REBECCA JAMES: FEMEIA DIN OGLINDĂ – RECENZIE

Pentru mine, estetica unei cărți este deosebit de importantă. Am nevoie de o copertă frumoasă, care să mă atragă spre carte. Nu este totul, aceasta trebuie corelată cu un conținut pe măsură, însă este punctul de start atunci când vine vorba de a descoperi un nou autor sau un roman despre care nu am nici cea mai vagă idee. A fost și cazul pentru un volum cu o copertă absolut feerică, zărit pe Libris luna trecută. Este una de mare impact, care îți animă cu putere imaginația. Și, dacă nu ați citit deja Femeia din oglindă de Rebecca James, căci despre ea este vorba, eu zic să nu mai stați pe gânduri și să îi oferiți o șansă. Nu veți regreta, mai ales dacă vă plac poveștile cu fantome și cu o atmosferă puțin creepy, la care se adaugă suspansul din plin. Era mai potrivită luna trecută, dar, recunosc, nici la gura sobei, cu un ceai fierbinte în față, tipic englezesc, nu e rău să o devorezi. Sau să te devoreze ea pe tine, pentru că, vrei nu vrei, lectura sa te consumă puțin câte puțin și te face să arunci din când în când o privire peste umăr.

Femeia din oglindă este o lectură antrenantă, care îți oferă fiori reci pe șira spinării atunci când te aștepți mai puțin. Cartea cuprinde o poveste gotică, imprevizibilă, care te face să te îndrăgostești în mod iremediabil de ea. Este istoria de viață a unei familii mistuite de secrete, tenebre ale trecutului și lucruri neobișnuite, despre care nu ești sigur ce anume să crezi. Ne sunt prezentate două planuri, unul trecut, cu o acțiune plasată imediat în preajma celui de al Doilea Război Mondial, și unul prezent, cu o acțiune modernă, singurul liant dintre acestea fiind legăturile de familie și conacul Winterbourne, un alt personaj, incredibil de important pentru desfășurarea lucrurilor. La toate acestea, se adaugă un strop de pasiune și dragoste, ba chiar și niște obsesii. Nimic nu este ce pare a fi, iar de aici și până la ideea de conac bântuit, cu o forță proprie și o stăpână mai presus normal este doar un singur pas. Este un roman gotic cu accente horror și pur și simplu l-am adorat.

Femeia din oglindă – un conac care domină lumea și o atmosferă întunecată

Femeia din oglindă este un roman surprinzător, care reușește să te farmece și să îți poarte pașii printr-o lume a tenebrelor și a misterului, în care simțurile îți sunt ascuțite la maximum și te face să te întrebi cât din ceea ce citești este real și cât este voit învăluit în ceață. Atmosfera este una întunecată, iar prezența fantomatică, răzbunătoare, este cea care te intrigă cel mai tare.

În momentul în care am început citirea cărții și am văzut pe copertă noțiunea de „gotic”, primul meu gând a fost acela că voi întâlni ceva asemănător cu La răscruce de vânturi. Ei bine, nu a fost cazul de așa ceva, Rebecca James nu este o altă poveste dintre o Catherine și un Heathcliff, însă, ceva accente de Rebecca a lui Daphne de Maurier există aici, ba chiar și de Jane Eyre. O soție moartă fizic nu este neapărat absentă în totalitate din casa ei de drept, la fel și o dădacă dispărută parcă în neant. Din ceață, tot ies la lumină umbre nebănuite, care se joacă tare cu mintea celor din jurul lor, la fel, un tablou misterios animă atmosfera și niște șoapte ce dau fiori nu te fac să stai deloc liniștit atunci când citești acest roman. Te transpui cu totul în lumea autoarei, iar pentru un timp, trăiești în Cornwall, Anglia, în conacul Winterbourne. Și credeți-mă pe cuvânt, cu toate că este un loc ce ar putea părea feeric în alte împrejurări (este un fel de fortăreață construită pe stâncile înalte ce domină faleza mării, într-un mediu rural), acesta parcă prinde viață și voință proprie și te domină cu totul, asemenea persoanelor care îi trec pragul:

„Pentru că ajungi să ai această impresie aici, domnișoară, după o vreme. Ca și când n-ar exista nimic în afară de Winterbourne, doar casa și marea. Îți dai seama că nu mai ai nevoie de nimic.”

Conacul domină și te face să te cufunzi cu totul în lumea lui. Există el și o lume întreagă, care parcă se disipă asemenea fumului. Odată ce îi treci pragul, descoperi o lume aproape magică, încărcată de secrete puternice, de lumini și umbre, de personalități trecute, a căror amprentă se simte și peste ani. La toate acestea, se adaugă o prezență feminină ce pare că se întoarce aici în permanență și nu lasă nicio femeie ce ajunge aici să îi ia locul sau să fie liniștită. Mintea parcă prinde voință proprie și te trezești gândind lucruri pe care nu ți le imaginai mai înainte, rememorând vechi dureri sau acționând haotic.

Femeia din oglindă – două femei, două povești

Rebecca James ne oferă două perspective narative, una trecută, un a prezentă, două povești a două femei pe care timpul le desparte, dar pe care conacul Winterbourne le unește.

Alice Miller sosește aici imediat după cel de al Doilea Război Mondial, în anul 1947, după ce a suferit pierderi grele în timpul luptelor ce au avut loc. Logodnicul ei a murit ca erou, iar încearcă să își revină după cele petrecute la școala unde a fost obligată să meargă. Construiește o viață pe vechi dureri și e greu, mai ales cu atmosfera apăsătoare de aici.

Alice este dădaca gemenilor Eduard și Constance Grey, al căror tată a căpătat răni groaznice în timpul războiului și a căror mama a murit de ceva timp. Familia de Grey pare minunată, Alice chiar începe să aibă sentimente față de stăpânul casei și, în ciuda tuturor avertismentelor primite indirect pe parcurs și a propriilor sentimente ce se amplifică aici, ea alege să înceapă o idilă cu căpitanul. Copiii deja îi simte ca fiind ai ei, ca și cum o prezență stranie s-ar infiltra în propriul trup și ar face-o să creadă astfel. Însă, nimic nu este ceea ce pare a fi, iar anumite fantasme creează reacții cel puțin bizare:

„Constance începe din nou să plângă, mă apucă de haină cu o mână, deși pare că se îndepărtează în același timp, de parcă nu ar fi sigură de unde vine pericolul. Dar eu știu. Vine de la acea fantasmă, care, deși a dispărut, pare și mai înspăimântătoare prin absența ei.”

În prezent, în anul 2018, Rachel Wright duce o viață banală și monotonă în New York. Conduce o galerie de artă și se complace într-o relație amoroasă comodă, dar lipsită din start de viitor. Un gând a bântuit-o în schimb întreaga sa viață: cine sunt părinții ei reali, care îi sunt originile. Răspunsul vine la ea sub forma unei scrisori, care o anunță că mătușa sa, Constance de Grey, s-a stins din viață, iar ea este unica moștenitoare a conacului Winterbourne.

Conacul își pune amprenta asupra ei și locul pare o adevărată binecuvântare, căci este opulent și un spațiu doar al ei. Însă, lucrurile se precipită când tablourile, scările sau oglinzile par a avea o viață proprie și să reverse o prezență răzbunătoare. Cine, ce sau cum se petrece totul, nu pot să vă spun, v-aș strica plăcerea lecturii.

Femeia din oglindă este o lectură absolut minunată, care te înfioră, te revoltă, te cucerește cu totul și te transpune în cu totul altă lume. Una a tenebrelor și a umbrelor. Una în care trecutul pare că nu își găsește deloc liniștea.

Date despre carte:

  • Titlu: Femeia din oglindă
  • Autor: Rebcca James
  • Traducere: Cristina-Mihaela Tripon
  • Editura: Rao
  • Colecție: Biblioteca Rao
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 368

Cartea o puteți achiziționa și voi de pe site-ul Libris.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.