LA O ȘUETĂ CU AUTOAREA ALEXANDRA TATU

Literatura română abundă în oameni de calitate, autori cu un mare potențial și cu talent cu nemiluita, care abia așteaptă să fie descoperiți. Zi de zi descopăr nume noi și asta mă bucură nespus. De curând, am descoperit-o pe Facebook pe autoarea Alexandra Tatu, un om frumos și extrem de gingaș. Nu i-am descoperit încă romanul, Cheile sinelui, dar sper să ajung la el la un moment dat. Până atunci, vă propun să o cunoaștem mai bine prin intermediul interviului de mai jos.

  • Nume: Alexandra Tatu
  • Carte scrisă: Cheile Sinelui
  • Genul literar abordat: Fantasy, Psihologic, YA
  • Editura la care ai publicat: Editura Berg în 2019
  • Locul unde îți putem găsi cărțile:

EdituraBerg 
Libris 
Cartepedia 

Locurile în care te putem găsi pe tine:

La o șuetă cu autoarea

Alexandra Tatu

Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute nouă, cititorilor.

Îmi place să găsesc un “sens” în activitățile mele sau alături de oamenii din jurul meu. Consider că acel “sens” te motivează într-un mod sincer şi te ajută să te descoperi, iar tema “Găsirii sensului” este una importantă în romanul Cheile Sinelui.

În al doilea rând, sunt o persoană organizată, nu îmi place să amân lucruri sau să mă apuc de ceva fără să termin. Aspectul acesta m-a determinat să am şi playlist-uri cu melodii potrivite pentru diverse scene atunci când scriu.

În ultimul rând, mă bucur că prin studiile mele (am terminat facultatea de Psihologie de la Universitatea din Bucureşti) pot să îmbin psihologia cu scrisul. Simbolistica, metaforele, conflictele interioare sunt aspecte importante în tot ce scriu.

Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris, determinându-te, mai apoi, să devii scriitorul de astăzi?

În liceu am descoperit acest dar al scrisului care a schimbat totul pentru mine. Nu doar că mi-a dat un scop, dar am reuşit să mă descopăr, să ofer o formă concretă ideilor mele şi să mă accept aşa cum sunt. Unele aspecte nu erau tocmai plăcute în acea perioadă, aşa că scrisul a început ca o mare nevoie de a fi în contact cu mine şi cu nevoile mele.

Niciodată nu am reuşit să ţin un jurnal mai mult de câteva luni, iar atunci când am acceptat provocarea de a scrie o poveste de la zero, anumite gânduri şi trăiri au devenit mult mai clare pentru mine. De atunci am învăţat să apreciez acest dar, care pentru mine este o binecuvântare, oferindu-mi şi şansa de a cunoaşte oameni minunaţi şi pasionaţi de cărţi.

Cunoaștem faptul că majoritatea scriitorilor au un ritual de scriere. Care este ritualul tău? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? Ce anume te inspiră atunci când scrii?

Cel mai bine scriu după-amiaza spre seară, pe laptop, pregătindu-mi anumite melodii potrivite pentru scenele respective. Muzica mă ajută să înţeleg anumite schimbări de situaţie sau trăiri ale personajelor. Totodată, când scriu văd totul ca pe un film, iar muzica oferă detaliul perfect pentru a finaliza scenele.

Dimineaţa şi seara sunt momentele în care aleg să editez atunci când am timp suficient sau când stagnez poate la partea de idei noi.  

Cât despre inspiraţie, aceasta vine spontan, atât din amintirile mele, cât şi din viaţa de zi cu zi. Psihologia, pasiunea pentru artă în general, dorinţa de cunoaştere…toate mă ajută să îmi găsesc propria voce şi să scriu în stilul meu.

Ce anume preferi: romanele sau seriile de sine stătătoare?

Cred că depinde de viziunea şi scopul cărţilor, fiind pe piaţă serii care se vând bine, însă dacă eşti la început de drum cred că e dificil să începi un proiect serios bazat pe mai multe cărţi dintr-o serie. Îmi plac cărţile care au un mesaj clar de la început până la final, nu care oferă pasaje de umplutură, iar timpul cititorilor este şi el esenţial. Dacă o poveste este lungită fără scop, atunci cel mai bine ar fi să rămână totul într-o singură carte.

Spune-ne câteva cuvinte despre cărțile tale.

În romanul fantasy psihologic Cheile Sinelui, prin elementul fantasy am reuşit să descriu mai multe forme de Evadare şi în ce constă acest aspect în ziua de azi (Cu toţii avem momente când vrem să evadăm din plictiseală, stres, temeri, griji, dubii).

Dualitatea dintre raţiune-emoţii, ezitare-curaj sunt aspecte importante, fiecare personaj având o lecţie de oferit cititorilor. Indiferent de vârsta personajelor, ele trăiesc anumite situaţii prin care oamenii trec la un moment dat – Pierderea curajului, Dificultatea de a înfrunta trecutul, Acceptarea unei pierderi sau despărţiri.

Fiecare capitol în parte are un rol şi o perspectivă diferită – fie că este despre prietenie, familie, viaţa de cuplu sau societate. Ultimul aspect este foarte important, căci uneori presiunea şi strandardele societăţii ne îndepărtează de adevăratele noastre nevoi.

Prin acele Chei, personajele au şansa să evadeze acolo unde sunt ferite de răul societăţii şi unde dorinţele lor se pot materializa. Totuşi… ele au de făcut o alegere riscantă, aflând în cele din urmă cât de reală este evadarea lor de fapt.

Cum anume procedezi atunci când cititorii își doresc o anumită traiectorie pentru personajele dragi din romanele tale sau un anumit final? Ții cont de părerea lor? Cum reușești să păstrezi un echilibru între propriile dorințe cu privire la acțiunea adusă în fața cititorilor și dorințele acestora din urmă?   

Întotdeauna am ales să scriu ceva ce mi-ar face plăcere să citesc. M-am pus adesea în ipostaza de cititor şi am încercat să îmi păstrez stilul.

Pentru mine, suspansul şi curiozitatea sunt aspecte esenţiale în cărţi. Dacă ceva stagnează sau nu este suficient de profund, atunci încerc să schimb ceva, să îl fac pe cititor să se gândească la noi posibilităţi sau schimbări care apar în carte. Consider că timpul alocat citirii este esenţial, aşa că din respect pentru cititori, încerc să le ofer situaţii neobişnuite, marcate de întrebări, dar şi răspunsuri.

Dacă la finalul cărţii publicul înţelege mesajul principal şi dacă rămâne în mintea lui (dacă îl impresionează sau motivează cumva), atunci consider că acea carte a avut succes.

Consideri că scrisul are puterea unei practici spirituale? Cum anume te ajută scrisul în ceea ce privește starea ta emoțională?

Mulţumită studiilor mele am aflat despre beneficiile scrisului, indiferent de forma sa, iar propria experienţă a clarificat toate acele dovezi ştiinţifice.

La fel ca şi meloterapia sau celelalte forme de terapie prin artă, scrisul oferă momente de descărcare emoţională, ne ajută să ne organizăm ideile, să înţelegem diferite perspective şi prin urmare să relaţionăm mai bine cu ceilalţi.

Sunt recunoscătoare scrisului pentru claritatea pe care a adus-o în viaţa mea, pentru toate momentele de împlinire şi pentru faptul că pot să împart cu restul lumii o parte din mine.

Ai citit o anumită carte care a reușit să îți schimbe perspectivele asupra modului de scriere sau care să te facă să ai o altă viziune asupra scrisului?

Una din cărţile mele preferate a fost şi va rămâne Marele Gatsby de  F. Scott Fitzgerald. Atenţia la detalii şi mai ales atitudinea nonverbală prezentată în acea carte m-a fascinat de prima dată. Autorul a ştiut cum să ofere detalii impresionate pornind de la aspecte simple precum privirea sau zâmbetul. La un moment dat, era un pasaj despre un anumit tip de zâmbet, pe care îl vedeai cam rar, dar care te accepta aşa cum ai fi vrut tu să primeşti acceptare, aşa cum ai fi vrut să ai încredere în forţele proprii.

Consider că nu îţi trebuie evenimente fabuloase pline de scântei pentru a scrie ceva profund şi frumos. Totul poate să pornească din tăcere, dintr-o privire sau simplă atingere.

Ai vreo carte preferată, pe carte ți-ai fi dorit din tot sufletul să o fi scris tu?

Cum am spus, una din cărţile mele preferate este Marele Gatsby. Nu cred că am îndrăznit vreodată să mă gândesc că aş scrie o carte deja scrisă de altcineva, cu toate că este o întrebare interesantă. Oamenii sunt diferiţi şi au moduri diferite de a înţelege lumea, deci dacă ai avea trei oameni dornici să scrie aşa carte, la final sunt sigură că vor fi trei cărţi complet diferite.

Ce surprize literare ne pregătești pe viitor?

În prezent am a două carte gata şi trebuie doar să termin editarea. Această carte are legătura cu romanul Cheile Sinelui, prezentând anumite personaje care apar doar sub formă de amintire în acea carte. Nu va mai fi fantasy, dar elementul psihologic rămâne prezent. Acţiunea are loc înainte de Cheile Sinelui, cu câţiva ani în urmă, personajele fiind puse în faţa unui destin greu de acceptat. Temele principale sunt Regăsirea speranţei şi a identităţii, Înfruntarea Trecutului, Acceptarea de sine şi a deciziilor luate.

Lucrez şi la a 3-a carte, dar încă sunt multe de clarificat. Va fi thriller, la persoana I, din perspective a două personaje, unul masculin şi unul feminin. Va fi o carte ceva mai întunecată să spunem, dar prin care găsim o urmă a speranţei, frumosului şi curajului din oameni.

Cum vezi tu literatura română contemporană? Cum se vede aceasta din punctul de vedere al autorului?

Consider că atunci când scriitorii îşi dau voie să îşi urmeze propria cale, fără să copieze sau să răstălmăcească aceeaşi idee dintr-un serial, au şansa să devină autori buni. Odată ce eşti autor, cumva priveşti scrisul din mai multe perspective şi îţi pui tot felul de întrebări. Ce contează pentru tine şi ceilalţi? Am o voce clară ce mă va ajută să ofer un mesaj şi o poveste demnă de citit?

Cred că autorii români au nevoie de mai mult curaj, de mai multă încredere în ideile lor. Totodată, nu totul ţine de ei, o bună promovare din partea editurii, un public deschis şi curios asupra unor subiecte noi sau diferite, sunt elemente esenţiale în evoluţia autorilor, indiferent de vârsta lor.

Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat le-ai oferi celor aflați la început de drum în taina scrisului?

Vă îndemn să vă descoperiţi în primul rând. Atunci când tu te dezvolţi ca om, tehnica ta se va bucura de o schimbare majoră. Citeşte, află mai multe, călătoreşte, vezi şi alte perspective. Adevărata literatură poate schimba ziua unui om, fie printr-un personaj în care se regăseşte, fie prin citate venite din tot ce este mai sincer şi autentic în tine.

Odată ce această etapă a fost parcursă, este de dorit ca povestea respectivă să aibă o structură, personajele să aibă parte de o anumită evoluţie şi textul să îşi păstreze “vocea” iniţială.

Ultimul sfat este despre timpul alocat scrisului. Chiar dacă un deadline ajută de multe ori, viaţa personală şi profesională uneori îngreunează scrisul, aşa că încercaţi să nu vă pierdeţi acea scânteie de motivaţie. Nu uitaţi motivul pentru care scrieţi în primul rând, acesta vă va ghida mereu!

Un mesaj pentru cititorii tăi și ai blogului.

Le mulţumesc tutor oamenilor care au crezut în mine şi mi-au dat şansa să împart cu ei propria mea viziune asupra lumii. Cărţile pot să unească oamenii, precum cultura, respectul şi bunul simţ.

Mai mult ca oricând avem nevoie de artă, de frumos şi de autentic în lumea asta. Fiecare poate să contribuie în felul său, dacă îşi păstrează mintea deschisă.

Îţi multumesc, Oana, ţie şi blogului tău, Crâmpeie de suflet, pentru această ocazie şi pentru întreaga ta activitate! Felicitări pentru implicarea ta frumoasă şi autentică, atât pe blog, cât şi în grupurile de cititori/scriitori.

În final, aş vrea să ofer cu un citat drag mie din Cheile Sinelui, un citat care sper că şi pe voi o să vă inspire –

“Mereu vor fi lucruri frumoase în lumea în care trăim, atâta timp cât ştim UNDE şi CUM să privim.“

Mulțumesc și eu pentru timpul acordat acestui interviu! A fost o adevărată încântare pentru suflet! ❤

PS: Pozele sunt preluate din arhiva autoarei.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.