JEANETTE WINTERSON: FRANKESSSTEIN. O POVESTE DE IUBIRE – RECENZIE

Prima lectură din acest an a fost una minunată, încărcată de semnificații și de observații filosofice, care te determină să ieși puțin din zona ta de confort și să îți pui probleme existențiale legate de evoluție, tehnologie și rolul acestora în viețile noastre. Jeanette Winterson este de departe unul dintre autorii mei de suflet, pe care o iubesc pentru forma neconvențională în care scrie, precum și pentru subiectele controversate pe care nu se ferește să le abordeze în scrierile sale. Frankissstein. O poveste de iubire nu este o excepție de la acest fapt, cu toate că te poate păcăli prin faptul că se înmoaie un pic atunci când aduce în discuție o poveste de iubire veche de secole, care ascunde multă durere în spate. Libris a fost, ca de obicei, sursa mea de lecturi extraordinare, care te fac să nu te mai poți desprinde dintre paginile cărții până la final și să rămâi ancorat acolo, în interior, mult după ce autoarea a spus sfârșit.

Frankissstein. O poveste de iubire este un roman de o profunzime aparte și extrem de curajos, care abordează temele preponderente în operele lui Winterson: sexualitatea, problematica de gen, diferențierea dintre elementele masculine și feminine, dar aduce o abordare cu totul nouă, care te duce puțin cu gândul la literatura SF, plină de roboți, cyborgi și altele de gen. În principiu, cartea este una măiestru construită pe tema creației și a creatorului, mergând până în punctul în care opera se confundă cu creatorul. Se naște întrebarea dacă suntem povestea pe care o creăm, iar dacă suntem, la rândul nostru, creatori, ce fel de lume aducem la suprafață și ce bagaje încărcate de durere împrăștiem prin lume.

Romanul de față este o reinterpretare a celebrei povești a lui Mary Shelley, cea extrem de controversată despre Frankestein, Prometeul modern, numai că, asemeni numeroaselor ecranizări existente până în prezent ale cărții, și personajul lui Shelley se perpetuează până în prezent, căpătând diverse forme și interpretări, dar rămânând, în esență, același. Ni se atrage atenția că Frankestein e numele creatorului, nu a monstrului, iar acesta din urmă e mai mult un neînțeles și un inadaptat, asemenea  celui care l-a creat. Frankestein este monstrul interior, care devorează sufletul greu încercat al lui Mary, obligată de tânără să înfrunte cele mai grele pierderi, dar este în egală măsură savantul nebun care vrea să oprească moartea în prezent, criogenându-l sau supunându-l posibilității inteligenței artificiale, precum și creația implicațiilor create de transexualism și transumanism. Se creează un precedent, iar acesta este perpetuat de-a lungul anilor, creând rumoare și storcându-te de puteri. E nevoie de o minte sclipitoare și de un geniu nebun pentru a evolua, dar, în același timp, creația implică o suferință fără margini și imposibilitatea găsirii liniștii pe acest pământ, în această existență, fapt pentru care caută noi și noi soluții și se pierde pe sine încercând să aducă la viață ceva monstruos, dar necesar în accepțiunea creatorului pentru supraviețuirea spiritului, singurul care creează cu adevărat ființa.

Jeanette Winterson pendulează planurile narative, iar pe măsură ce schimbă perioada în care acțiunea se derulează, modifică și stilul de scriere. Primul plan este situat undeva în secolul al XIX-lea, într-o zonă preponderent rurală și măcinată de ploi și întuneric, iar vocea narativă este destul de blândă, expunând poveștile într-un limbaj simplu, specific scrierilor din acea perioadă, iar cel de al doilea plan este situat într-un prezent în care tehnologia este atât de avansată, încât se pune problema inteligenței artificiale și a criogenării, iar limbajul este pe măsură, căci e destul de liber și de licențios. Apare astfel un contrast extrem de savuros între povestea încărcată de romantism și glumele cu caracter sexual sau imaginile acelor păpuși sexuale sau a transsexualilor pe care le găsim în prezent. Duritatea prezentului e oarecum estompată de tragismul romantic al trecutului. Lucrurile se repetă la un anumit nivel, doar forma de expresie este alta, însă ideile se perpetuează de-a lungul timpului și te lasă, la final, cu o multitudine de întrebări legate de idei, creație și revelația momentului.

În secolul al XIX-lea, ni se oferă o readaptare a poveștii scriitoarei Mary Shelley, care, în urma unei provocări din partea prietenilor săi, scrie opera sa controversată, Frankestein. Aduce la lume monstrul și îl eliberează în lume, nemaiputând apoi să oprească tot parcursul său și efectele produse de creația sa în lume. Descoperim o tânără visătoare, ușor naivă, care a crezut că reușește să evadeze din închisoarea sufletească ridicată odată cu moartea mamei, dar care se afundă tot mai tare în durere și suferință. Are o relație caldă cu Percy Shelley, celebrul poet, alături de care a fugit în lume la doar nouăsprezece ani. Însă, pe cât de tare se iubesc, pe atât sunt de chinuiți de pierderea repetată a pruncilor lor, ca un fel de pedeapsă pentru fuga lor sau ca un fel de neputință, căci sunt creatori, iar literatura le fură posibilitatea de a fi părinți. Am iubit să descopăr o Mary Shelly în postura de eroină tragică, extrem de fragilă din punct de vedere mintal, care, în ciuda scrisului, se cufundă tot mai tare în întunericul din mintea și sufletul ei. Percy este poate prea moale, prea artist pentru a avea grijă de iubita lui așa cum ar trebui și asta conduce la ruperea legăturii sufletești dintre ei. Apoi, descoperim un Byron gras, leneș și înclinat spre relații pasagere și destul de violente ca substanță. E o adevărată plăcere să te întorci spre aceste mari nume ale literaturii universale și să le descoperi dincolo de creație, dincolo de a fi creatori, iar partea asta am adorat-o.

Prin intermediul salturilor în timp, Winterson ne plasează în ospiciul de nebuni, Bedlam, unde își face simțită prezența un anume Frankestein, autorul, nu monstrul. Linia aceasta fină dintre realitate și ficțiune este deja aproape inexistentă, iar lucrul acesta este deliciul întregului roman. Deja, la un moment dat, nu mai știi care timp este cel real și care doar creația imaginației cuiva mai inteligent, care are o forță vizionară și poate observa cum vor evolua toate în timp.

Dincolo de toate acestea, avem povestea din prezent, în care tehnologia explodează. Deja se pune problema nemuririi și a folosirii inteligenței artificiale, precum și criogenarea celor care vor să rămână în timp, până când se vor găsi soluții pentru asta. Un fel de Frankestein recreat și adus la viață în prezent, căci, asemenea lui, iei morții și te străduiești să îi păstrezi vii, cu toată vitalitatea posibilă. Nu mai folosești fulgerul, ci gheața, iar faptul că Victor Frankestein devine Victor Stein nu este nicio surpriză. Acel Ry transexual este, într-un fel, Percy al lui, la fel cum Mary l-a acut pe Shelley alături. Însă, în ciuda iubirii dintre ei, sunt supuși tragismului și pierderii a tot ceea ce creează, căci puterea lor creatoare are o asemenea forță încât nimicește totul în jur.

Frankissstein. O poveste de iubire nu este o lectură pentru oricine, ai nevoie de o anumită stare pentru a te putea transpune în numeroasele povești prezentate. Însă este un adevărat carusel al emoțiilor și îți oferă noi perspective asupra lumii în care trăim. Te scoate clar din zona ta de confort și te face să mergi să cercetezi mai mult subiectul creării și raportul dintre operă și autorul său. Jeanette Winterson șochează prin romanul său, ca de fiecare dată, dar este atât de actuală și de naturală, încât nu ai cum să nu o iubești.

Date despre carte:

  • Titlu: Frankissstein. O poveste de iubire
  • Autor: Jeanette Winterson
  • Titlu original: Frankissstein
  • Traducere: Vali Florescu
  • Editura: Humanitas
  • Colecție: Raftul Denisei
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 328

2 gânduri despre ”JEANETTE WINTERSON: FRANKESSSTEIN. O POVESTE DE IUBIRE – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.