HEINE BAKKEID: CÂND MÂINE NU MAI VINE – RECENZIE

V-am mai spus în nenumărate rânduri că am o plăcere vinovată, care mă face să vreau anumite cărți, cu toate că nu știu nimic nici despre acestea sau despre autorii lor. Poate că ar fi bine să îmi mai schimb un pic acest obicei, pentru a nu mai face greșeala de a aduce acasă romane care mă încântă vizual, dar care nu sunt exact ceea ce mă așteptam eu să fie privindu-le. Nu știu dacă are sens ce spun. 😀 Așa s-a întâmplat nu de mult, când am dat pe site-ul Cartepedia de o copertă tare faină, care mă făcea să mă gândesc la vacanțe și la ceva aspecte noir. Am văzut: colecția Crime, thriller, hmm, deci sună bine. Așa am ajuns să citesc Când mâine nu mai vine de Heine Bakkeid, un autor nordic de care, evident, nu am mai auzit. Nu mă înțelegeți greșit, nu a fost o carte rea, însă nu m-a prins încă de la primele pagini. A trebuit să parcurg vreo nouăzeci de pagini până să devin curioasă să aflu ce se petrece mai departe. Ceea ce a făcut lectura nu tocmai ușor de parcurs au fost detaliile tehnice, scrise într-un limbaj de lemn, specific domeniilor juridic și medical. Acelea m-au plictisit puțin și, din punctul meu de vedere, puteau lipsi cu desăvârșire. Aș fi parcurs mult mai ușor firul epic. În plus, cred că și eu sunt un pic de vină, nu cred că mă împac foarte bine cu scrierile nordicilor și va trebui să iau asta în considerare pe viitor.

Când mâine nu mai vine este un thriller cu accente horror, care împletește cu măiestrie elementele de mister cu cele paranormale. Dincolo de povestea poliețenească, a dispărutului ce trebuie găsit de un fost polițist dat afară din poliție după ce a făcut închisoare, ni se oferă multe episoade în care o fantomă sau poate chiar două își fac simțită prezența, determinând schimbarea întregii traiectorii a acțiunii și deviindu-ne puțin atenția de la adevăratul criminal, pe care nu reușim să îl ghicim din prima și care nici măcar nu mai este atât de important în raport cu tot ceea ce se întâmplă. Martorul cheie, fostul polițist, aruncă și el umbre de îndoiala asupra a ceea ce se petrece în carte, pentru că nu este de încredere, își dorește să moară, este pe medicație antidepresivă și are leziuni cerebrale ce îl fac să aibă halucinații. Întreaga atmosferă e cea care te cucerește, dar, dacă sunteți mai slabi de înger, așa, ca mine, nu vă recomand să citiți cartea asta noaptea. Asta dacă nu vreți să aveți coșmaruri. Sunt pasaje horror atât de vii, încât te cuibărești instant sub pătură și refuzi să mai ieși la lumină. Tocmai pentru aceste elemente consider că romanul ăsta este potrivit pentru luna octombrie, când Halloween-ul ne bate la ușă.

Când mâine nu mai vine – un thriller nordic, cu elemente horror

Heine Bakkeid reușește să creeze un roman al incertitudinii, cu acțiunea plasată la limita dintre realitate și vis. Nu știi exact ce să crezi, ce să iei de bun, drept adevăr, iar sămânța îndoielii este plantată adânc în sufletul tău de cititor. Pentru atmosfera aceasta încărcată de mister, de teamă, de înghețare a oricărei mișcări, am iubit romanul acesta. Autorul se pricepe să îți ofere imagini atât de vizuale încât să te înfricoșeze. Pe tot parcursul lecturii, am avut în minte vorbele lui Eminescu:

„… În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.”

Cam asta e senzația resimțită pe măsură ce citești. Throkild Aske, personajul central, îți lasă impresia aceasta, că trăiește într-un fel de lume a lui, care le permite unor spirite să se infiltreze în lumea reală și să creeze un adevărat haos. La fel ca cel din sufletul lui, care îl duce de multe ori în pragul sinuciderii. Pici continuu într-un abis fără margini și pare că nu mai reușești să te oprești. Nu ai repere. Nu ai nimic. E un întuneric de nedeslușit și un tremur sufletesc care nu te lasă să vezi luminița de la capătul tunelului. Ai senzația asta ca cititor, pentru că imaginile vizuale sunt atât de vii și totul pare atât de aproape de tine, încât te cutremuri.

Thorkild nu este cel mai de încredere personaj. Mintea lui distorsionează deja totul și ne poartă din realitate în amintirile sale sau în planul astral ca și cum ai pocni din degete. E o lume a iluziilor, iar criminalul se folosește de asta în cazul lui. E ușor să faci pe cineva să se îndoiască de sine atunci când este deja un suflet damnat, ce nu se poate ierta pentru fapte trecute.

Thorkild a făcut închisoare, după ce a fost interogator șef în cadrul Afacerilor de Interne. Își vâna colegii și a picat pradă unor conspirații greu de prevăzut. Sau poate că a făcut-o, dar dragostea lui pentru Frei, tânăra pe care o folosea drept momeală într-un caz de corupție, l-a făcut să nu îi mai pese de ceea ce i s-ar putea întâmpla. Cert este că a făcut închisoare pentru moartea tinerei și acum nu poate trăi cu durerea. E în depresie și ia tratament puternic pentru ea, dar, cu toate acestea, vrea să moară. Nimic nu își dorește cu mai multă ardoare. Însă, trebuie să amâne acest fapt pentru mai târziu. O veche datorie îl transformă în detectiv fără voie. Trebuie să găsească trupul unui tânăr dispărut în mare.

Încercarea de recuperare a trupului celui dispărut, pentru a îl reda mamei îndurerate, se transformă într-o luptă de supraviețuire, în care slăbiciunea și jocul cu mintea unui om deja bolnav poate naște tragedii. Din apa ce înconjoară farul vechi își face apariția un corp fără chip, ce e răpit de un scafandru. Șeful poliției și sergentul lui dispar la rândul lor. Ceva fantome se fac și ele simțite, prin intermediul unei clarvăzătoare. Care este realitatea? Cine este vinovat? Thorkild vede totul aievea, ca efect al medicamentelor luate, sau este realitatea? Mai merită să trăiești cu toate pe cap? Va deveni el un martor credibil a tuturor celor văzute și întâmplate sau va fi suspectul principal? Rămâne de văzut.

Când mâine nu mai vine este cartea iluziilor și a îndoielilor. Te ține cu sufletul la gură dacă reușești să treci peste detaliile tehnice, te înfioară și te face să nu poți dormi noaptea. Curaj la citit! 🙂

Date despre carte:

  • Titlu: Când mâine nu mai vine
  • Autor: Heine Bakkeid
  • Titlu original:  JEG SKAL SAVNE DEGI MORGEN
  • Traducere: Silviu Genescu
  • Editura: Paladin
  • Colecție: Crime Masters
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 400

Cartea o puteți achiziționa de aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.