NATASCHA KAMPUSCH: 3096 DE ZILE – RECENZIE

Uneori, e bine să citești poveștile altora doar pentru a îți aminti cât de norocoasă ești cu viața pe care o ai și pentru a te întoarce cu recunoștință spre tot ce te înconjoară. Ești în viață, ești liber și ai în spate o poveste frumoasă, plină de amintiri spre care îți este drag să privești din când în când. Poate te încearcă nostalgia, un pic de melancolie, dar ai alături oamenii dragi și asta ar trebui să te determine să nu devii nici măcar prizonierul propriei minți. Unii nu au avut șansa asta și faptul că există oameni care au suferit torturi de neimaginat și traume teribile te face să te întrebi în ce lume nebună trăim, de permite ca astfel de atrocități să aibă loc. Și nu oricum, ci chiar sub  ochii tăi.

3096 de zile este o mărturie șocantă despre cei opt ani și jumătate de captivitate ai Nataschei Kampusch, despre chinurile și torturile fizice și psihice la care un copil a fost supus din cauza minții perverse și bolnave a unui bărbat ce nu reușea să își găsească locul în societate. Cartea este scrisă cu o sinceritate absolută, care uneori te ia prin surprindere, mai ales atunci când Natascha încearcă să prezinte totul cu lumini și umbre, căci, dincolo de orice, ea a reușit să analizeze tot ceea ce a pătimit cu o luciditate desăvârșită, fapt care o face să nu devină o victimă, ci o luptătoare, care a strâns din dinți, s-a opus unde s-a putut și a reușit să iasă învingătoare din mâinile răpitorului său.

Povestea tinerei austriece se citește cu lacrimi în ochi și cu o strângere puternică de stomac, pentru că vezi cu ochii minții spațiul minuscul în care a fost închisă o copilă de doar zece ani, ce a devenit victima minții paranoice și bolnave a unui bărbat pe care nu îl cunoștea. Ajunge să fie prizoniera lui vreme de opt ani și jumătate, practic crește și se dezvoltă într-un mediu destul propice pentru un copil. Cunoaște doar spațiul minuscul pe care răpitorul său i-l permite, dar asta nu o împiedică să lupte pentru viața ei și să își depășească total condiția de victimă. Naturală, fidelă și extrem de lipsită de autocompătimire este mărturia tinerei, a celei care a avut curajul de a se expune total lumii, de a se deschide, de a spune ce a pătimit și de se remarca prin forța interioară, care a propulsat-o deasupra chinurilor și a voinței demente a omului care a ținut-o captivă:

„Acum mă simt îndeajuns de puternică încât să spun întreaga istorie a captivității mele.”

3096 de zile – despre supraviețuire în iadul creat de om

Sunt încă puternic ancorată în realitatea descrisă de Natascha Kampusch în cartea sa și încă tresar interior când mă gândesc la tot ceea ce descrie ea cu o atât de mare detașare, de parcă s-ar privi în exterior și ar spune povestea altcuiva. Și poate că așa a reușit să supraviețuiască tuturor chinurilor pe care le-a avut de îndurat, rămânând încă întreagă. Nu se autocompătimește, nu plânge, nu joacă rolul victimei și nici nu își creionează răpitorul ca pe cel mai mare monstru, cu toate că i-ar putea imputa multe, ci privește totul obiectiv și prezintă totul simplu, nedisimulat, onest.

Natascha a fost al treilea copil al unei familii care deja era închegată atunci când a venit ea pe lume, cu alți doi copii deja mari. Destrămarea căsniciei părinților săi, duritatea mamei, care îi cere să nu își plângă durerile, tatăl care iubește să petreacă și să se laude cu fata lui, pe care o duce, însă, în locuri nepotrivite vârstei ei, bătaia de joc de care are parte la grădiniță și apoi la școală, din cauză că are o greutate peste medie, toate își pun puternic amprenta asupra ei și o fac să aibă o stimă de sine crezută și să nu se încreadă foarte tare în propriile principii.

Acesta este fundamentul pe care îl exploatează mai târziu răpitorul ei. Are doar zece ani atunci când, într-o dimineață oarecare, în timp ce se ducea la școală, este răpită de pe stradă, aruncată într-o furgonetă albă și, mai apoi, aruncată în subsolul casei de la marginea Vienei, ce avea să devină închisoarea și refugiul ei în următorii opt ani și jumătate.

Natascha descrie cu acuratețe torturile de neimaginat la care a fost supusă, abuzurile fizice și emoționale, durerea provocată de ruperea de orice îi era cunoscut și de normalitate, chinurile, momentele petrecute între patru pereți, în mai puțin de cinci metru pătrați. Pe scurt, viața ei de adolescentă. Și, cu toate că a cunoscut iadul, nu își condamnă total răpitorul, nici nu îi aprobă faptele reprobabile. Ia totul așa cum este, ca un fel de mecanism de apărare în fața a tot ceea ce a trăit în toată această perioadă. Prezintă totul atât de brutal de sincer, încât te șochează și rupe bucăți din tine.

Dincolo de captivitatea ei, Natascha surprinde cu o sinceritate caracteristică hibele din sistemul poliției din propria țară, care nu a tratat totul cu seriozitate maximă, deși un copil era dispărut, și asta în  contextul unor crime și abuzuri teribile ce aveau în centrul lor minore. De asemenea, ea își prezintă viața de după evadare, de după momentul în care a avut forța de a depăși temerile și temnița interioară și de a se salva din mâinile omului care a transformat-o în sclavă. Nu este ușor, dar asta nu o face să se ascundă, să preia altă identitate. Luptă în continuare să se adapteze într-o societate gata să judece orice și asta o transformă într-un model pentru oricine.

3096 de zile este o mărturie sinceră, brutală, dureroasă despre o perioadă tulbure din viața unei tinere, a cărei viață s-a schimbat într-o secundă. Este o biografie care îți face pielea de găină și îți dă fiori reci pe șira spinării, făcându-te să te întrebi în  ce lume nebună trăiești, dacă permite ca astfel de lucruri să se petreacă.

Date despre carte:

  • Titlu: 3096 de zile
  • Autor: Natascha Kampusch
  • Traducere: Cristina Cioabă
  • Editura: Humanitas
  • Anul apariției: 2020
  • Număr de pagini: 304

Cartea o găsiți și voi aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.