MATT HAIG: BIBLIOTECA DE LA MIEZUL NOPȚII – RECENZIE

Cum ar fi să ai o infinitate de posibilități pentru a o lua de la capăt și a îți reface viața? Oare ai proceda la fel? Ai schimba ceva? Ai jongla cu toate acele șanse pierdute? Ai face mai mult într-o anumită situație? Te-ai poziționa în aceeași postură inițială, care te-a condus la construirea unei scări a eșecului sau ai face cu totul și cu totul altceva?

Toate aceste întrebări se nasc fără să vrei în mintea ta atunci când citești o carte precum Biblioteca de la Miezul Nopții. Am citit tot ceea ce a fost tradus la noi de la Matt Haig și aș fi spus că am habar despre ce va fi vorba, mai ales că, din scrierile lui cu tentă autobiografică, am ajuns să aflu câteva lucruri despre luptele sale cu depresia severă și anxietatea. Aveam impresia că și aceasta este tot o carte de non ficțiune, dar mă bucur că m-am înșelat. Povestea este una fictivă, dar are la bază experiențele autorului cu chestiunile amintite. A trecut mult peste ceea ce credeam că va fi și m-am delectat cu o lectură savuroasă, cu toate că finalul se întrevede încă de undeva de la jumătate. Eu m-am îndrăgostit de titlul romanului când l-am văzut pe Libris, trecând de autorul care clar se numără printre preferații mei, și nu regret deloc că l-am adus acasă. Este un adevărat festin pentru suflet.

Biblioteca de la Miezul Nopții este ca o mângâiere pentru suflet. Îți oferă soluții pentru multe dintre problemele acelea ce par fără ieșire în viață și îți arată capătul tunelului. Întreaga noastră existență este compusă dintr-o serie de alegeri pe care le facem zi de zi, dintr-un buchet de bucurii, speranțe, tristeți, dezamăgiri, regrete. Și faci ceea ce crezi pe moment că este mai bine. Asta dacă ai curaj. Altfel, dacă te temi de consecințe și despici firul în patru atunci când trebuie să iei o decizie, rămâi pe loc, blocat într-o existență comodă, dar deloc aducătoare de fericire sau de revelații care să te propulseze mai sus pe scara vieții tale. Și câți dintre noi nu trăim cu regretul în suflet și cu întrebarea de „Cum ar fi fost daca?” pe buze? Câți de dacă ne trec zilnic prin minte? Dacă aș fi spus asta, dacă aș fi făcut asta, dacă aș fi păstrat persoana cutare alături… Și te-ai bucura să poți să revii la momentul respectiv din timp și spațiu și crezi că ai puterea de a schimba totul în bine. Și de aceste aspecte se leagă Matt Haig în cazul de față. Îi oferă personajului său, Nora Seed, o infinitate de posibilități și o infinitate de clipe în care o poate lua de la capăt și testa orice teorie. Dacă este mai bine sau mai rău rămâne de văzut, dar Biblioteca de la Miezul Nopții exact asta îi dă: o infinitate de șanse pentru a o lua de la capăt. Și, astfel, aflată la limita dintre vis și realitate, Nora se reinventează și se descoperă pe ea așa cum nu a făcut-o niciodată.

„Dacă lumea este un vis, de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi?” spunea Mihai Eminescu în „Sărmanul Dionis”. Dar dacă tu însuți ești într-o multitudine de locuri în același timp, trăind o infinitate de vieți concomitent și tu ai puterea de a alege unde să rămâi? Asta ne arată Matt Haig și ne deschide un drum al puterii de a face orice, chiar și de a transforma imposibilul în posibil.

Biblioteca de la Miezul Nopții – între realitate și vis

Romanul lui Matt Haig este un balsam pentru suflet, mai ales, dacă, la fel ca mine sau ca el, traversezi perioade mai puțin luminoase ale vieții tale și te afli la o răscruce dintre viață și moarte. Uneori, te scufunzi într-o gaură neagră, o nebuloasă care te afundă într-un ocean al anxietății, durerii și dorinței de a te cufunda cu totul în suferința ta, ceea ce te desparte de o întreagă lume și te face să nu mai vezi nimic din binecuvântările care te înconjoară. Te umpli de regrete și nu mai vrei să vezi pe nimeni, nu mai vrei nimic, nu mai poți face nimic. Grav este când ajungi la concluzia că ți-ai ratat întreaga viață și că rolul tău pe acest Pământ s-a sfârșit. Nu, cartea nu e o altă carte despre depresie asemeni celor două de non ficțiune ale autorului traduse la noi, ci una de ficțiune în care subiectul acesta dur îmbracă forme frumoase și oferă o infinitate de speranțe, care au darul de a te sălta din propriu hău și de a te propulsa mai sus pe ața vieții tale. Autorul îți transmite clar mesajul de a nu renunța, nici chiar atunci când totul pare lipsit de sens și de scop. Trebuie doar să schimbi unghiul din care privești totul și să îndrăznești să faci lucrurile diferit:

„Îndrăznește să ai visuri mărețe… Poți fi orice îți dorești. Pentru că, într-una dintre vieți, ești ceea ce visezi.”

Acesta este și cazul personajului principal al lui Matt Haig, Nora Seed. Este o femeie absolut banală din Bedford, Anglia. Viața ei pare că nu mai are niciun sens. Este concediată de la munca pe care o făcea din obligație, rămâne și fără singurul elev de la lecțiile de pian particulare și, colac peste pupăză, motanul ei, Voltaire, singura ființă care i-a rămas alături în viața de adult, moare. Are treizeci și cinci de ani și nicio perspectivă. Traversează o adevărată criză existențială care o plasează în cea mai de jos stare posibilă. Simte că și-a ratat viața, că nimeni nu are nevoie de ea, că nu poate face nimic pentru a schimba banalitatea în care singură s-a afundat și cade într-o depresie teribilă, care o duce în punctul de a nu mai vrea să trăiască. Într-o seară absolut normală, decide să își pună capăt zilelor. Și, pentru că „așa începe, ca într-un vis”, după cum spune Eliade în „La țigănci”, Nora nu ajunge pe lumea cealaltă, ci într-un loc atemporal și aspațial, extraordinar de frumos și încărcat de magie, o bibliotecă imensă, cu rafturi doldora de cărți.

În această bibliotecă, este întâmpinată de persoana care i-a fost alături în perioadele cele mai grele ale ei, doamna Elm, bibliotecara vechii ei școli. Ea este mesagerul care îi prezintă regulile noii ei existențe:

„Între viață și moarte se află o bibliotecă, i-a zis. Și, în acea bibliotecă, sunt rafturi care se întind la nesfârșit. Fiecare carte îți oferă ocazia să încerci o altă viață pe care ai fi putut să o trăiești. Să vezi cum ar decurge lucrurile dacă ai fi făcut alte alegeri… Ai proceda diferit, dacă ai avea ocazia să îți alungi regretele?”

Și Nora testează, deschizând carte după carte. Se întoarce la momentul în care era membră a trupei The Labyriths, se căsătorește cu bărbatul pe care l-a părăsit din lașitate, devine graciolog și studiază ghețarii, devine înotător de performanță, pleacă în Australia alături de cea mai bună prietenă a sa. Însă, se va dovedi că regretele sunt de cele mai multe ori neîntemeiate, că a analizat lucrurile prea în detaliu, că s-a judec at prea aspru. A aflat că unele lucruri sunt destinate să se petreacă indiferent de forma pe care o iau sau de alegerile pe care le faci. Lucrurile făcute diferit nu te duc neapărat într-un ocean de vise, speranțe și fericire, ci te pot conduce tot spre bula a ceea de nefericire. Depinde doar de tine să transformi momentele, stările, experiențele, astfel încât, la final, să ai cu ce combate orice regret.

Biblioteca de la Miezul Nopții aduce în discuție linia aceea fină dintre viață și moarte, îți prezintă un personaj absolut distrus la interior, dar îți arată, în același timp, că dincolo de negrul pe care îl vezi, există și o line de gri. Că sunt nuanțe peste tot, doar trebuie să te deschizi pentru a le vedea. Viața aceasta este compusă dintr-o infinitate de posibilități. Trebuie doar să ai curajul să le exploatezi și să o iei de la capăt atunci când ceva nu merge așa cum ți-ai dori. E ști important, indiferent de ceea ce crezi pe moment și te poți oricând recompune bucată cu bucată.

La final, las tuturor celor care au nevoie un îndemn, care mi-a venit în minte pe tot parcursul citirii cărții lui Matt Haig. Nu uitați, suntem datori să încercăm, iar când nu mai putem, să căutăm ajutor la un prieten, un necunoscut, un terapeut, oriunde. Există soluții, chiar dacă pe moment nu avem puterea să le vedem. Am fost acolo jos, nu chiar ca Nora, pentru că viața merită prețuită chiar și atunci când este totul negru, dar suficient cât să îi înțeleg disperarea:

„O luptă-i viața; deci te luptă

Cu dragoste de ea, cu dor (…)

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,

Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vor să lupte;

Iar cel fricoşi se plâng și mor.” (George Coșbuc)

Date despre carte:

  • Titlu: Biblioteca de la Miezul Nopții
  • Autor: Matt Haig
  • Titlu original: The Midnight Library
  • Traducere: Cristina Nan
  • Editura: Nemira
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 304

Cartea o puteți achiziționa de pe site-ul Libris.

7 gânduri despre ”MATT HAIG: BIBLIOTECA DE LA MIEZUL NOPȚII – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.