VI KEELAND ȘI PENELOPE WARD: TICĂLOS LA PATRU ACE – RECENZIE

Nu știu de ce atât de mult timp m-am ferit de cărțile din categoria Eroscop. Aveam tendința să le judec mult prea puternic și să le consider a fi ceva de care nu mă voi apropia niciodată în viața asta. Păreau slabe și lipsite de substanță. Ei bine, a fost nevoie de niște autoare minunate, care să îmi schimbe în totalitate percepția asupra acestui gen literar. Vi Keeland și Penelope Ward fac minuni și scriu cărți cu un stil care te acaparează cu totul. Și da, romanele lor sunt încadrate în acest gen, însă sunt departe de a fi ceva vulgar sau exagerat. Există câteva jocuri de cuvinte și unele mesaje cu substrat, da, trebuie să ai optsprezece ani pentru a citi, pentru că sunt câteva pasaje mai incendiare, dar nu e ceva lipsit de sens sau care să deranjeze. Din contră, condimentează puțin acțiunea și nu îi permite să fie doar romantism pur, care, cel mai probabil, m-ar fi făcut să las cartea deoparte. Am citit acum o altă carte din seria lor de autor scrisă în colaborare, Ticălos la patru ace, și m-am bucurat de două seri petrecute într-o companie selectă.

Ticălos la patru ace este o lectură ușurică, dar extrem de plăcută. Te vrăjește prin personajele sale și te face să te îndrăgostești de acțiunile lor, când pline de patimă, când încărcate de dramatism. Povestea ne arată că totul este posibil, că întreaga viață este un joc al hazardului și că dragostea poate crea legături extraordinar de puternice, ce pot trece peste orice fel de bariere sociale. Dragostea poate învinge orice obstacol și face orice persoană mai puternică. Romanul îți oferă la final o stare de bine și credința că, indiferent de vâltorile vieții, poți răzbi dacă ai persoana potrivită alături de tine.

Ticălos la patru ace – o lectură delicioasă

Romanul acesta mi-a plăcut un pic mai tare decât Mister Moneybags. Periculos de sexy. Am citit trei romane ale autoarelor în șir, iar dragostea față de stilul lor de scriere, împletit cu poveștile de dragoste, a crescut gradual și a urmat ordinea citirii lor, cel mai tare mișcându-mă Bilete înveninate. Ticălos la patru ace este a doua în ordinea preferințelor. Aici, autoarele au creat ceva mai multă emoție prin poveștile de viață prezentate și nu ar fi putut fi altfel când vorbim despre traumele sufletești provocate de pierderea unui părinte la o vârstă fragedă, de boala unei bunici (cu toții ne gândim la propriii bunici atunci când e vorba de așa ceva) sau la problemele de paternitate și trădarea încrederii într-o relație. Tocmai de aceea v-am spus să nu vă lăsați înșelați de acea codiță care anunță un eroscop. Deși se citește ușor, cartea tratează subiecte destul de complexe și o face cu o profunzime pe care nu i-o bănuiai din cauza acelei adăugiri. Este mult mai mult decât o carte de acest tip și cred că acesta este motivul pentru care m-a încântat într-atât de tare.

Incipitul ne-o prezintă pe Soraya, o tipă destul de ștearsă, de banală, de ratată ca mod de viață dacă mă întrebați pe mine, cel puțin în faza de început a cărții, care iese un pic din tiparul zilelor ei anoste printr-o simplă întâmplare la care e martoră: în trenul cu care merge zilnic la serviciu dă peste un bărbat ce iese în evidență prin faptul că e îmbrăcat la costum și tot dă ordine pe un ton arogant la telefon, care arată foarte bine, dar o și enervează la culme prin lipsa lui de empatie. Acesta își pierde telefonul, iar Soraya îl ia cu gândul să îl înapoieze. Numai că de la a zice până la a face e cale lungă.

Tânăra lucrează la o rubrică în cadrul căreia se răspunde la întrebările sentimentale ale cititorilor. Nu, nu ea oferă răspunsurile salvatoare, ci ea doar preia mesajele. V-am spus, este destul de ștearsă. Acest fapt îi permite să controleze prin telefonul tipului, să dea niște telefoane pentru a îi afla identitatea și să devină interesată de el prin prisma unor poze găsite pe aparat. Află numele proprietarului: Graham Morgan, un magnat financiar. Decide să îi ducă telefonul, iar din momentul în care pășește în clădirea acestuia de birouri se declanșează un întreg joc al hazardului, care aduce la un loc două persoane absolut independente una de alta, cu un background diferit și cu șanse reale extrem de mici să ajungă la un loc. Seamănă tare cu un basm frumos și asta transformă lectura într-una plăcută, care încălzește sufletul în serile de toamnă și te determină să scapi câte un zâmbet, mai cu seamă că situațiile prin care trec protagoniștii sunt destul de captivante și de hilare până la un punct.

Graham refuză să o primească, însă, niște poze la bustul gol și cu piciorul tatuat al Sorayei (care este destul de nonconformistă din acest punct de vedere: își colorează părul în funcție de stările sufletești, își pune piercing și are tatuaje) îl conving să apeleze numărul pe care ea l-a lăsat în telefon. Acest fapt și niște mesaje schimbate între ei la ziarul la care ea lucrează îi face să devină un cuplu și încă unul destul de sudat și de unit. Am iubit transformarea asta a lor, jocurile de cuvinte dintre ei, poreclele atribuite lui și, într-un final, l-am adorat și pe Graham, pe care am reușit să îl descopăr dincolo de masca pe care o purta adeseori. Mama i-a murit pe când era adolescent, fapt pentru care a decis să fie dur, arogant și deloc empatic cu cei din jur, cu precădere cu angajații săi. Este un fel de mecanism de apărare. Apoi, felul în care îi stă alături bunicii sale bolnave, modul în care se poartă cu Soraya te conving că nu e așa de ticălos pe cât vrea să pară, ba chiar delicios tare și bun de adus acasă.

Intriga se complică în momentul în care în scenă apare fosta iubită a lui Graham, Genevieve, și, Doamne, cât am putut să o urăsc și cât de antipatică mi-a fost. Are aere de divă, l-a înșelat pe Graham cu cel mai bun prieten al acestuia și, colac peste pupăză, a făcut un copil a cărui identitate se va dovedi diferită față de cea declarată inițial. Încearcă să îl ia înapoi pe Graham după moartea soțului ei, iar ceea ce urmează este o adevărată comedie de situație, care nu îți oferă nicio certitudine. Nu știi până spre final cu cine va rămâne bărbatul sau dacă Soraya e dispusă să mai accepte ceva din partea lui Graham.

Ticălos la patru ace este o lectură extrem de dulce și de plăcută, pe care o recomand cu căldură tuturor celor care vor să petreacă serile friguroase în compania unor personaje minunate, care creează un potpuriu de sentimente și de stări.

Date despre carte:

  • Titlu: Ticălos la patru ace
  • Autor: Vi Keeland și Penelope Ward
  • Titlu original: Stuck-up Suit
  • Traducere: Daniela Purgaru
  • Editura: Trei
  • Colecție: Eroscop
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 360
  • Recomandat 18+

Cartea o puteți achiziționa și voi de aici – bit.ly/3jQQwEp, cu reduceri considerabile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.