LA O ȘUETĂ CU AUTOAREA IOANA TRIF

Pe Ioana Trif am cunoscut-o prin intermediul rețelelor de socializare. Îmi plăcea foarte tare cum scrie, îi citisem o parte dintre articolele publicate și eram hotărâtă să îi cumpăr cărțile. Numai că soarta a ținut cu mine și autoarea mi-a dăruit chiar ea însăși cărțile sale, însoțite de autograf, iar asta m-a bucurat enorm. Nu am citit încă romanul său pentru adulți, Omul a uitat că trebuie să moară, pentru că l-am răsfoit puțin și temele abordate sunt complexe și puternice, iar în contextul pandemiei actuale mă sperie puțin, trebuie să recunosc. Însă, modul său de scriere este unul absolut minunat, care încântă ochiul. Am citit în schimb romanul ei pentru pici, Copilăria fermecată, iar ceea ce am descoperit între paginile sale m-a cucerit total. Este scris într-o manieră care amintește foarte tare de poveștile copilăriei mele scrise de Ionel Teodoreanu. Oricum, Ioana are o dulceață a scrierii și îi simți plăcerea scrisului în fiecare cuvânt meșteșugit ales. Scrie într-un mod care farmecă, iar asta m-a determinat să îi iubesc scrierile. Apoi, am vrut să o cunosc mai bine și am provocat-o la un interviu. Dacă și voi vreți să o cunoașteți mai bine, vă invit să citiți cele spuse de ea mai jos.

  • Nume: Trif Ioana
  • Cărți scrise: Omul a uitat că trebuie să moară și Copilăria fermecată
  • Genul literar abordat: dark fantasy, horror, fantasy, literatură pentru copii
  • Editura la care ai publicat: Eikon, Creator (Libris Editorial)
  • Locul unde îți putem găsi cărțile:

Omul a uitat că trebuie să moară: https://bit.ly/3irAfGl

Copilăria fermecată: https://bit.ly/2VHOtJc

La o șuetă cu autoarea Ioana Trif

Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute nouă, cititorilor.

Fac parte dintr-un grup de reconstituire istorică de 11 ani. Se intitulează Cavalerii Cetăților Bârsei și este locul meu sacru.

 Adun coarne de animal, în special de bovine, le curăț și le pregătesc pentru a deveni coarne de băut. Este, pentru mine, marele contact cu nemurirea.

Visul meu cel mai mare este să am o căsuță la țară, cu grădină și un loc unde animalele pot fi în siguranță. Și desigur, un loc unde să pot trage cu arcul în liniște, departe de lume.

Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris, determinându-te, mai apoi, să devii scriitorul de astăzi?

Am scris prima poezie dintr-o întâmplare, la un concurs de Ziua Pământului, mai precis un catren. Eram în clasa a patra. Am câștigat primul loc și nu aveam nici cea mai mică idee că pot să scriu. De atunci, am cochetat ani buni cu poezia și cu tot soiul de povestioare pe care le notam în caiete. În general erau despre case bântuite sau despre animale.

De o bucată bună de vreme nu mai pot scrie poezie, nu știu de ce. Oricum, mereu mă gândesc la respectivul catren, pe care nu mi-l amintesc nicicum, dar poate că nici nu trebuie.

Cunoaștem faptul că majoritatea scriitorilor au un ritual de scriere. Care este ritualul tău? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? Ce anume te inspiră atunci când scrii?

Nu programez scrisul și nici nu am un ritual. Când am idei scriu. Și dacă nu pot atunci, scriu repede câteva cuvinte cheie, să nu uit. Nu știu cum funcționează, dar poveștile sunt deja în mintea mea, trebuie doar să găsesc timpul necesar pentru scris.

Ce anume preferi: romanele sau seriile de sine stătătoare?

Nu am astfel de preferințe, sunt în regulă cu toate variantele.

Spune-ne câteva cuvinte despre cărțile tale.

Complicat de spus. Pot spune doar că sunt adâncurile sufletului meu, prima, un tribut al neputinței pe care o simt de multe ori, cu câteva firicele de speranță pe ici și colo. Întrebarea mea de bază: ce știe omul de fapt despre el și despre existența lui? Cu adevărat mă refer. Am observat că multe lume s-a agitat din cauza faptului că personajul principal nu are nume.  Dar dacă nu există nimeni care să îl rostească, cât de mult cântărește numele?

Cea de-a doua carte este un tribut adus copilăriei și vieții curate. Nu am avut eu copilăria la țară, deși încă mi-o doresc, dar poate că tocmai din această cauză s-a format în mine o lume întreagă în care pot evada în orice clipă.

Cum anume procedezi atunci când cititorii își doresc o anumită traiectorie pentru personajele dragi din romanele tale sau un anumit final? Ții cont de părerea lor? Cum reușești să păstrezi un echilibru între propriile dorințe cu privire la acțiunea adusă în fața cititorilor și dorințele acestora din urmă?  

Respect părerea cititorilor și, dacă se poate, și dorințele lor. Dar, în general, personajele au deja o viață care le aparține, o soartă cu care nu mă joc.

Consideri că scrisul are puterea unei practici spirituale? Cum anume te ajută scrisul în ceea ce privește starea ta emoțională?

Cu siguranță. Sunt lumi întregi în mine care simt nevoia să își facă loc și să iasă la suprafață. Dacă nu scriu, își scot colții pe la diferite colțuri și rezultatele nu sunt prea bune.  Mă simt bine când sunt lăsată cu scrisul meu, când mă așez pe canapea cu personajele mele, când discutăm, ba chiar și atunci când ne certăm.

Scris-citit-apă-arc-animale, tratamentul care vindecă rănile și timpul deodată.

Ai citit o anumită carte care a reușit să îți schimbe perspectivele asupra modului de scriere sau care să te facă să ai o altă viziune asupra scrisului?

Nu. Este un proces continuu și constant. Fiecare rând citit îmi schimbă perspectiva, chiar și atunci când nu realizez asta în respectivul moment.

Ai vreo carte preferată, pe carte ți-ai fi dorit din tot sufletul să o fi scris tu?

Am mule cărți preferate, dar nu mi-aș fi dorit să le scriu eu, pentru că nu ar mai fi fost la fel.

Ce surprize literare ne pregătești pe viitor?

Eu sper că multe, asta în primul rând. Am în lucru o carte nu chiar despre dragoste, poate mai bine zis despre relațiile umane, despre planuri și ce se întâmplă când nu ies. Sper că va termina așa cum cred eu!

Tot în lucru se află o serie de minim trei din genul fantasy cu personaje pe care eu deja le iubesc din tot sufletul.

Gemenii din „Copilăria fermecată” au încântat oamenii care cer o continuare și, sincer, cred că le voi face pe plac.

Cum vezi tu literatura română contemporană? Cum se vede aceasta din punctul de vedere al autorului?

Potențial foarte mare, dar este o luptă grea, dar până la urmă ce anume în viață nu este?

Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat le-ai oferi celor aflați la început de drum în taina scrisului?

Dacă pornesc pe acest drum, trebuie să știe că descurajările vor sta la fiecare pas și nu sunt de băgat în seamă. Nu cumva să renunțe din cauza celor din jur, indiferent cât este de greu, pentru că vor ajunge să dea socoteală tot lor, dar s-ar putea să fie târziu.

Un mesaj pentru cititorii tăi și ai blogului.

Am niște cititori extraordinari, mă bucur cu ei în fiecare zi și aștept cu nerăbdare comentariile și reacțiile lor. Este un sentiment foarte plăcut. Și vreau să le mulțumesc pentru susținere și pentru că sunt alături de mine!

Mulțumesc și eu pentru timpul acordat acestui interviu! ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.