TERESA DRISCOLL: PRIETENA – RECENZIE

Nu am citit nimic scris de Teresa Driscoll până acum, deși cred că am romanul Prietena de foarte mult timp acasă. Citisem nenumărate păreri legate de carte într-un timp și asta m-a îndepărtat puțin. Voiam să nu mă las deloc influențată și să citesc totul fără a fi încă bântuită de opiniile altora. În plus, îmi era dor de un thriller, iar coperta promitea multe. M-a atras acea femeie singură de pe copertă, care pare pierdută în propriile gânduri sau că își pune toate problemele în valurile mării, pentru a o lua de la capăt mai apoi cu forțe proaspete și golită de toate durerile și temerile. Nu mi-a înșelat deloc așteptările, a fost o lectură minunată, pe care tare mult mi-ar fi plăcut să fi avut timpul necesar pentru a o devora dintr-o suflare.

Prietena este un thriller psihologic minunat scris, care te lasă cu multe urme de îndoieli în suflet cu privire la oamenii din jurul tău și, mai ales, la prieteniile legate cu persoane apărute de niciunde. Și, vrei nu vrei, asociezi povestea din mintea ta cu cea din carte și te gândești de mai multe ori înainte de a lăsa pe cineva străin să pătrundă în viața ta. Teresa Driscoll aduce în discuție tema prieteniei, asociată trădării, precum și modul în care apariția unui copil, corelată cu depresia postnatală, la fel și absența unui nou copil acolo unde se dorește își lasă amprenta asupra cuplului și a relației din interiorul acestuia. Rămâi cu multe semne de întrebare și cu senzația aceea stranie că nimeni nu este ceea ce pare la final, iar asta transformă orice lectură întru-una bună în opinia mea.

Prietena – despre prietenie, naivitate și trădare

Romanul Teresei Driscoll se joacă foarte tare cu mintea ta, de cititor, oferindu-ți aparența unui loc idilic, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, pentru ca, pe măsură ce înaintezi cu lectura, să te șocheze cu detalii care mai de care mai suculente, iar la final vine cu acel bam puternic, care îți distruge toate scenariile și îți oferă o realitate șocantă, pe care nici măcar nu voiai să o bănuiești, cu toate că anumite indicii ai tot avut pe parcursul citirii. Acest aspect te face să vrei să afli mai mult, să știi cum se leagă toate lucrurile, căci acțiunea în sine nu este una foarte alertă. Nu este genul acela de thriller în care misterul irumpe de niciunde și răsturnările de situație se țin lanț. Avem o acțiune destul de liniară până la un punct și cam știm că s-a ajuns la ceva extrem de grav, care a adus doi băieți de patru ani în stare gravă în spital, dar nu știm de ce și cum și asta trebuie să aflăm. Cum s-a ajuns din punctul inițial la acest deznodământ tragic și greu de purtat pe umerii unei mame destul de fragilă din punct de vedere psihic.

Prima parte a romanului ne convinge de faptul că am nimerit într-un fel de Paradis terestru. Ajungem într-un orășel suburbie a Londrei, Tedbury, unde Sophie, fiul ei de doar patru ani, Ben, și soțul acesteia au poposit în încercarea de a duce o viață mai bună. E genul acela de orășel de provincie, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea. Tocmai de aceea, în momentul în care o străină precum Emma și fiul ei, Theo, ajung în acest loc, mai fac și un accident de mașină, era clar că vor ieși în evidență. Dar acest fapt o face pe Sophie să facă pe mama răniților și să o aducă pe tânăra mamă în casa ei, în încercarea de a îi aduce un pic de alinare.

Însă, tot ceea ce urmează după ne demonstrează că nimic nu te poate apăra atunci când necazul stă să lovească. Sophie, care la început pare o gospodină casnică destul de ștearsă, care stă acasă să își crească copilul și, pentru a ieși puțin din rutină, iese la un ceai cu vecinele sau organizează un târg culinar, se dovedește a fi mult mai complexă decât o arată aparențele. Se va dovedi că Sophie a ocupat o funcție mare în industria publicității, l-a cunoscut pe Mark, soțul ei, la o conferință, iar nu mult după a rămas însărcinată. Se mută în orășelul mai mic pentru a își crește copilul așa cum trebuie, doar că se confruntă cu o depresie severă și simte că se pierde pe sine, devenind casnică. Nu simte acea satisfacție pe care credea că o va simți fiind mamă cu normă întreagă. În plus, speră să mai aibă un copil, iar acest aspect nu se concretizează oricât s-ar strădui.

Viața lui Sophie se schimbă în momentul în care în localitate își face apariția Emma, alături de fiu ei, Theo. Nimeni nu știe exact cine este sau de unde vine, dar toți par să o antipatizeze, mai puțin Sophie, care devine obsedată de persoana ei. Pare prietena ideală, cea gata să o scoată din banalul și previzibilul de zi cu zi. Nu aude nimic din ceea ce i se spune, ba chiar devine defensivă atunci când alții o bârfesc pe Emma. Mie, această nou venită mi-a dat impresia că ar fi asemeni lui Viane Rocher din Chocolat de Joanne Harris. Pare că a venit odată cu vântul și că va dispărea imediat ce acesta se trece. Are unele ieșiri, mai ales cu fiul ei, care îți nasc întrebări în minte. O placi și nu, pentru că nu știi exact care este rolul ei și ce anume urmărește. Iar când o crimă are loc în acest orășel, comis se pare de o casnică, iar scormonelile prin trecutul Emmei scot la iveală tot felul de nereguli, te întrebi care este adevărul, ce s-a întâmplat cu adevărat și cine este Emma în realitate.

Prietena este o carte în care joaca cu imprevizibilul, cu aparențele și cu dorința de mai bine se împlinesc cu suspansul, formând un tot unitar. Sophie se transformă, din femeia ștearsă și ușor plictisitoare devine extrem de puternică, iar asta mi-a plăcut la nebunie. Autoarea ne aleargă printre prezentul dureros, în care cei doi copii sunt în spital, iar Sophie se străduiește să ajungă la ei, iar drumul pare nesfârșit, și trecutul recompus din amintiri, care ne explică realitatea prezentă. Finalul e puțin grăbit, dar, per total, e o carte bună, care are darul de a te sustrage din cotidian și a te ține captiv între paginile sale până la ultima pagină.

a

Date despre carte:

  • Titlu: Prietena
  • Autor: Teresa Driscoll
  • Titlu original: The Friend
  • Traducere: Ioana Duda
  • Editura: Herg Benet
  • Colecție: Passport
  • Anul apariției: 2019
  • Număr de pagini: 304

Cartea o puteți găsi și voi aici.

2 gânduri despre ”TERESA DRISCOLL: PRIETENA – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.