarte confortabil încă de la primul salut. Tocmai de aceea, aveam nevoie de ceva care să îmi umple timpul. Nu știu exact cine îmi spunea povești sau cine îmi anima imaginația mică fiind, cel mai probabil mama, însă am simțit o atracție spre acest aspect încă de copil. Nici nu mergeam bine în picioare, că deja îmi speriam fratele și verișorul cu povești despre o anume Dobra, o invenție a adulților în loc de Bau Bau.

Însă, momentul care mi-a arătat cu adevărat plăcerea lecturii și m-a făcut să îmi doresc să știu mai mult, să caut să găsesc noi și noi povești a fost un Abecedar adus de mătușa mea, profesor de matematică la școala din localitate. M-a fascinat pur și simplu, aveam 6 ani, dar părea cea mai de preț comoară avută vreodată. Am tot pus întrebări și am început încet, încet să cunosc literele și să citesc. Deja când am intrat clasa întâi, eram entuziasmată, pentru că știam că pot afla mai multe din tainele cititului și pot găsi noi și noi lecturi. Era cea mai mare și fascinantă aventură pentru mine.

„Probabil că nu există zile mai fericite din copilărie, ca acelea petrecute citind o carte extraordinară.”
– Marcel Proust

20200604_1728398668134790745089109.jpg

Prima întâlnire cu o bibliotecă și fascinanta lume a cărților

Abia așteptam să ajung în clasa a doua pentru a lua contact cu o bibliotecă reală, pe care o vedeam deja ca pe Raiul coborât pe Pământ. Aveam deja una destul de mărișoară acasă, părinții mei sunt iubitori de lectură și au strâns destul de multe cărți în biblioteca de acasă (este fundația pe care mi-am construit biblioteca de astăzi), însă voiam să văd cum este să ajungi într-o bibliotecă mare, așa cum părea în ochii mei de copil cea a școlii.

„Întotdeauna mi-am imaginat Paradisul ca fiind un fel de bibliotecă.”
– Jorge Luis Borges

Am avut noroc să întâlnesc o bibliotecară extraordinară, care își iubea meseria atât de tare, încât avea răbdare să îmi răspundă la toate întrebările și să îmi prezinte toate comorile ascunse în acel loc ca în peștera lui Aladin.

Într-o fază inițială, mi-a oferit acces la raftul de cărți pentru copii, specific vârstei mele, iar eu am fost atât de avidă de citit încât nu mi-a luat mult să îl citesc într-un timp relativ scurt. Apoi, cum încă nu aveam acces la ceva nou, am recitit ceea ce se afla pe rafturile destinate celor mici. Cred că în perioada claselor a patra, a cincea, am dat iama și în cărțile părinților mei, pentru că aveam nevoie de noutăți, și tot cam atunci am dat de Sandra Brown, cu toate că nu prea aveam voie la ea. Însă, ca un Berbec veritabil ce sunt, nu cunosc termenul de interzis. Cu cât mi se spune mai tare că nu e voie, cu atât voi merge în acea direcție.

În perioada claselor a șașea – a opta, aveam un fel de chestionar din partea bibliotecarei școlii. I se părea că citesc totul mult prea repede și mă supunea la tot felul de teste. Nu le percepeam așa la momentul respectiv, mă bucura că am cu cine discuta despre cele citite. Apoi, la liceu, am descoperit biblioteca comunală, iar la facultate am intrat în adevăratul Paradis: bibliotecile orășenești și anticariatele. Acesta este momentul în care, dincolo de a fi un cititor, am început să devin un strângător/colecționar de cărți.

20190708_1822358232833371237346364.jpg

Rolul cărților în viața mea

Cărțile au devenit deja parte integrantă în viața mea. Am avut perioade destul de întunecate în viața mea, în care m-am confruntat cu anxietatea și depresia, iar adevărații mei terapeuți au fost cărțile. Am fost la psihoterapie la un moment dat, însă îmi e destul de greu să mă deschid în fața unui străin, fapt pentru care am descoperit cărțile de dezvoltare personală. Pentru unii știu că nu înseamnă mare lucru, dar pentru mine au făcut diferența dintre căderea în abisul propriilor frici și incertitudini și întoarcerea la o viață mai luminoasă.

Pentru mine, cărțile sunt fericirea supremă, locul meu de evadare din cotidian, modul meu de a combate realitatea asta mult prea anostă de cele mai multe ori. Sunt acele elemente care mă fac să uit de tot și de toate, inclusiv de gândurile mele, prin care am obiceiul de a mă autosabota. Sunt terapia cea mai la îndemână, medicamentul deloc amar de care am nevoie pentru a aduce pacea la interior, în ciuda agitației exterioare.

 „Nu poți cumpăra fericire, dar poți cumpăra cărți, ceea ce de fapt e același lucru.”
– Autor necunoscut

Când a început relația voastră cu cărțile? Ce înseamnă lectura pentru voi?

 

 

6 gânduri despre ”CUM AM DEVENIT O IUBITOARE DE CARTE

  1. Flori din calimara zice:

    Citatele sunt foarte frumoase, la fel și articolul, felicitări.
    Și eu iubesc cărțile, îmi aduc aminte că atunci când eram copil, în vacanță abia așteptam să ni se spună care este lista de cărți de citit. Apoi, iubeam să scriu compuneri. Am avut apoi o pauză, iar în liceu eram un cititor avid, la fel și în facultate. Acum nu prea mai am timp, dar momentele de lectură sunt întotdeauna momente de liniște, de regăsire, de călătorie, de meditație. Sunt o bogăție.

    Apreciat de 1 persoană

  2. KhristianP zice:

    Lectura, pentru mine, însemnă: delectare, transpunere în diverse lumi și povești, frumusețe, artă, bogăție sufletească și multe altele.
    Relația mea cu cărțile a început exact atunci camd am inceout să învăț literele. Eram așa de avid să citesc încât am învățat literele înainte de a-mi fi predate în totalitate de către învățătoare. Apoi am fost, pentru câțiva ani, spaima a zeci de cărți de povești și basme…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.