IRINA CRISTINA ȚENU: VERS DE CATIFEA (EDITURA SIONO) – RECENZIE

Iubesc literatura în general, însă poezia mi se pare artă, cuvinte țesute cu măiestrie pe frumoasa pânză albă ce li se așterne poeților în față. Toată emoția și trăirea intensă se revarsă aici, umplând sufletele cititorilor cu miriade de sentimente în forma lor cea mai pură. Ficțiunea te poartă spre alte lumi, îți face cunoștință cu personaje ce îți devin prietene, însă lirica te ajută întotdeauna să te întorci spre tine. Spre sufletul tău. Spre acele frăgezimi din interiorul tău care se cer cernute și analizate, astfel încât, la final, să ajungi să te cunoști la cu totul alt nivel. Acesta este rolul poeziei, odată cu poetul, care ți se dezvăluie într-o formă nedisimulată, te descoperi pe tine. Sau te redescoperi. Citești și te citești.

În facultate, citeam mult mai multă poezie. Franceză, engleză, românească. Participam la cercuri de lectură și mă îmbătam cu poezie. Acum, de când lucrez, parcă timpul se comprimă la un asemenea nivel încât, de multe ori, am tendința de a îmi comprima preferințele. Am avut însă norocul de a colabora cu editura Siono, care, dincolo de calitatea manuscriselor, pe care le duc deja la un alt nivel ca grafică și formă, aduce la lumină autori talentați, ce reușesc să îți bucure toate simțurile. Așa se face că am reușit, după o perioadă destul de îndelungată de stagnare, să mă delectez cu poezie de o frumusețe aparte.

Vers de catifea de Irina Cristina Țenu este un volum de poezie scris cu măiestrie. Autoarea reușește să adune slovele „într-un vers de catifea”, să îți prezinte lumea ca pe o scenă imensă, unde  toate sentimentele se prind în horă și formează un microunivers real, palpabil, atât de încărcat de cele mai feerice miresme încât nu ai cum să nu te pierzi cu totul atunci când citești. Autoarea pictează în cuvinte un adevărat potpuriu de culori, de sensuri, de iubiri, de stări, toate împletind în ele o viață întreagă trăită frumos. Se ascunde în spatele versului și oferă semnificații nepătrunsului, abisului, nimicului din jur:

„Poezia dă nimicului sens

în vâltoarea gândurilor pline de nonsens.”

Și, dincolo de toate acestea, descoperim omul de dincolo de poezie, de dincolo de trăire puternică. Dacă reușim să citim cu atenție, o găsim pe Irina Cristina Țena ascunsă printre cuvintele pe care le iubește cu patimă:

„M-am ascuns în vers, reține!

Ai să mă vezi printre cuvinte.”

Vers de catifea – praf de zâne turnat peste vise, împletit cu un pic de fir alb de speranță

Poezia Irinei Cristina Țenu este un adevărat balsam pentru suflet. Pune dragoste în fiecare cuvânt așternut pe hârtie. Alături de sensibilitatea și eleganța versurilor sale, vin imaginile divine create de Vali Antonescu. Ele sunt o completare magică a liricii, transformând totul într-o lectură extrem de intimă și plină de emoție. Sufletul se transpune în versuri, oferindu-i aripi și devenind o adevărată terapie eliberatoare:

„Când sufletul lăcrimează în vers

Cuvintele îi șterg lacrimile

Cu a lor batistă brodată

Cu fir de înțelesuri.”

Versurile scrise într-un stil extrem de diafan și de dătător de speranță îți oferă putere să mergi mai departe printre toate furtunile pe care viața ți le scoate în față. Pe drumul sorții, mergi cu iubirea în frunte, te bucuri de curcubeiele de sentimente care irump din adâncimi de ființă. Iubirea e în fiecare tăcere, în fiecare dor, în fiecare lacrimă. E vis de primăvară, legat „cu fir roșu de mătase” și pictat cu „fir alb de zăpadă”:

„Am în schimb iubire,

În suflet pitită printre

Simțăminte laolaltă adunate,

Cu fir roșu de mătase legate (…)

Se vrea a fi descântec

Al inimii ce-mi arde-n flăcări

Și nu poate să creadă

Că n-am nimic de dat.”

Efemeritatea trecerii timpului devine laitmotiv, iar singurele rămase sunt amintirile. Trec prin suflet anotimpuri, se nasc visuri și speranțe proaspete sau se nasc hăuri:

„În suflet e un hău imens.

Soarta dintr-un anotimp l-a decis.

Tu ai plecat, eu am rămas

Prin suflet să caut sensul din nonsens.”

Natura prinde viață în versurile Irinei Cristina Țenu, se contopește cu trăirile sufletului. Frunza zboară prin timp, iar timpul zboară prin viață. Descifrăm taine și învățăm să trăim cu putere fiecare clipă, fiecare moment și să ascultăm timpul:

„Mi-e frig închisă în mine. Mi-e dor.

M-agăț de timpul ce plânge în zbor,

Destinul mi-e o întrebare fără răspuns.

Te iubesc, viață! Tu știi. Mi-e de ajuns.”

Scris într-o formă modernă, combinând versul clasic, rimat, cu cel alb, Vers de catifea este un volum de poezie care îți oferă o stare de bine și te face să vezi lumea cu alți ochi. Încălzește inimi în serile geroase de iarnă și merge numai bine citit la gura sobei.

Date despre carte:

  • Titlu: Vers de catifea
  • Autor: Irina Cristina Țenu
  • Editura: Siono
  • Anul apariției: 2020
  • Număr 0de pagini: 100

Cartea o puteți comanda și voi de pe site-ul editurii Siono.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.