KENIZE MOURAD: ÎN ȚARA CELOR PURI – RECENZIE

Unele cărți te atrag încă de la o primă privire. Te vrăjesc și te prind cu putere în mrejele lor. Nu știi nimic despre acțiune, despre autor, dar, totuși, vrei să ai acea carte acasă. O copertă fascinantă, un titlu care parcă vorbește singur, o sclipire de moment. Nu pățesc asta cu orice carte, ci sunt doar unele care parcă își trimit chemarea către mine și se cer luate acasă. Așa a fost cazul cu În țara celor puri de Kenize Mourad. Am văzut cartea prin online încă de când trebuia să apară pe piață și mi-am dorit-o încă de pe atunci. Descrierea anunța o poveste promițătoare. De curând, am revăzut-o pe site-ul celor de la Libris și a fost dragoste la prima vedere. Am citit-o, am o relație de love-hate cu cartea asta. A fost și nu a fost ce promitea sinopsisul, dar, cu toate astea, cu greu am putut să o las din mână. Știu, pare un paradox, dar așa s-a întâmplat. Voiam să văd exact ce se va întâmpla până la final, cu toate că lectura a fost pe alocuri greoaie.

În țara celor puri este o carte extrem de bine documentată, care reușește să redea contextul geopolitic și cultural al unei țări greu încercate de-a lungul timpului, Pakistan. Tot ce știam despre acest loc este faptul că este unul preponderent musulman, cu peisaje absolut minunate, care îți taie răsuflarea. Știam, de asemenea, că există conflicte și tensiuni între diferitele confesiuni, nu am uitat-o pe Asia Bibi, despre care citisem în trecut, creștina condamnată pentru blasfemie. Autoarea reușește să creeze o atmosferă încărcată de contraste, pe de o parte, sunt intelectualii țării, destul de liberi în aparență, atent urmăriți în realitate, care nu se comportă conform tiparelor pe care le ai în minte ca occidental, iar pe de altă parte, sunt oamenii săraci, care lucrează pământul pentru un stăpân, ca un fel de sistem al castelor. De asemenea, poți vedea lux și opulență, moschei minunate, grădini luxuriante, vestimentație care îți taie răsuflarea, dar și, la polul opus, sărăcie lucie, cu oameni care și-au pierdut casele, știu ce este foamea supremă și se pierd într-un sistem mult prea corupt, deloc o țară a „celor puri” așa cum sugerează numele țării.

Prin asta și prin stil, unul destul de dulce, autoarea cucerește. Pierde teren însă în modul de creionare a personajelor, care se pierd prin marea de informații, și prin acțiune, care lipsește aproape cu desăvârșire pe alocuri și plictisește prin aruncarea, parcă, a detaliilor de natură politică. Aflăm cum s-a format Pakistanu, cu ce probleme se confruntă oamenii ei, dar nu și foarte multe despre Anne, jurnalista venită aici pentru a scrie reportaje despre o așa numită viitoare bombă ce stă să explodeze. Te pierzi prin hățișul de chestiuni ce țin de apariția țării prin scindare de India, prin detaliile legate de jihadiști și de grupările secrete, prin noianul de oameni ai serviciilor secrete ce împânzesc țara, dar pare că, uneori, autoarea este prea părtinitoare. Este contra Americii sau a Chinei (o temă recurentă la unii musulmani destul de extremiști), dar oarecum încurajează politica coruptă a țării. E contra unor precepte religioase, un fel de manifest al autoarei contra vălului spre exemplu, dar e pro multor altor subiecte controversate. Povestea se rupe ca ritm și are absentă fluiditatea. Nu voiam atât de multe detalii ce țin de istoria unei țări, nu e o carte de nonficțiune, părțile acestea plictisesc la un moment dat. Da, stârnesc interesul la început, mai arunci un ochi pe parcurs, dar vrei și o poveste. Chiar și cea cu spionii care îi pun viața lui Anne în pericol și cu bomba ce nu mai explodează. Am avut tendința să sar pasaje, pentru că par aruncate acolo extrase din raporturi oficiale, pe care le pot afla oricum doar dacă îmi doresc. Altfel, pentru un om neinteresat de aceste aspecte, cartea plictisește pe alocuri.

În țara celor puri – o istorie controversată a Pakistanului

Romanul lui Kenize Mourad este mai mult o radiografie a Pakistanului, cu toate hibele pe care ara le are, dar și cu multitudinea de secrete pe care le ascunde. În aparență, o țară frumoasă, fascinantă, în esență un loc al contrastelor, în care mai niciodată nu ești sigur. E mai mult un roman document decât unul de ficțiune. Autoarea reliefează o istorie bogată, care lasă loc la multe interpretări. Stilul te cucerește din prima, povestea mai putea fi net îmbunătățită. Autoarea rupe parcă informații din diverse surse și le așază în carte. Anne, jurnalista care trebuie să descopere adevărul legat de bomba mult așteptată a jihadiștilor, rămâne oarecum în plan secund cu povestea ei și cu toate problemele ei cu securitatea, or, mi-ar fi plăcut ca ea să fie în prim-plan, să fie povestea ei și să găsim în ea un observator fin și fidel al unei lumi ascunse, iar prin perspectiva ei să se deruleze întreaga acțiune. Nu simțeam nevoia de un narator omniscient, care să îmi dea informații fade.

Povestea în sine este simplă: Anne, jurnalistă franceză, sosește în Pakistan pentru a scrie în exclusivitate despre un grup de jihadiști, bănuiți că ar fi pe cale să dezamorseze o bombă de proporții uriașe. Nimic neobișnuit până aici, este un subiect destul de des întâlnit în presa din Occident. Însă, ceea ce înfrumusețează cartea și o face să nu cadă în banalitate este stilul autoarei, destul de liric pe alocuri, în ciuda subiectelor grave abordate, și prezentarea realității de zi cu zi din această țară pe cât de blamată, pe atât de frumoasă.

Autoarea însăși nu ne duce doar într-o direcție și mi-a plăcut că a procedat astfel. Este un mare plus al cărții. Este turcoaică, dar nu a fost atât de dură cu Pakistanul pe cât mă așteptam. Prezintă atât aspectele frumoase, pe care le îmbracă în cele mai somptuoase haine, făcându-te să vrei să ajungi în această țară a minunilor, desprinsă parcă din poveștile Șeherezadei, cât și pe cele mai puțin plăcute, care îngrozesc, fac pielea de găină și te fac să te întrebi de ce oamenii sunt atât de răi și de insensibili, de ce nevoia de putere ajunge atât de sus încât să nu îți mai pese de ceilalți.

Cum atinge subiecte controversate pentru ziarul la care lucrează și cum nu vrea să abordeze doar subiectele tipice jurnaliștilor, după care să dea bir cu fugiții, ci se implică emoțional în tot ceea ce trăiește și observă în jur, Anne ajunge curând pe lista neagră a autorităților pakistaneze, fiind în pericol de expulzare, în atenția serviciilor secrete, dar și în vizorul diverselor grupări de multe facturi existente. Asta nu o împiedică, însă, să se implice și mai mult. Să facă mai mult.

În țara celor puri este o radiografie precisă a Pakistanului, pornind de la istoria acestei țări, una destul de controversată și în prezent, și ajungând la detalii culturale, geopolitice și religioase. E o lectură interesantă și bine documentată, însă o recomand doar celor interesați de toate aceste aspecte. Altfel, dacă vreți o ficțiune tipică, acest roman nu este pentru voi.

Date despre carte:

  • Titlu: În țara celor puri
  • Autor: Kenize Mourad
  • Titlu original: Au pays des purs
  • Traducere: Mihaela Stan
  • Editura: Nemira
  • Colecție: Babel
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 320

Cartea o puteți comanda de Site-ul Libris.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.